miercuri, 30 septembrie 2015

Buchete de mireasa cu bucluc

Am incercat, n-a mers, ramanem prieteni. Zis si facut ca doar suntem oameni mari si vaccinati amandoi.
Intr-o buna zi primesc invitatie la nunta. A cerut-o, ea a zis "ihi" si gata-i totul, treaba-i ca si aranjata. Eu... merg, cum sa nu merg?!, desi initial am zis ca mai vedem, ca as veni numai la Oficiul Starii Civile, sa vad cum isi semneaza condamnarea cu mana lui.

Cu alai cu tot pana la urma, plecam de la mire la nasi, din nou la mire, apoi la mireasa, la biserica, la restaurant, cum se face la romanasi. La restaurant bem, petrecem, furam mireasa, o ducem la balamuc (scuze, chiar nu mai tin minte unde-am dus-o), primim recompensa, iar bem. Tot romaneste, printre flori frumos aranjate, baloane, zorzone.

Spre dimineata, traditia zice ca tanara sotie trebuie sa
isi arunce buchetul de mireasa si domnisoara care-l va prinde se va marita cel mai devreme. Imi frec palmele si m-asez intre gagici, hotarata sa iau trofeul. Dupa 3 fente cat sa ne induca in eroare, buchetul sfarrrrr! pe deasupra gurilor cascate, printre lustre, drept intre mine si sora lui ginerica. Eu prind de coditele florilor buchetul, ea de flori. Eu trag la mine, ea trage la ea. Care mai de care mai hotarata sa devina nevasta cu acte-n regula. Pana la urma soarta a tinut cu mine. Cred ca m-au ajutat si cei de la florarie, ca au pus floare langa floare si cand "rivala" mea a prins de buchet, n-a apucat prea bine de el si i l-am suflat. Motiv suficient de bun sa nu-mi mai vorbeasca muuulte luni de-atunci domnisoara cu pricina. Ete fleosc!

A trecut nunta, am uitat de traditie de cum am iesit de pe usa. Numai ca sortii au hotarat deja pentru mine. M-am cerut nevasta, nevasta am ajuns. La fix un an de cand am prins buchetul de mireasa.

lisiantus trandafiri buchet mireasa
Buchetul meu de mireasa la florarie
De data asta mi-a venit mie randul sa-l arunc peste guri cascate. Si cum vorba "te grabesti ca fata mare la maritat" nu-i degeaba lasata din batrani, domnisorica cea care-a prins buchetul miresei, din avantul luat, si-a rupt un toc la pantof. Ta-na-naa! Bine ca nunta-i pe sfarsite.

Imediat dupa asta, imi scoate mirele meu jartiera cu dintii in rasetele babelor stirbe, imbujorat ca racul ca si eu il chinuiam, tinand strans picior peste picior cat sa prelungesc draceste momentul. Alta data cine stie cand il mai prind in genunchi in fata mea si in fata marii adunari generale?

Cu jartiera in mana, da anunt sa se adune feciorii s-o prinda. Se strang destui amatori. Omul meu drag se face ca o arunca prima data cu mana dreapta, a doua oara cu mana stanga. Cand sa o arunce cum se astepta toata lumea, isi ia paharul cu apa dinainte pregatit pe sest si-i "boteaza" peste ochi pe feciorii infierbantati inca de cand statea el cu capul sub rochia mea.

M-am gandit mereu ce a vrut sa transmita cu asta. Dar acum scriind despre intamplare dupa 7 ani, cred ca a vrut sa le spuna:
- Hei, treziti-va, insuratoarea-i belea mare, nu ce ati vazut voi acum, giugiuleala la poalele nevestei! Sa va vad peste 7 ani cati dintre voi ii mai aduceti buchete de Flori Cu Drag muierii.

4 comentarii:

Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)