La intrarea intr-o institutie publica, agentul de paza isi face treaba:
"- Sa-mi spuneti numele, seria si numarul cartii de identitate, va rog. (spun numele si-s intrerupta) Bili - cum?! (repet) Tot nu-mi iese. Da-ti-mi mie buletinul. Aa, Bilibou. Greu tare de inteles si pronuntat corect. Da' lasa ca va maritati si-l schimbati.
- Ehee, l-am schimbat demult, in vremea dinozaurilor, asta-i numele sotului, primit dupa casatorie.
- Mda. Poate daca erati vreo vedeta, va pastrati numele de
fata. Nu v-ati gandit sa-l tineti si pe acela in acte?
- Ba da, dar isi uitau copiii numele complet daca aveau doua nume si doua prenume in certificatul de nastere."
O sa iau de buna replica lui optimista, inseamna ca inca par domnisoara. Adica nemaritata.
M-am obisnuit demult sa-mi aud numele pocit in fel si chip si ma amuz teribil cand
se intampla s-aud vreo forma noua a lui. O singura data n-a fost amuzant, cand cei de la ANCPI mi-au scris Bilbou in loc de Bilibou in cartea funciara si a trebuit sa astept cateva zile pana au facut rectificare. Cu ani in urma, colegii abia asteptau sa le spun in ce fel mi s-a pronuntat numele si apoi tot biroul rasuna de hohotele noastre.
La o prima scotocire prin cotloanele mintii, am auzit cel putin o data si urmatoarele variante: Bilobou, Blibou, Bilibon, Bilibau, Bilibău, Bilibeu, Blibău, Bilibon, Bilibor, Bilibo, Bibou, Biliban, Bilebou, Bibilou, Belebou.
Am cautat azi etimologia cuvantului Bilibou. N-am gasit mare lucru, n-am aflat de unde vine numele buclucas. Prin Republica Moldova sunt niste familii cu nume apropiat, Belibou. Posibil de pe acolo sa-si aiba radacinile.
PS. Ieri un medic mi-a scris pe o reteta de mana Bilian, c-asa a inteles el din ce i-a notat asistenta in registru. Ulterior, farmacista ma-ntreaba serioasa: "Bulian, da?" "NU! BILIBOU! BI-LI-B-O-U!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)