luni, 28 septembrie 2015

Destin pe drumul cantecului popular

Inchid telefonul buimaca si-l trantesc tafnoasa pe noptiera. Ceasul arata 8.05. Mi-a ajuns colega cea noua in redactie si iar are chef de vorba si 101 nelamuriri care sigur ar putea astepta pana pe la 9.30-10 cand oricum as suna eu sa verific pulsul natiunii. E a nu-stiu-cata oara cand imi da desteptarea cu precizia unui cuc armenesc si eu mormai printre dinti cuvinte abia deslusite. I-o placea ei sa-mi auda vocea ca din bidon turtit? Am intrebat-o intr-o zi. Cu privire de om nevinovat, mi-a zis ca ea se trezeste de ani buni la ora 6 si i se parea rezonabil ca pe la 8 sa fiu si eu in pozitie de drepti. Eei, da! As dormi ca valiza-n gara de n-as fi nevoita sa-mi scurtez somnul pentru diferite treburi matinale.

Cu timpul, a inteles ca-s prietena buna cu cearsaful, a prins si rostul treburilor de la munca, s-a adaptat, a invatat cum si ce sa faca in anumite situatii si m-a lasat sa-mi vad de vise. Dupa vreun an si ceva, cand planurile ei personale nu se mai potriveau cu ceea ce facea zi de zi si deja avea cativa pasi spre a iesi din echipa, o aud prin redactie fredonand ceva. Din vorba in vorba, imi spune ca ii place tare muzica populara.
- Si mie! zic.
- Da, dar eu o si cant. Imi place sa cant.

Aflu curand ca i-ar placea sa o faca nu doar in spatii restranse, intime, ci si pe scena, in fata publicului larg. Urcase in copilarie pentru cateva concursuri si i-a ramas intiparita in suflet dragostea pentru cantec. Numai ca n-a mai avut sansa de a continua. Asa a fost sa fie.

Vreo luna - doua mai tarziu, cu o veche prietena, incepea primele lectii de canto popular si a avut primul spectacol pe noul drum. Imi amintesc ca de emotie si grija sa-i iasa notele bine, tinea ritmul cu degetele tremurande pe microfon si-si musca buzele, privind spre cer, tintind sus, sus. Mi-a placut si-mi place si azi melodia aleasa pentru debut si cantata cu un timbu puternic, un glas patrunzator, accent si port moldovenesc. Din inima Barladului. Cu basma, ie autentica croita si cusuta in casa de bunica sa cu cateva decenii in urma, opinci din piele de porc, poale si catrinta. Cum ii sta bine unei iubitoare de folclor. A fost momentul in care
mi-a capatat increderea in talentul sau.

 Apoi s-a inscris la Scoala Populara de Arte la clasa de canto popular a d-nei profesoare Ana Piuaru (care-o incuraja mandra din culise la un concert "Sa zambeasca, c-o omor!") si a studiat tehnica vocala cu d-na profesoara Ecaterina Moravec. S-a facut remarcata de nenumarate ori la spectacolele de pe scena Centrului Cultural National Tinerimea Romana si a ramas colaboratoare a ansamblului Cununa Carpatilor a aceleiasi institutii. Curand aveam s-o vad pe scena la Pitesti, la Festivalul National de Muzica Lautareasca Veche Zavaidoc. Si nu oricum, ci printre cei premiati. Prima participare la un festival de asa anvergura, primul succes pe calea cantecului popular.




N-am tinut minte toate festivalurile la care a participat nici toate premiile obtinute, dar imi amintesc de cateva mai importante: Festivalul National Ion Dolanescu, Festivalul Marin Ghiocel de la Giurgiu, Festivalul International Cantecul de Dragoste de-a Lungul Dunarii de la Braila (acompaniata de Orchestra Lautarii din Chisinau), Festivalul National Maria Lataretu.

Anii au trecut. Cu mult talent si har, multa munca, perseverenta, dragoste de cantec si daruire, pe scena muzicii populare romanesti a castigat un loc o moldoveanca frumusica si si-a faurit un nume: Anca Oprea Chirvase. O indragesc si o ascult cu placere de fiecare data. Cu nerabdare o urmaresc in emisiunile tv de folclor si in concursurile de interpretare, live. O vad ridicand lumea in picioare la concerte, nunti, botezuri, cununii si diverse petreceri. Chiar are succes, in orice zona a tarii ar merge, repertoriul sau fiind foarte variat, vast, cuprinzand cantece de pahar, hore, sarbe, cantece lautaresti, melodii demult uitate ori noi, compuse de ea. O singura melodie de-a ei nu pot asculta: cea dedicata bunicilor, "Cat mai ai bunici pe lume". Are atata sensibilitate incat mi se unesc siroaie de lacrimi sub barbie de fiecare data, aducandu-mi aminte de singura bunicuta pe care-o mai am si pe care o iubesc nespus. Atat de mult incat i-am dat numele sau fetitei mele.


Alaturi de Ciprian Dan, lautar nascut cu acordeonul in mana stanga si microfonul in dreapta, fost membru al Orchestrei Aviatiei Romane, a fondat Ciprian si Anca Band, o formatie pentru nunta, botez, petreceri cu staif. Si ca sa fie treaba bine facuta si cheful chef, la petreceri pot aduce cu ei muzicanti de soi, instrumentisti valorosi de la Ansamblul Artistic Cununa Carpatilor, Ansamblul Artistic Ciocarlia ori absolventi de Conservator si Scoala Populara de Arte. Ba chiar si interpreti de muzica usoara romaneasca si straina, Soulgate Band.

Totul s-a intamplat atat de repede, cu o viteza ametitoare de nici nu-mi vine sa cred. E adevarat ca unii oameni pot schimba destine si nimic in viata nu-i intamplator. Iar cand ai talent si pui suflet, poti atinge cerul si inima, deopotriva.

Succes, moldoveanca mea draga si mandra! S-ajungi mereu la inima publicului!



LE: Am uitat cu desavarsire de premiul III obtinut la Ploiesti anul trecut, la Festivalul National de Folclor Cununa de Cantec Romanesc.









 





Imagini: arhiva personala si Facebook Anca Oprea Chirvase




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu