Va mai aduceti aminte de acele oracole pe care le completam in adolescenta? Caietele acelea cu pagini multe si colturi intoarse si tocite, cu cate o intrebare pe fiecare pagina? Le completam la scoala, in pauza. Uneori si in timpul orelor, cand ne plictiseam de teorema lui Thales si de tabelul lui Mendeleev. Le completam in fata blocului sau la poarta bunicilor, in parc, in vizite la verisori si prieteni, mergea din mana in mana, la cunoscuti si necunoscuti ai "proprietarului de drept". Erau nelipsite din ghiozdanul copilelor de 12-14 ani, alaturi de albumul cu amintiri, un caiet special in care fiecare doritor scria cate ceva ca "piedica in calea uitarii". De cele mai multe ori, se lasau ca amintire poezii haioase sau de inima albastra si multe inimioare, stelute in 5 colturi, fluturasi si iepurasi hazlii, strambi, surprize de la gume de mestecat lipite ori bucati decupate din reviste colorate.
Cand m-am mutat in casa noua si-am rascolit printre vechituri, am gasit doua astfel de caiete, un album de amintiri si un oracol. Mi-au trecut prin fata ochilor o multime de imagini din copilaria mea, cu oameni dragi, colegi si prieteni de suflet. Pe multi i-am pierdut pe drum. Sau m-au pierdut ei pe mine odata cu trecerea timpului. Degeaba ne-am scris "Când va trece mâţa prin camera ta / Trage-o de coadă şi nu mă vei uita." Am uitat unii de altii sau ne amintim numai cand avem nevoie de cate ceva. C-asa-i omul zamislit.
In oracol am citit amuzata
tot felul de intrebari si am si raspuns la ele-n gand:
"Cu ce erai imbracat(a) cand ti-a dat primul sarut?" - naiba mai stie CAND mi-a dat primul sarut, daramite cu ce eram imbracata
"Ce mancaruri preferi?" - ai de gand sa faci cinste cu ceva?! :D
"Cum sunt ochii persoanei iubite?" - cred ca-s doi la numar, aliniati intre urechi; asa erau azi dimineata, pe cuvant!
"Iti place Dallas?" - hmm, m-as muta in Dallas. Aa, Dallas filmul. Mi-a placut. Frumos nenea Boby. Ii placea si lu' mamaie de el ;) Ah, ia uilte-l, i-ai decupat poza dintr-o revista si-ai lipit-o aici!
M-a cuprins melancolia in timp ce frunzaream oracolul. Azi copiii nici n-au auzit de asa ceva. Ei au tablete si Angry Birds, Facebook si Instagram. Dar daca m-as apuca sa fac un oracol pentru bloggeri, cred ca as schimba din temelii intrebarile clasice, ca ar fi inutil sa intreb "Ce flori indragesti?" Poate doar daca-i vreun blogger mai batran sa i se potriveasca intrebarea, sa stiu ce flori sa ii aduc "cand o fi sa fie", sa nu ma traga dupa el de inima rea. Imi vin in cap acum cateva posibile intrebari si am sa dau eu si primele raspunsuri intr-un astfel de oracol, adaptat zilelor noastre:
- Cum te numesti? - ia link catre pagina mea de Facebook, ai acolo toate datele
- De cati ani folosesti internetul? - o-ho-hooo, din vremea dinozaurilor! Sa fi fost anul 2000, cred, cand am descoperit gustul navigarii online.
- Ce faci de obicei pe internet? - intreaba-ma ce NU fac, e mai simplu sa raspund. Pai, blogaresc, muncesc, ma informez si caut solutii la 1001 probleme, citesc stiri, ascult muzica, vad filme si posturi TV (apropo, de vreo 9 ani eu nu stiu ce-i ala cablu tv in casa), platesc facturi, fac cumparaturi de tot felul (alimente, haine, incaltaminte, electrocasnice, materiale de curatenie si bricolaj, cadouri etc.), consult harti, dictionare, tratate, carti, encicopedii, agende telefonice. Ma uit pe camerele web sa vad cum e vremea in tara. Caut retete culinare noi si le prepar tot dupa cum am eu chef, doar ma inspir. Filmez si postez pe Youtube clipuri care merita vazute.
- Cum ai descoperit bloggingul? - navigand aiurea pe net. Cred ca el a dat peste mine, m-a molipsit si-am inceput sa scriu. O postare cand si cand, in functie de chef. Si vreme. Si vremuri. Momentan mi-e de ajuns un blog gratuit. Il mai promovez pe Facebook. Ma gandeam sa fac niste cursuri SEO, ca tot s-au adunat destule postari iar daca m-apuca microbul mai tare, sa imi iau domeniu .ro si hosting pe lovele, ca sa fie treaba, treaba.
- Iti imaginezi viata fara internet? - mmm, nu prea! O zi in care nu am acces deloc la internet mi se pare anosta si grea. Am internet pe telefoane, pe laptop, pe calculiciul de acasa, pe cel de la birou. Cand am nevoie de o informatie, hop! Goagalu' lu' Marean! Si in cateva minute am gasit ce caut. Curand o sa fim cu totii ca-n bancul "Azi n-am avut net si am petrecut timp cu familia mea. Par oameni de treaba".
- Cum vezi evolutia internetului? - daca acum vreo 10-15 ani era folosit mai mult pentru jocuri si divertisment, acum e parte din viata noastra de zi cu zi. Il vad ca pe un al doilea sange al omului. Dar nu unul rosu care curge prin vene, ci unul... cloud.
- Care-i prima amintire legata de navigarea online? - un singur cuvant: mIRC. Intr-o sala mare, vreo 14-15 calculatoare, 90% avand deschis mIRC-ul. Si Yahoo messenger. Socializam cu oricine, anonim, puteam spune si ca-s Monalisa reincarnata, nu stia nici naiba daca-s baiat ori fata. Nici pozele digitale nu erau pe atunci foarte la indemana, asa ca m-am ales cu o intalnire pe care n-am s-o uit toata viata, cu un tip stirb de doi dinti din fata (imi si imaginam cum o sa mi se strecoare pe-acolo limba lejer cand l-oi pupa), pistruiat si venit la intalnire in trening si cu sapca. Nu mi-a mai trebuit de atunci intalniri. Nici mama n-a mai rabdat mult si nu mi-a mai dat bani de mers la internet cafe, mi-a pus net acasa. Iesea mai ieftin.
Daca-mi mai storc nitel neuronu', imi mai vin in cap cateva intrebari. Vreau doar sa subliniez ca internetul chiar ne-a schimbat modul de viata si nu se va opri aici. Tehnologia avanseaza cu repeziciune iar generatiile viitoare abia isi vor mai aminti de retele sociale de azi. Pana la teleportare, ca in Star Trek, oare cat o dura? Nu pierde vremea, raspunde si tu intrebarilor mele si da share oracolului meu, cat mai e timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)