Branza de traista

- Dupa el! Da-i cu bolovani! Ia uite, nemernicul! Dupa miros a venit! 'r-ar al dracului, in alta parte n-avea unde sa se duca!

Necajita, femeia cu chip ars de soare se intoarce spasita cu traista goala in mana, pe razorul plin de rugi, catre ceilalti 2 slujbasi. Potaia vecinilor de ogor daduse atac la traista si pana sa bage careva de seama, a inhatat ce-a gasit mai bun: turtele cu branza facute cu o seara inainte de batrana casei pentru muncitorii de la sapa de a doua zi, un fel de gogosi coapte pe plita, umplute cu multa branza si marar. O adevarata delicatesa in lumea satului de odinioara. Cum sa nu te oftici? Daca lua o turta simpla era una, insa nemernicul le-a luat pe cele cu branza! Pai sa nu arunci cu galosii dupa el?

Desi n-a fost cea mai placuta experienta pentru acei 3 oameni veniti la camp in crapatul zorilor, au facut ani de zile haz de necaz ca au ramas flamazi o zi intreaga si ori de cate ori il vedeau pe bietul caine jigarit ii strigau "Branzoi, adu turta inapoi!", amintindu-si cum il alergau prin lanul de porumb pana la genunchi sa recupereze paguba, sa nu stea cu matul gol.

Viata la tara n-a fost nicicand usoara, stie asta oricine a stat macar o zi la bunici. Din zori in noapte, totul se rezuma la munca. Nimic nu pica din cer, nimic nu vine gratuit, ci necesita truda. Truda pe camp, truda acasa. E drept ca sunt si satisfactii. Numai gandul la gustul inconfundabil al bunatatilor facute-n casa iti lasa gura apa. Iaurtul e consistent si se revarsa-n strachina in straturi-straturi. Cu smantana groasa imi placea sa fac castele si palate in copilarie, unele reusind sa semene cu Palatul Sultanului din desenele animate "Aladdin". Din branzica rascoapta ieseau niste papanasi de... statea mâţa-n coadă! Sa mai spun de delicioasele placinte poale-n brau?

Citeam zilele trecute amuzata ca Toni Delaco a calatorit vreo 5 ani peste mari si tari ca sa gaseasca cea mai buna branza din lume. Inca nu stiu daca a gasit-o, insa as imparti cu el o bucatica din cea mai buna branza din lume descoperita de mine. Si nici n-a trebuit sa colind asa tare. Deh, nu ma tine cureaua... Cea mai buna branza nu e cea facuta de soacra in casa dupa ce i-ai daruit o matura cand a vrut sa plece ultima oara de la tine. Nu! E cu totul altceva.

Acel deliciu culinar ravnit de mine chiar si acum dupa mai bine de 20 de ani m-a desfatat mereu in copilarie. Era pentru mine cel mai mare cadou, cea mai dulce rasplata pentru ca am fost cuminte, cel mai gustos aliment de pe pamant. De culoare alb galbuie, cateodata cu litere de tipar imprimate pe cel putin jumatate din suprafata, in special pe partile moi sau jilave. N-avea niciodata aceeasi forma, dar intotdeauna acelasi gust: al dragostei daruite printr-o bucatica de branza. Bunica nu-si permitea sa-mi ia bomboane ori de cate ori se-ntorcea de la camp, insa nu uita niciodata sa imi opreasca din bucata ei de branza o mica particica pe care mi-o oferea ca pe cel mai scump preparat culinar, ca pe o delicatesa rara. Era branza plimbata, stata in traista in bataia soarelui ore in sir, dar jur, avea cel mai bun gust!

Daca n-o mancam pe loc, asteptam pana se facea mamaliga calda, apoi cu dosul furculitei o framantam. Dadeam mamaliga prin branza sarata ajunsa bucatele, apoi o chinuiam in mainile mele mici pana ii dadeam

forma de urs, alungita si cu urechi, obligatoriu. Alta data, faceam boţ din mamaliga si branza, un fel de bulz taranesc copt pe plita sau deasupra jarului incins. N-am sa uit vreodata cat de gustoase si minunate puteau fi acele bucati de branza. Dac-ar fi sa-i dau un nume, i-as zice... branza din traista. Ca intotdeauna o primeam scoasa din traista. Si tot de atunci am ramas fan branza. Nu cel mai mare fan, insa unul devotat, caci gusturile bune se cultiva in frageda pruncie.

Daca Toni a descoperit in Marea Britanie cea mai puturoasa branza si cea mai groaznica in Mongolia, din lapte de yak, eu am sa-i ofer cu drag "branza de traista" romaneasca, cu tot amalgamul de sentimente si trairi incluse in ambalajul din ziar udat cu zer. Doar sa vrea s-o guste.

*Articol scris pentru SupeBlog 2015, proba 21, Cea mai buna branza din lume

Sursa foto.