luni, 9 noiembrie 2015

Mesterul meu

Cu multi ani in urma, in primele vizite acasa la sotul meu am remarcat o galerie din lemn masiv, foarte frumos sculptata, strajuind fereastra camerei de zi. Am admirat-o indelung, o admir si acum cand mergem la casa lui parinteasca. Lemn atent cioplit cu arta si migala in zilele geroase de iarna, cand n-avea ce face prin curte si se cuibarea la gura sobei. Acea galerie e numai una dintre multele minunatii faurite de omul meu drag cu propriile maini, din nimic.

La creativitate, indemanare si mesterit ma-ntrece detasat. O multime de obiecte au capatat viata datorita pasiunii lui de a crea singur, de a-si pune in practica ideile cu iscusinta folosind materii aparent banale, necostisitoare. O alta multime de lucruri si-a recapatat viata prin mici reparatii sau a primit alta intrebuintare. Copil acasa fiind, i-a placut sa se implice in treburile gospodaresti si sa foloseasca la maxim fiecare lucrusor, sa il pretuiasca. Asa au scapat de aruncat la ghena de gunoi casetofoane, DVD playere, aparate de sudura, masini de tuns iarba, electrocasnice mari, obiecte de mobilier, masini electrice. Si-a confectionat singur dulapuri, tot felul de aparate de trebuinta pe langa casa, boxe, schiuri.

Pentru ca ii stiu potentialul, la inceput de an i-am dat o provocare: sa
ne mobilam apartamentul nou singuri. N-a zis nu. S-a gandit putin, a analizat beneficiile si in scurt timp a trecut la treaba. Initial voiam numai mobila de bucatarie sa o schitam si sa o facem la comanda. De fapt, de aici am pornit. Fiind o bucatarie aproape patrata, spatioasa, am vrut sa folosim fiecare colt, sa o amenajam asa cum ne-ar placea sa fie. Lupte de idei si multe zile de negocieri si modificari pe plan, cu pixul pe hartie si ruleta in mana. Eu ma gandeam in principal la siguranta copilului ce avea sa vina, sa nu se accidenteze cand va trage de sertare, ma gandeam unde imi pun borcanele cu dulceata, sticlele cu ulei, seturile de farfurii, oale si cratite, unde imi pun malaiul si unde sarea si tot ce mai foloseste o femeie prin bucatarie. Grija lui era designul, usurinta de executie si utilizare a diverselor corpuri, dimensiunile la milimetru, materialele. Nopti si zile a desenat, a gandit unde vine fiecare bucata de material, fiecare surub, fiecare gaura, fiecare cant, fiecare maner, fiecare balama ori sistem de culisare.

Cand schitele au fost gata, am mers impreuna la un magazin de bricolaj si am comandat numai materialul. Am ales nuantele potrivite si in cateva zile am primit acasa peste 100 de piese. Ma uitam la ele cu nedumerire, aveam oarecare emotii. Cu atatea bucati diferite ca marime si forma, fara nicio gaura data, doar cu canturi aplicate in functie de cerinta noastra (mai mici sau mai groase), incercam sa imi inchipui cum vor arata corpurile finale si ma gandeam daca vor putea fi folosite asa cum au fost desenate, sa nu care cumva sa gresim vreo piesa, sa o punem aiurea si sa fie un mare rateu totul.

Din fericire, omul meu drag nu m-a dezamagit. Si-a pus in functiune doua scule electrice Makita pe care le avea prin casa (o masina de gaurit si o masina de insurubat), si-a calculat bine rabdarea si timpul si totul a mers ca pe roate. Pentru blatul de bucatarie a imprumutat un fierastrau pendular pentru decupat, sa poata incastra chiuveta si plita. Ca sa obtina gaurile potrivite in mai multe piese simultan a folosit niste menghine care nu permiteau materialelor sa alunece si sa se modifice axa. Si-a confectionat un fel de rigla pe care isi puncta cotele si pe care o folosea si ca primul obiect in care intra burghiul.

Fiindca lucra numai seara dupa ce venea de la munca, montajul a durat mai mult. Insa totul a meritat. In afara faptului ca din punct de vedere financiar am economisit sume considerabile, am obtinut niste corpuri de mobilier fix pe masura dorintelor si nevoilor noastre. N-am fi gasit in niciun magazin vreun dulap atat de bine compartimentat, atat de bine pliat pe necesitatile familiei noastre. Sau am fi gasit ceva apropiat, insa poate nu s-ar fi potrivit in bucatarie ori nu ne-ar fi placut culoarea, designul etc. Motive pentru care as recomanda mobila in sistem DIY ar fi o gramada. Un alt motiv ar fi usurinta cu care poti lucra daca ai la indemana scule elecrice de buna calitate. La insurubat am participat chiar si eu, am lucrat in echipa, chiar daca eram insarcinata in ultimele luni. Imi placea pentru ca faceam ceva pentru mine, pentru noi, pentru casa noastra.

Nu ne-am oprit doar la mobila de bucatarie, am prins curaj. Am continuat cu mobila de dormitor, dressing, living, hol si baie. Cu fiecare corp pus la locul lui, casa noastra prindea viata. Vedeam cum se transforma pe zi ce trece, cum din mainile noastre se nasteau bucati de mobila cu suflet in ele. Fiecare cotlon al casei are amprenta noastra, totul e personalizat. Mai putin patutul fetitei pentru care am mers pe mana specialistilor intrucat aveam nevoie de materiale speciale si o mai mare atentie la finisaje.

Mai avem in plan un birou. Urma sa il facem acum vreo saptamana, insa masina electrica de insurubat l-a lasat si n-a apucat sa faca o comanda la GTools sa isi ia alta noua. De-acum nici nu mai face curand, asteapta Black Friday. Si-a salvat niste link-uri de pe site-ul magazinului online si urmareste niste unelte electrice noi, printre care si un motofierastrau. Nu l-am intrebat la ce vrea sa il utilizeze insa pot banui.
mobila la comanda birou diy

mobila la comanda

mobila comanda ieftina
Ceea ce la inceput parea un proiect nebunesc s-a dovedit a fi unul mai mult decat inspirat. Cu idei bune, maini dibace, atentie, abitie si unelte performante am reusit sa avem casa asa cum am visat-o, cum ne-am dorit-o.


PS. Alta creatie a omului drag, o canapea de gradina din europaleti pentru Roaba de Cultura.

canapea eco

masa canapea paleti

paleti diy

proiecte diy gradina

mobila ecologica gradina


*Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 15, Cu sculele electrice potrivite, si tu poti fi un mester priceput. Sponsor Gtools.ro
Sursa foto canapea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu