vineri, 20 noiembrie 2015

Pe peronul garii vechi

bucuria revederii gara
Infoiat ca un curcan inainte de lasatul secului, tanarul si modernul trubadur o astepta cu inima-n gat pe peronul vechi al garii, n-o vazuse de vreo 3 luni pe mandra-i fetiscana draga. Avea sa-i recite iar si iar poezii proaspat iesite de sub penita, stand amandoi la lumina palida a lumanarii, ratacind cu degetele lungi prin parul buclat, castaniu. Ii era sete de dulceata buzelor ei rozalii, de aroma corpului de caprioara tanara, zburdalnica. Ardea de nerabdare sa-i franga mijlocul intr-o imbratisare patimasa, fara zabava, pana-n crapatul zorilor.


Isi inchipuia cum mainile ei subtiri aveau sa i se incolaceasca de grumaz curand si fiecare secunda scursa i se parea o vesnicie apasatare. Scotea din cand in cand ceasul din buzunarul hainei prin gesturi mecanice. Scruta zarea incordat, amortit de dor. Ea intarzia. Nu-si explica de ce. De obicei era punctuala ca un ceas elvetian.

Cu mers apasat, dadu tarcoale fara
socoata peronului pustiu, ascultand suieratul vantului printre crengile dezgolite de toamna ale teilor batrani. Fara sa simta cand, doua maini ii acoperira ochii si un chicotit familiar ii gadila auzul. Venise! Doua guri flamande s-au intalnit patimas, doi indragostiti s-au revazut emotionati. O ridica in brate si sa-nvart impreuna razand, intr-o imagine ce ar fi descretit si fruntea celui mai ursuz calator care i-ar fi putut zari pret de o clipita. Stralucuri in ochii lor si pasiune nestavilita citeai de la o posta, magnet era-ntre ei, nu alta!

Slabind putin stransoarea si lasand-o s-atinga cu picioarele piatra peronului, tanarul amorez isi cufunda fata in parul ei revarsat peste umeri, incercand sa adulmece parfumul iubitei. Numai ca...in loc de parfum Deeply Yours cu care era obisnuit, simti miros de branza de capra, bine maturata. Fata i se albi si simti cum i se inmoaie instant... genunchii. Un fior ii traversa intreaga fiinta si-i cauta intrebator privirea iubitei. Nu voia sa o puna intr-o situatie stanjenitoare, insa nici nu-l atragea mirosul, dimpotriva, devenise un fel de... moartea pasiunii in toiul focului.

- Stii, explica ea, era aglomerat si cald in trenul cu care am venit si o baba si-a pus papornita in compartiment deasupra scaunului meu. Habar n-am ce avea ea acolo, asa ca n-am fost contra. Asta pana cand am inceput sa simt siroaie de zer pe ceafa, in toata pleata mea bogata. Cand am coborat, m-am curatat eu cat am putut la cismeaua din colt, insa tot se simte...

Amuzat deja din cale afara, tanarului ii trecuse dezgustul pentru aroma inedita si tachinand-o, scoase o sticluta rozalie din buzunar:
enrique iglesias coty
- Asta-i darul pentru tine, iubito! Nu-i cu note de capra caci nu stiam ca ti-ai schimbat parfumul ci cu note dulci de piersca, trandafiri, frezie, lemn de santal, mosc, asa cum numai Enrique Iglesias ar fi putut imbina pentru indragostitii ca noi. Sper sa il preferi tot pe acesta, asa dulce ca tine si data viitoare sa nu simt poate miros de... varza calita! :)

coty enrique iglesias



*Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 20, Deeply Yours

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu