Ce combinatie nebuna, ce aroma si placere, ce bucurie si rasfat! Arta, maiestrie, talent, sensibilitate si tot ce-i frumos si autentic. Nu, nu bat campii, vorbesc despre Usturoi. Acel Usturoi scris cu majuscula si rostit cu palaria-n mana, rasarit din truda si sudoarea fruntii unui Gropar sibian (tot cu majuscula!) si-a unei satre de tigani unguri, in inima Ardealului, in Salaj.
Sambata seara, ca de Martisor, m-am rasfatat cu "fetele" la un film neaos, la cel mai "neromanesc film romanesc", numit asa chiar de producatorul Radu Bazavan, aflat si el in sala de cinema de la Muzeul Taranului Roman. Auzisem tangential cate ceva despre el, am frunzarit cateva recenzii, dar stim cu totii ca tine mult si de gusturile care nu se discuta si aveam oarecare rezerva. Ca deh!, film romanesc...
Numai ca nu-i chiar cum ma asteptam. Filmul Usturoi nu-i degeaba notat cu 8+ in IMDB si Cinemagia si-am sa si argumentez. Pe scurt, un film-interviu, poveste in rama (sau cum s-o numi), in care-i avem ca protagonisti pe doi pusti de clasa a III-a, unul roman si unul tigan care traiesc aventura vietii lor in incercarea de a depasi o anumita limita impusa de societate si a-si indeplini visul, acela de a deveni actori. De ce actori? Pentru ca, in conceptia lor, actorii au multi bani, se plimba pe covorul rosu, au gagici frumoase si nici nu muncesc prea mult. Aa, si inca un motiv, poate cel mai important: vor sa-l ajute pe fratele unuia dintre ei, pe Trandafir (din clanul Ceapa, sarac lipit), s-o ia de nevasta pe Zenobia lu' Usturoi (al' mai avut tigan dintre tigani, bisnitar de usturoi catre americanii veniti in Romania, in vizita la Dracula).
Initial, copiii si-au propus sa ajunga la Hollywood, da' era prea departe, abia au facut rost de 100 de lei cat sa le ajunga pana la Cluj. Trec impreuna printr-o gramada de situatii tragi-comice, ajung la Cluj, insa visul lor n-apuca sa prinda contur inainte de a fi adusi inapoi acasa cu masina "gaborilor". Pe drumul de intoarcere, ei afla un secret care le schimba total destinul, al lor si al celor doua clanuri.
***
Coloana sonora e absolut superba. Muzica autentica iti unge sufletul si-ti deschide mintea, sa te poti bucura cu toata inima de cadrele pitoresti surprinse in Transilvania noastra draga. Clujul filmat de sus e demential. Imagini naturale, nimic tras de par, obiective turistice foarte bine reliefate imbie cinefilul sa viziteze acele locuri, sa vrea sa le cunoasca indeaproape. Jocul actorilor (atentie, neprofesionisti in mare parte) e demential. Si poate ca tocmai asta-i cheia succesului unui film la care s-a muncit vreo 5-6 ani: naturaletea. E surprinsa atat de fain viata aceea obisnuita, de la ceaunul satrei! Doar pe ici-colo strecurate mesaje subtile, ambalate frumos, sa sfredeleasca mintea celui ce le primeste. Costumele traditionale, viu colorate, nu lipsesc si intregesc frumos tabloul. Sa nu uit de gipsy-rap, in "premiera mondiala, unicat in lume, nemaiauzit, nemaicantat, in direct si-n reluare" in Usturoi.
Lungmetrajul abunda de veselie si captiveaza de la inceput pana la sfarsit, nici n-apuci sa te uiti cat e ceasul daca telefonul ti-e dat pe silent. Zarim ardeleanul langa cazanul cu palinca, tiganca-ghicitoare intre picioare, Cichicean si Brusli, crampeie din "300 - Eroii de la TermoPANE / TermoBILE", il avem pe deliciosul Pepe, berbecul cornut si haios, cocalarul cu nelipsita manea si probabil cea mai savuroasa replica "Da' niste muzica nu aveti, nenea?".
Cuvitele mi-s sarace si nu reusesc sa redea fidel frumusetea acestui film de succes, asa ca va invit, cu mic cu mare, de la cel cu sanu-n gura pan' la cel cu barba sura, sa mergeti sa-l vedeti la cinema. Din pacate nu ruleaza decat ocazional in anumite cinematografe, marile lanturi de profil din mall-uri inca nu l-au preluat, e tare greu sa-i indupleci cata vreme nu esti "hamerican". In Bucuresti poate fi vazut la Scala zilele acestea, iar pentru celelalte orase, urmariti site-ul oficial sau pagina de Facebook dedicata. N-ar fi rau sa aruncati o privire si pagina lui Radu Bazavan, cunoscut in blogosfera drept Groparu, omul alergator dupa toate cele, inclusiv dupa pizza pentru echipa de filmare.
Radule, ai hodina macar un ceas jumate, cat ii filmu' pe perete, vedea-te-as la Hollywood-ul ala mare, nu la ala de la Apahida!
Pana oti vedea filmul pe marele ecran, hai sa va intarat nitel:Aa, de ce spuneam de popcorn gratis? Pentru ca la intrarea in sala erau doua boluri mari pline cu... "popcorn gratis", bineinteles. Iata dovada! :)
Propun sa umblam putin la simbolistica si in loc de cununi de lauri, sa le dam celor mai buni... cununi de usturoi!
PS: Nicusor - Sebastian Topan a pasit deja pe drumul actoriei, iar Ieremia - Darius Stoica, pe cel al muzicii. Sunt convinsa ca vom mai auzi de ei, Sebi ne-a confirmat asta sambata seara.*Foto: Evenimente Oradea si arhiva personala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)