 |
| Sursa foto |
Era vara, imediat dupa revolutie, dar parca a fost ieri, asa de vie-i amintirea. Cu mana tremuranda pe o moneda mare, cenusie, de 5 lei si cu o punguta in mana cealalta, aveam sa ma avant pentru prima oara in lume. Iar "lumea" era la magazinul din centru. Acum pare atat de banal, insa pentru copilul de atunci era un pas urias sa plece singur de acasa si sa aiba prima sarcina, primul obiectiv de indeplinit.
Am primit cu emotie moneda si instructiunile:
- Vezi, ai aici 5 lei. Trebuie sa iei 2 paini si sa primesti rest 2 lei. Ai inteles?
- Da!
Intelesesem. Si ca sa nu uit, am repetat tot drumul "2 paini si 2 lei, 2 paini si 2 lei..."
Ajunsa la bacanie, cer cu respect sa primesc... ce? 2 paini si 2 lei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)