miercuri, 9 martie 2016

Catastrofa din aeroport

art craft logo
- Ne pare rau, domnisoara, se pare ca bagajul Dvs. s-a ratacit, nu a ajuns in aeroport, am verificat de 2 ori deja.
- Cum e posibil sa se fi ratacit?! Celelalte doua bagaje au ajuns si acesta nu?
- Nu stim inca ce s-a intamplat, dar vom verifica. Avem insa nevoie de niste detalii de la Dvs., trebuie sa depuneti o declaratie si vom face tot posibilul sa va ajutam in cel mai scurt timp.
- Aveam atat de multe lucruri valoroase in ea, atat de multe suvenire adunate din toate colturile tarii, pe oriunde piciorul meu a calcat! Cu ele as fi putut arata intregii lumi in zeci de feluri cat de frumoasa e Romania mea...

Mi-a cazut cerul in cap. Geanta mea cu cele mai de pret lucruri era de negasit. Reprezentantii aeroportului imi dadeau asigurari ca in zilele urmatoare voi intra in posesia ei, insa eu trebuie sa o am ACUM! Stau in Geneva numai 2 zile, apoi iau calea Americii pentru a ma stabili acolo. Cu mintea intr-o mie de locuri, il urmez pe agent intr-un birou spatios dar rece, asa cum mi-era deja ziua. Imi intinde o foaie alba, scot stiloul sa scriu detaliat declaratia si incep sa enumar suvenirele pe care le aveam in geanta si motivul pentru care erau atat de importante pentru mine:


  • o ie alba traditionala din in topit, cusuta manual de bunica mea pe cand eram eu doar o copilita; ia reprezinta un obiect de imbracaminte purtat demult de catre femeile romance de la tara si iile sunt impodobite cu margele sau tot felul de cusaturi, cu modele specifice fiecarei zone geografice
  • o catrinta rosie tesuta in razboi, cu motive geometrice; si ea se purta tot de catre tarancutele romance, peste fusta 
  • o pereche de opinci din piele de porc, adica incaltaminte traditionala romaneasca ce completa portul obisnuit al oamenilor; eu as fi purtat ia, catrinta si opincile in fiecare duminica la slujba, sa-mi amintesc cu cat drag mergeam si in tara la biserica, in copilaria mea
  • 10 martisoare confectionate manual din capace de ghinda, castane, pene de gasca si tot felul de seminte de prin curtea oricarui gospodar roman; snurul alb - rosu al martisorului e un simbol romanesc, un vestitor al primaverii si in nicio alta tara n-ai sa il intalnesti; martisoarele se daruiesc in prima saptamana a lunii martie; eu urma sa le daruiesc viitorilor colegi de birou, ca tot e vremea lor acum
  • un ulcior micut din lut, acel obiect in care taranii isi tineau apa de baut sau vinul; l-as fi daruit cu toata inima matusii mele, sa si-l aseze in bucatarie, pe perete, sa-si stampere dorul de tara ori de cate ori il priveste
  • o traista cusuta manual, cu un design modern si contemporan floral; un fel de gentuta al domnisoarelor de astazi, dar cu mult mai valoroasa, atat ca si material, cat si emotional; taranii romani nu-si permiteau luxul de a avea prea multe accesorii pentru tinutele lor, iar hainele si bijuteriile erau pastrate cu sfintenie si mostenite din generatie in generatie; eu o cumparasem din aeroport de la un magazin de produse romanesti unicat si i-as fi daruit-o verisoarei mele, sa aiba si ea un obiect de arta populara romaneasca, model fara pereche in lume
  • 5 oua incondeiate, adica pictate manual de mesteri populari din zona Moldovei; le-am luat dintr-o vacanta in Bucovina, la Voronet, cu ocazia Pastelui; unul avea o potcoava mica pe el si facea parte din categoria cunoscuta sub numele de oua potcovite; nu stiu sa mai existe pe undeva prin lume oua potcovite si nici de tehnica folosita nu am auzit, e un secret bine pastrat; as fi pastrat ouale pentru a le face cadou viitorilor prieteni de Pasti
  • manastiri moldovaoua de paste incondeiate moldova
  • un tablou realizat manual pe panza de canepa ce infatisa o ceata de feciori dansand hora traditionala romaneasca in zi de sarbatoare, in timpul saptamanii fiind cu totii ocupati cu munca campului; mi l-as fi pus in holul de la intrare si oricine ar fi venit in vizita l-ar fi putut admira si ar fi aflat de obiceiurile noastre; mi-l cumparasem online de la Art&Craft, cu certificat care sa ateste ca e autentic

  • un stergar alb cu cusatura albastra, din panza groasa si tesut in razboi, iar pe unul dintre capete avand brodat cuvantul DOR, acel cuvant care nu are echivanlent in alta limba; ar fi completat tabloul din hol

Mainile imi asudasera de cat de mult si cu cata emotie scrisesem despre fiecare obiect popular in parte. Mai aveam atatea de descris... Nu spusesem nimic despre lingurile de lemn, despre pozele cu fuiorul si caierul de lana, cu ceaunul cu mamaliga la pirostrii in varf de munte si in care amesteca o ciobanita oachesa.

Ma mangaia gandul ca totusi mi-au mai ramas cateva suvenire in bagajul de mana, maruntisuri luate ieri din magazinul din aeroport. Macar atat sa am, daca celelalte nu le-oi mai gasi.

Iesind pe usa biroului, trista si cu inima bucati ca dupa o reala catastrofa, ma gandeam ca imi lipseste ceva ce n-am vazut in niciun magazin si poate acela ar fi fost cel mai de suflet suvenir: un fluier din lemn auriu cu panglica tricolora si cu litere arse pe el formand cuvantul dulce "Romania", sa pot sa-mi cant doinele ori de cate ori mi-o fi dor de tara, de ai mei, de copilarie, de toata viata mea de pana acum, la aceasta rascruce a sortii.



*Articol scris pentru Spring SuperBlog, proba 2, Suveniruri cu suflet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu