M-am oprit din scris pentru cateva clipe. Privesc pe fereastra vaduvita de umbra copacilor stufosi de peste vara. Pervazul lat mi-e acoperit cu frunze schimonosite de frig, imbratisandu-se una pe alta sa se protejeze parca de ploaia mocaneasca ce sta sa cada. Pe aleea strajuita de un nuc golas, vantul se joaca lenes aruncand din cand in cand in sus frunze palide, bolnave. Mi-e rece. S-a racorit bine de vreo doua zile, soarele s-a pitit dupa nori grei de cenusa.
Sunt singura-n odaie si ideile-mi curg greoi, abia se astern cuvintele pe cate o pagina noua a romanului inceput luna trecuta. Masina mea cea veche de scris ganduri mi-e prietena de ani buni, insa azi am mangaiat-o cu buricele degetelor parca mai putin, parca mai strain, desi am petrecut impreuna toata ziua. Sunt cufundata in melancolie, o stare stranie m-a cuprins. Gandul imi fuge spre cea care din carnea ei m-a plamadit pe mine, cu truda si rabdare mi-a descoperit tainele lumii, m-a sprijinit s-apuc mereu pe drumul bun.
In goana nebuna dupa cele lumesti, abia imi mai fac timp s-o sun ori
sa trec pe la ea. Parca timpul s-a inghesuit, facandu-mi in ciuda. La finalul saptamanii o sa fie ziua ei. As vrea cu tot dragul s-ajung s-o iau in brate, sa-i mangai obrazul cu o floare, spun cat o pretuiesc, insa voi fi plecata din Bucuresti, mi-am planificat delegatia inca de acum cateva luni.
Stiu ca de la mine nu asteapta niciodata cadouri scumpe, insa cu siguranta i-ar placea un buchet de trandafiri rosii, proaspeti, catifelati, parfumati, cu bobite de roua imprastiate pe petale ca niste diamante. Trandafirii sunt florile ei de suflet, ii adora. Imi amintesc cum se bucura de fiecare data cand primea cate o astfel de floare cu tija lunga, cupe bogate si frunze carnoase. De 1 martie, de 8 martie, la onomastica sau aniversarea ei, de sarbatori, cand mergeam in vizita la ea sau cu vreo alta ocazie speciala, niciodata nu uitam sa ii aduc in dar macar un trandafir inmiresmat.
N-am sa sparg traditia nici anul asta, chiar daca eu nu voi fi in oras. Voi apela la o florarie online din Bucuresti care poate face livrarea si in week-end direct la usa ei. Parca ii si vad mamei chipul radiind de fericire si emotie cand curierul florariei in va bate la usa cu un imens buchet de flori format din 55 de trandafiri rosii.
Mi-o imaginez cum va citi cu ochii impaienjeniti si mainile tremurande cele cateva randuri scrise pe felicitarea ascunsa intre petale. Va fi surprinsa de gest cu siguranta si asta ii va amplifica trairile, va simti ca si daca-s departe, gandul meu si inima-s acolo, langa ea. O sa stranga buchetul la piept si o sa-l mangaie asa cum ma mangaia pe crestet cand eram copila in poala ei. Va mirosi fiecare cupa parfumata ca atunci cand imi impletea codite si se juca in parul meu, adulmecand aroma delicata a puiului ei. Ma va simti alaturi si va sti cat o iubesc de mult, ca dragostea semnificata de trandafirii rosii e fara margini, granite, timp. Mai stiu ca buchetul meu va fi unul de zambete, de amintiri de nepretuit, de rasfat al simturilor.
Cu imaginea mamei in minte, m-apuc si fac comanda. Initial as fi vrut sa ii iau un cos cu trandafiri, insa parca tot mai bine arata buchetul cu 55 de fire legate intre ele cu o panglica stravezie rosie, asa cum noi doua vom fi pe veci legate una de cealalta. Plata pot s-o fac lejer cu cardul pe site, nu trebuie sa fiu de fata cand se face livrarea si asta ma incanta enorm, mi-e de mare folos. Altfel... nu stiu cum m-as fi descurcat. Desi livrarea s-ar face in cateva ore de la comanda, o sa comand de azi. Vreau sa fiu sigura ca vor ajunge la ea in timp util si nu ma iau iar cu altele si aman pana pe ultima suta de metri.
Tot de la mama, dupa atatia ani de experienta, am invatat cum se păstrează mai mult timp trandafirii. Sunt cateva trucuri care le prelungesc viata si ne ajuta sa ne bucurăm mai mult de ei:
- coditele se taie aproape zilnic cate 2 cm, oblic, in unghi cat mai ascutit pentru a putea sa absoarba mai multa apa; procedura se face sub apa pentru a nu patrunde aer in tija in momentul taierii;
- vasul cu trandafiri se păstrează în general in locuri mai răcoroase, cu umiditate scazuta si ferite de lumina directa a soarelui, departe de fructe proaspete; acestea emana un gaz toxic pentru ei, la fel ca si fumul de tigara;
- cand li se schimba apa, se pune alta tinuta in frigider (de preferata apa plata, cea de la robinet fiind plina de clor);
- daca sunt usor ofiliti, se scufunda pentru cateva secunde in apa fiarta, apoi se pun normal in vaza, cu apa la temperatura camerei;
- ambalajele se indeparteaza; chiar daca aranjamentul nu va mai arata impecabil, va fi mult mai sanatos asa, substantele chimice nu vor mai ajunge in apa, otravind-o; tot atunci, se rup frunzele care ar putea ajunge in apa pentru a preveni putrezirea lor;
- in comert se gasesc ingrasaminte special create pentru florile taiate, insa o solutie naturala si la indemana este folosirea in parti egale de apa si zeama de lamaie, plus o lingurita de zahar; cateva picaturi de otet puse in apa ajuta si ele la mentinerea prospetimii acesteia;
- cei rosii, portocalii sau roz au o durata de viata mai mare decat cei galbeni sau albi;
- cei care au mai multe petale se deschid mai lent si tin mai mult;
- pentru revitalizare, se pot inmuia coditele in ulei de menta inainte de a fi puse in apa.
Revitalizare... Cred ca si mie mi-ar prinde bine macar o doza. Las gandurile sa-mi zboare iar si iar la mama, la petalele de catifea pe care i le-as prinde intr-o salba la gatul pe care abia reuseam sa i-l cuprind candva cu manutele mici, imi iau paltonul si pornesc agale prin fosnet de frunze ruginite de toamna tarzie.
*Articol scris pentru SuperBlog2015, proba 18, Zambete la buchet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)