Cum ajung buticurile in faliment

In seara asta pe strada mea, acelasi magazin de unde am luat "laptele cu gust de lapte praf". Vanzatoarea matura in timp ce am intrat. Intreb daca mai e deschis, imi spune ca da, mai e deschis inca vreo ora. Ma-ndrept spre frigiderul cu mezeluri si lactate. Ea continua sa mature. Cer sa ma serveasca. Vine si deschide usa vitrinei. "Sper ca va spalati pe maini inainte sa ma serviti, da?". Se face ca n-aude. Insist: "Va rog sa va spalati pe maini inainte sa puneti mana pe alimente." Imi da imediat replica "Va dati seama ca o sa folosesc o manusa." "Totusi, ati adunat mizeria de pe jos acum o clipa, in fata mea, cu mainile goale..." Insista sa-mi dea asa produsele, cu nepasare. "Ok, daca-i asa de greu sa te speli pe maini inainte sa servesti un client dupa ce ai pus mana pe matura si alte unelte pentru curatenie, multumesc si o seara buna, eu de aici nu mai cumpar!"

Cam asa ajung patronii romani la sapa de lemn si se plang ca e invadata piata de Mega Image-uri si alte magazine internationale. Daca in prezenta mea vanzatoarea punea fara nicio jena mana pe mancare dupa ce a adunat mizeria de pe jos, fara un minim de efort de 10 secunde sa se spele pe maini chiar si dupa ce i-am atras atentia, nici nu vreau sa ma gandesc ce poate face cand e singura. Sa nu ne miram ca ne imbolnavim si nu stim de unde ni se trage. :(

Stiu, nu ne aflam in buricul targului ci intr-un cartier rezidential nou, DAR nu suntem la Cuca Macaii in 1900-toamna. Putin respect pentru consumator se impune. Vorbim de igiena in magazin alimentar. Apa este din belsug si Slava Domnului, e ieftina, 6 lei pe metrul cub. Si nu, nu i-as fi cerut sa se si dezinfecteze inainte sa revina in magazin. Oare de ANPC o fi auzit?! Daca nu, pot rezolva asta.

Cum îţi umpli timpul dacă eşti bugetar

Luni dimineaţă. Aglomeraţie, nervi şi coadă românească la casierie. Instituţie publică.

[...]

- Adresa de domiciliu a soţului, vă rog!

- Râşnov, strada Iarba Câmpului nr. 3, bloc 1, scar...

- O clipă. Câmpului cu î din a sau cu î din i?

- Ăăă... (linişte) Staţi să dau un telefon. "Iubi, Câmpului e cu î din a sau cu î din i? Nici tu nu ştii? Bine, aştept. Dar ea e acasă, se poate uita in buletin?". (linişte din nou la ghişeu, forfotă şi nervi la coadă vreo 10-15 minute) Mă sună soţul după ce vorbeşte cu soacră-mea, că poate e acasă. Staţi, sună. "Da, iubi. Eşti sigur, da? Pa, pa." E Câmpului cu î din a în buletin. S-a dus soacră-mea acasă şi a căutat buletinul. Scuze, nu m-am gândit la acest detaliu.

- Nu-i problemă, v-am făcut deja chitanţa că oricum nu contează dacă-i cu î din a sau cu î din i adresa. Conta numai dacă era vorba de numele soţului.

- Wtf?!

[...]

România lui 2015, ţară membră UE, bugetarii lu' Peşte-Prăjit au de lucru cât e ziua de lungă. Şi dacă n-au, îşi fac de lucru. Trebuie să justifice şi ei leafa cumva, nu?!

Pilos, laptele cu gust de lapte... praf

Dupa ce au facut ocolul Pamantului "pestele cu gust de peste" si "carnea cu gust de carne", ma astept sa gasesc si eu prin magazine laptele cu gust de lapte.

Sursa foto: Alin Faur (Facebook)

Azi dimineata, fortata de imprejurari, am cumparat singura cutie de lapte pe care am mai gasit-o la buticul de pe straduta mea. Un Pilos adus din Lidl si vandut cu adaos comercial destul de consistent. In schimb gustul... mi-a taiat pofta. Prima gura mi s-a parut apa. Ma uit la eticheta. Lapte cu 3.5% grasime. Termenul de valabilitate ok. Mai incerc o data. A doua gura, gust de lapte. Lapte praf. De-ala ieftin, cum se gasea in anii '90 prin bacanii, pentru cine-si mai aduce aminte. Agit cutia. Gustul devine tot mai pronuntat. Dar tot de prafuri si chimicale. Singurul lucru in comun cu laptele din Ardeal pe care-l cumpar frecvent: culoarea. Ah, mai e si pretul!

N-am fost eu fan Lidl, dar de-acum incolo nici c-am sa mai incerc produsele de "inalta calitate" marca proprie. M-au convins si "maslinele verzi fara masline" vandute la inceputul verii exclusiv la Lidl. N-am niciun dubiu in ceea ce priveste exclusivitatea. :)

Nu degeaba e sloganul "Alege intelept". Ma determina sa aleg intelept si sa evit sa-mi iau teapa cu buna stiinta.

Bucurie de inchiriat cu ora

Mamica proaspata si grijulie fiind, imi capteaza atentia tot ce tine de copii, bebelusi, crestere, ingrijire, educatie si activitati destinate celor mici. Dar si gestionarea resurselor financiare in conditii cat mai eficiente.

Auzisem cu ani in urma despre o afacere inedita a unor bucuresteni, parinti tineri cu prichindei neastamparati care se plictiseau mult prea repede de jucariile pe care le primeau, unele destul de costisitoare. Adunand in casa o stiva de centre de activitati, saltelute de joaca, jucarii mai mici si mai mari, premergator, masa pentru bebelusi etc., s-au gandit sa le valorifice punandu-le la inchiriat pe cele mai scumpe, dupa atenta dezinfectare atat la prima inchiriere, cat si dupa fiecare nou "client cu mers de-a busilea". I-am cautat la un moment dat pe cei doi parinti ca sa-i recomand unor prieteni, insa nu mai stiu care-s, ideea lor profitabila fiind in scurt timp preluata de alti parinti-investitori.

Zilele trecute, la un botez cu

Bagajul de maternitate si cateva informatii utile

Viitoarele proaspete mamici, conduse de entuziasmul nasterii apropiate, au tendinta sa aloce sume considerabile de bani pentru bagajul de maternitate. E fireasca grija pentru bebe, insa unele lucruri sunt inutile sau foarte putin folosite.

Regula de baza: doua gentute, una pentru mama si una pentru bebelus, cu strictul necesar pentru cele 4-5 zile de stat in maternitate. Bagajul copilului va fi adus la spital numai dupa nastere, cand mama isi primeste puiul in salon. Pe perioada cat bebe sta la neonatologie, sunt folosite hainutele din maternitate. Poate nu-s la fel de albe, moderne si noi, insa-s cu siguranta bine sterilizate.

Bagajul mamei:

- un act de identitate (CI, pasaport)

- dosarul cu analize efectuate in perioada sarcinii

- bani

- telefon, incarcator, casti

- 3 camasi de noapte, cu nasturi / deschidere la piept

- halat, papuci, sosete (indiferent de anotimp)

- lenjerie intima din bumbac plin, inalta pana spre ombilic, sa poata sustine o eventuala burtica taiata (cezariana se face si de urgenta, nu numai la cerere), 5-6 perechi

- apa plata in sticle de 0.5 l si pai (datorita epuizarii cauzate de travaliu si nastere, mamica nu e-n stare de alte eforturi)

- pompa de muls (optional, dar aproape indispensabila la prima nastere, cand mami nu stie sa ataseze puiul corect la san, nici el nu stie sa traga)

- sutien pentru

Experienta Spring SuperBlog

Am fost tentata si-n anii trecuti sa particip la competitiile de creativitate SuperBlog, insa parca n-am avut fortele si imboldul necesar. Anul acesta m-am simtit ceva mai insiprata, am avut timp destul si iata ca ma numar printre finalisti.

Despre experienta in sine, numai de bine. Dificultati majore n-am avut, poate cate o pana de idei din cand in cand, insa dreasa repede. Am asteptat de fiecare data cu mare nerabdare afisarea probelor, apoi a notelor. Antrenant, amuzant si palpitant, a trecut o luna de la punctul de start. Uitandu-ma la clasamentul actual (ultima nota nefiind afisata), pot doar sa ma bucur. Imi regasesc numele printre primii 20 de bloggeri, ceea ce-i mai mult decat incurajator. Sunt o incepatoare intr-ale cuvintelor cu talc si-mi place al naibii de tare sa m-alatur oamenilor cu state vechi in blogosfera, sa le calc pe urme, sa tind spre varf.

Recunosc rusinata, nu

Ziua Partenerului SuperBlog

Uh, ajuns-am si la ultima provocare marca Spring SuperBlog 2015! Daca celelalte probe mi s-au parut floare la ureche, asta-i de departe cea mai dificila. Ma uit la ceas si constat ca mai am fix 2 ore sa-mi pun ordine-n idei, sa-mi scutur neuronul si sa-mi astern pe blog planul de bataie pentru a organiza eu Ziua Partenerului SuperBlog. In cap am ceata densa, mai ceva ca-n Newfoundland - Argentia.

Parca ma tenteaza sa organizez o petrecere pentru TVR2, insa n-am cum sa ma incadrez in timpul ramas. Cuvintele mele n-ar fi de ajuns pentru a descrie o sarbatoare pe masura acestui insemnat partener media. Sa le pregatesc ceva bloggerilor parteneri mi-e aproape imposibil. Spre rusinea mea, nu-i cunosc foarte bine, nu le-am citit randurile. Mi-ar fi mult prea straini si reci, iar rezultatul stradaniei mele ar fi probabil departe de ceea ce-si doresc sa aiba de ziua lor.

Asa ca nu-mi ramane decat sa-mi iau inima-n dinti si taurul de coarne si

Decalogul maturii

Taraie soneria. Las cafeaua din mana, trag un halat pe mine cat sa-mi acopere gogosarii si deschid curioasa.

- Buna ziua! Doamna Gerov...escu?

- Eu...

- Am un colet pentru Dvs. Semnati aici. Si aici. Multumesc. Sar'na!

Buimaca, inchid usa in urma curierului si privesc nedumerita la pachetul despre care nu stiam nimic. Caut sa vad expeditorul. Rupta eticheta, nu deslusesc misterul. Desfac cu grija si nerabdare cartonul. Inauntru alta cutie. Apoi alta. Apoi hartie maro, hartie de ziar, folie de plastic cu bule si in cele din urma obiectul. Un fel de Matrioska in care descopar la final o... matura.  MATURA?! M-as fi gandit la orice, numai la o matura nu! Alaturi gasesc o pagina A4 cu instructiuni de folosire pe o parte si un decalog al maturii pe cealalta:

1. Eu sunt instrumentul minune care-ti face casa luna. Sa nu ai alte instrumente in afara de mine.

2. Sa nu-ti cumperi / improvizezi vreun aspirator si sa nu-i multumesti lui ca-i mai eficient decat mine. E mare bai!

3. Sa nu iei in desert matura. Nici nu poate

Robo Civilis pentru Homo Hapiens

Intr-ale tehnologiei am fost mereu o "afoana", nu s-a lipit de mine neam! Mi-am luat numai informatiile de baza cat sa ma pot descurca onorabil daca Doamne fere' sunt prinsa la inghesuiala si... cam atat! Nu ma-ntreba pe mine care-i diferenta dintre Intel si AMD, intre Android si iOS, intre IDE si SATA. Am sa raspund ca unu-i mai bun, insa n-o sa stiu sa indic exact care.

Si totusi, daca m-ar apuca intr-o zi focurile creatiei, stiu exact ce as plasmui cu mana mea: l-as crea pe Robo Civilis, un mic robotel al carui unic scop ar fi sa ne transforme din Homo Sapiens in Homo Hapiens.

Ar fi cam de marimea unui telefon si s-ar atasa la acesta, ca tot e obiectul nelipsit din orice buzunar (mai lesne gasesti om fara bani decat om fara telefon, nu?!). Principiul de functionare ar fi simplu: ori de cate ori ne enervam, ridicam tonul sau devenim maimute vorbitoare ar emite sunete scurte, sa ne

In fosnet de stejari

Un tipat ascutit a curmat brusc tihna unei dupa-amiezi de iulie. Imediat, gemete infundate, tot mai infundate. O clipa de liniste mormanta. Apoi agitatie, freamat de frunze si de oameni grabiti si curiosi napustindu-se spre locul de unde izvorase tipatul. O mare de ochi deasupra unui chip angelic, ramas incremenit pe stancile jilave, in timp ce doua maini hotarate incearca din rasputeri sa anime un trup plapand, inert. Un tablou continuat cu goana pe zeci de scari cu EA in brate, murmur de rugaciune si halate albe.

O saptamana intreaga, zi de zi, a vegheat-o la capatai. Desi nici n-o cunostea. O vazuse pentru prima oara la Canionul 7 Scari, unde el venise cu baietii sa-si petreaca una din cele cateva zile de concediu. Clipa ei de neatentie putea s-o coste viata. Alunecand pe scara umeda, a cazut in gol de la cativa metri inaltime. EL i-a fost inger pazitor din prima clipa. Un inger care i-a suras cand s-a trezit din inconstienta, care a tinut-o de mana sa faca primii pasi cand avea un picior imobilizat, care a sunat-o zilnic sau a vizitat-o sa afle cum se simte dupa externarea din spital. I-a cazut draga iremediabil si a devenit curand un sentiment reciproc.

Plimbandu-si azi mana prin parul ei balai, isi agata delicat verigheta pusa in urma cu un an fix aici, la umbra de stejari batrani, in inima naturii, la Pensiunea 3 Stejari. Pe iarba cruda isi amintesc cu emotie de nunta lor de vis, o nunta organizata exceptional pana in cel mai mic detaliu de personalul complexului turistic, atent si minutios, din dorinta evenimentelor perfecte. 

Au avut alaturi oamenii dragi la ceas de mare legamant. In sala festiva special amenajata pentru nunti s-au adunat putin peste 150 de persoane. Celor veniti de departe sau care au vrut sa-si petreaca mai multe zile in zona, mirii le-au facilitat cazare atat la pensiune cat si cazare in Brasov, la doar 10 km departare.

Bucatarii s-au intrecut in preparate traditionale romanesti si internationale, ca pentru oaspeti de soi, printre altele si cu purcei la protap, pastravi pescuiti direct din iazul complexului si vin vechi, de crama. In a doua seara, au pregatit pentru o parte in nuntasi o ciorba acra de potroace si un gratar langa focul de tabara, sa se dreaga si sa-si intareasca fortele pentru a vizita imprejurimile in zilele urmatoare.

Ajunsi pana aici in Timisul de Jos - Dambu Morii, ar fi fost pacat sa rateze Canionul 7 Scari, defileul in care cei doi proaspat casatoriti au fost haraziti sa porneasca pe acelasi drum, precum si Biserica Neagra din Brasov, Pestera de Geata din Masivul Piatra Mare, Prapastia Ursului, Lespezile de Piatra Scrisa, Aventura Park si Smile Aqua Park. Cei indrazneti au incercat cea mai lunga tiroliana din Romania sau sarituri cu parapanta la Bunloc. Astfel, a devenit memorabila experienta unei nunti demne de un hotel de patru stele din Brasov combinata cu o vacanta perfecta pe carari de munte, nu a unei simple nunti la Brasov.

Zambind, EA se cuibareste mai bine la pieptul puternic al barbatului iubit. Ii prinde mana stanga ce inca-i ratacea prin plete si i-o duce spre burtica ei, soptind abia deslusit:

- Oare cum ar fi un botez la umbra acestor 3 stejari?

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015 - proba 7: 3 Stejari - destinatia pentru o vacanta de vis, tema 2