Cam asa m-am lecuit de politica

- Haide, ba, ce esti bleaga? Azi o excursie prin tara, maine o balaceala la o piscină de lux, mai legi relatii si-ti ies combinatii avantajoase... Macar hai sa vezi despre ce e vorba. Avem un congres la finalul săptămânii...

Foto: vidu.ro

Cam asa ma bateau la cap niste tineri liberali, doar-doar ma alatur lor in organizatia de tineret a PNL. Nu ma dadeau pe spate argumentele lor, insa am zis sa vad care-i treaba, sa-mi fac o idee. Era in perioada de glorie a lui Tariceanu, prin 2007,  cand el era prim-ministru, iar eu aveam deja creierul imbalsamat cu carti de legislatie, norme si cutume, coduri si proceduri, amalgamul juridic invadase putina mea materie cenusie. Cel mai mult ma batea la cap intructorul auto cu care desluseam tainele sofatului. Numai de gura lui am hotarat sa vin la congres, sa-mi fac o idee despre ce se petrece in acest domeniu.

Omu' meu drag ma sustinea de pe margine ranjind: "Nu-s destui incempetenti si bagatori in seama in politica, vrei sa devii si tu una de-a lor? La fotbal si politica ne pricepem cu totii...". Cu toate astea, am zis sa incerc, n-aveam nimic a pierde. Iar de-ar fi iesit ceva, era in interesul amandurora, as fi ipocrita sa spun ca nu-mi facea cu ochiul o posibila cariera politica.

Copilei mele dragi

Ca nufar pur de ape reci si tulburi

Ai rasarit din dragoste nebuna,

Cu ochi de caprioara si cu suras siret

Ne urci pe culmi pan-ajungem la Luna.

In inocenta ta ne pierdem zi de zi

Si lumea-ntreaga deodata-i doar nisip,

De ne cuprinzi cu bratele-ti plapande

Bogati suntem si nu mai vrem nimic.

Ce goala era casa cand nici nu te stiam!

Bucati de suflet acum in orice colt

Se-ascund si iar rasar in chiote si joaca

Si gangurind vioi ne fericesti pe toti.

Mami si tati te vad ca pe-o comoara,

Minunea noastra mica si binecuvantata.

E prima ta aniversare si vrem sa stii

Ca te-om iubi la fel de mult viata noastra toata!

In primul an cu tine am invatat ce-i viata,

Ce-nseamna daruirea si ce-i de fapt familia,

Nu ne-am gandit vreodata ca implinirea noastra

Se va chema asa frumos: (...)

Oameni care schimbă oameni

Deşi suntem complet diferiţi unii faţă de alţii, nu ştiu cum se face că mereu dau peste două mari categorii de oameni, total opuse: vampirii energetici care-mi seacă şi ultima fărâmă de vlagă, tocandu-mi toţi nervii şi oamenii speciali care doar cu un zâmbet şi o vorbă caldă mă ridică la cer şi-mi schimbă radical starea de spirit, mă îmbată cu un pozitivism incredibil.

Sursa foto TimelineCoverHD

Ieri am primit în redacţie o vizită neaşteptată. O persoană foarte dragă şi specială mi-a făcut bucuria de a trece prin sediu. Abia venisem la birou de vreo jumătate de oră, răspundeam mailurilor urgente şi eram capie de emoţii şi griji pentru pitica mea, cea care ieri a făcut primii ei paşi într-o grădiniţă. În sufletul de tânăra mămică s-au cuibărit o mulţime de stări şi sentimente că abia aş fi ştiut să răspund cum mă cheamă de m-ar fi întrebat careva. Evident, surpriza revederii a fost copleşitoare şi bucuria imensă. Această Doamnă (cu majusculă!) a reuşit în doar câteva minute să-mi schimbe toate fricile şi grijile cu câteva vorbe, să mă facă să zâmbesc până am ajuns acasă. Întreagă zi am afişat un zâmbet larg şi am fost cu totul alt om decât cel care venise la muncă. Şi nu i-au trebuit grămezi de cuvinte sau ore de bătut la cap. A ştiut fix unde să pună vorba, să mă aline fără să-mi dau seama şi să-mi dea o încredere în mine fără de margini, atât personal cât şi profesional. Mă-nclin!

Închiriere jucării pentru 1 Iunie

Peste doar câteva zile, cu mic cu mare, vom sărbători 1 Iunie, Ziua Copilului. Vă mai aduceţi aminte cât de bucuroşi eram de ziua noastră, a copiilor? Nu mai ştiu cu cât fast se petrecea pe atunci, însă era ziua noastră şi noi eram centrul universului, buricul pământului. De multe ori, un simplu suc de la aparatele TEC ori o banală îngheţată de la dozator erau cele mai apreciate cadouri cu ocazia acestei sărbători şi ne umpleau sufletul de bucurie şi ochii de strălucire.

Anii au trecut şi copiii de atunci au la rândul lor copii. Nu mai există Cico la pahar pe stradă, ici şi colo mai vezi câte un aparat de îngheţată. Dar părinţii nu mai cumpără aşa ceva pentru odraslele lor. Şi asta pentru că sunt responsabili şi se gândesc la sănătatea şi binele puilor de om şi la câte chimicale conţin aceste produse.

Firesc, fericirea copiilor e mai presus de orice. Părinţii nu mai ţin cont de bani atunci când în joc e zâmbetul gingaş sau râsul în hohote al micilor poznaşi. Cu orice ocazie, nu ezită să le cumpere jucării scumpe, gadget-uri de ultimă generaţie, jocuri sofisticate, moderne. Indiferent de valoarea lor, în cele din urmă, acestea tot vor ajunge să zacă aruncate printr-un colţ de cameră. Prichindeii se plictisesc repede de noile achiziţii şi vor cere mereu altfel de jucării. Mai ţipătoare, mai colorate, mai mari, mai inteligente. Invariabil, le primesc. După câteva zile, intră în acelaşi cerc: se plictisesc de ele, au văzut altceva şi dau uitării proaspăta jucărie.

Pornind de la acest comportament instabil şi costisitor, de câţiva ani, pe piaţa din România a apărut un serviciu genial care salvează bugetul familiei şi satisface nevoia copilului de a avea o jucărie mare, nouă, doar pentru el sau pe care să o folosească împreună cu prietenii: închiriere jucării gonflabile. Este vorba despre acele jucării mari în formă de tobogan, castel, saltea, piscină cu bile, centre de activităţi, potrivite pentru unul sau mai mulţi copii, la joacă în curte, în faţa blocului, la grădiniţă sau la petreceri pentru copii.

 

Scurtmetraj cu multe emoJii la FFE 2016

👯➡💍👦

👯💖👲

👲🐎

👯🍌🍌🍌👲

👲😈👊 👊👊🚮👯

👯😭😭😭😭😭😭

👯 🍷🍻🍸🍹☠

👯💔⚔➡️💍👦

👯👦🔄💑

Ptiu, aproape mi-am scrantit "dejtele" de cate emoJii am trait povestind scurtmetrajul Ecouri (Republica Moldova, 2015), proiectat acum o saptamana la Festivalul Filmului European. Dacă n-ai inteles mare branza, hai sa-ti traduc in 2-3 vorbe emoticoanele de mai sus: 

O duduita maritata se incurca ceva mai mult cu un mascul. Altul decat cel din batatura. Baiul e ca prospatura suferea de o forma cronica de miserupism si-i cam da cu flit gospodinei infierbantate, dorindu-si ceva pasager, fara batai de cap. Ma rog, fara anumite batai de cap, cele care i-ar fi afectat LUI cutia craniana. Tanara nu suporta tratamentul aplicat de armasar, asfel incat se-apuca de drojdit bine. Atat de bine si cu seriozitate, pana pica-ntr-o depresie acuta, sora cu moartea. Incornoratu' care-a trecut-o candva pe numele lui incepe sa aiba regrete pentru asa nesabuinta si-o da-n scaieti. Cu inima franta, tanara lupta sa-si salveze mariajul, sa n-o treaca babele in pomelnicul de duminica de la Radio Sant. 

Dobanzi fabuloase la depozitele bancare

Primesc azi extras de cont de la banca:

1. dobanda depozitului de XXXX lei (suma cu 4 cifre): 0.13 lei

2. impozit pe dobanda: 0.02 lei

3. dobanda neta: 0.11 lei

Intrebare: daca scot de la bancomat dobanda castigata, mi se opreste comisionul de retragere de minimum 5 lei? Sa stiu cu cati bani trebuie sa vin de-acasa pentru a-mi tine banii blocati prin banci. :))

Traditii si obiceiuri pascale romanesti

De cand e lumea lume, Pastele a tinut 3 zile. Au trecut peste omenire vanturi si ploi, razboaie si iubiri aprige, troiene si arsita, foamete, crize financiare, boom-uri economice. De cand se stie, romanul tot 3 zile a petrecut, indiferent de context. Dupa o indelunga analiza, am ajuns la concluzia ca cele 3 zile ale Pastelui romanesc arata cam asa:

Ziua I:

- in popor e cunoscuta ca Ziua Sfantului Gratarie sau Ziua Imbuibarii;

- dupa 364 de zile de post aprig, romanul baga-n el ca spartul (orice in afara de stevie si loboda), cine stie cand (daca) mai prinde o zi de mare sarbatoare?!;

- azi invie pofta de iarba verde, asa ca multi isi scot gloata la pascut, oriunde vad un palc viu de iarba sau un pom nedefrisat;

- fiecare se afuma cum poate, unii pe balcoane, altii prin cluburi, altii prin biserici si cimitire;

Sfantul si Preamaritul Martir "MIC", cel care si-a dat obstescul sfarsit in zi de mare sarbatoare crestineasca.
Amin si bogdaproste, odihneasca-se in mate!

- credinciosii se saluta pios cu "HAI Nechen!", de "HAI Noroc" si "HAI Burger" sunt satui in fiecare zi;

- cei mai norocosi reusesc sa-si lege singuri sireturile de la tenisii noi, luati special din Spania pentru Paste;

- gospodinele pun pe masa flori (in general muscate si limba soacrei), in amintirea momentelor cand primeau flori de la (candva) capul familiei;

- pe vremuri, ouale se inroseau cu urzici in zorii primei zile de Paste, sa fie nuanta mai proaspata; azi se inrosesc in Joia Mare cu Dr. Oetker sau cu Dr. Ciomu; se depoziteaza la loc intunecat, sa nu faca intamplator condens si sa-si piarda culoarea si luciul si sa necesite lustruire temeinica;

- in prima zi, ouale se ciocnesc cu capul; cine nu mai are oua de spart poate trece la farfurii.

Ziua a II-a

- popular stiuta si ca Ziua Sfantului Colebil, pe alocuri chiar Ziua Sfantului SMURD;

- in unele zone, azi se practica stropitul cu apa (de obicei, peste cei lesinati cu burta plina);

- traditia spune ca daca azi nu incerci Colebil, Triferment, Dicarbocalm si Espumisan, ai ficatul tare si trebuie sa-l dregi cu trascau de prune;

- in unele zone, dupa ridicarea din asternut, se recomanda Smecta, Dulcolax sau zeama de varza, dupa caz;

- pentru cei cu deficit de bila (fiere), se recomanda o soacra;

- azi se practica ritualul bocitului in fundul curtii, nu conteaza pentru ce, dar e obligatoriu; frecvent intalnim doinele de jale Au ficatu', Au capu', Unde-ai dormit aseara, Gheorghe?, Maine-i zi de lucru iara etc.;

- dac-a mai ramas Lumina din prima zi, azi se stinge, pentru ca nu cumva Enelul s-o factureze cu suprataxa, fiind zi de luni.

Fa un sharing cu Usturoi!

Povesteam incantata in acest articol ca am vazut filmul Usturoi la Cinema Muzeul Taranului Roman. In acea perioada mai rula in Bucuresti la Cinema Scala, in mall-uri fiind aproape imposibil sa intre fara "sustinere", desi pelicula e exceptionala. Azi am avut o surpriza tare placuta de la Groparu (agricultorul de serviciu Radu Bazavan): anunta cu surle si trambite ca de-acum putem vedea filmul si din fundul curtii, fiind disponibil pe Vimeo pentru vizionare si download (n-am inteles ce-i trebuie lui surle si trambite cat inc-o are pe soacra-sa, da' asta-i alta poveste).

Iote link catre contul dedicat filmului Usturoi, cel mai anapoda film, cel mai neromanesc film romanesc, cel mai... (cum vreti voi, da' completati dupa ce-l vedeti!): 

vimeo.com/ondemand/filmulusturoi

Asadar, ca tot se anunta ploi in zilele urmatoare, scoateti de la chimir 10 lei (2 dolarei si cativa centi), fix cat ati da pe juma' de pachet de tigari sau vreo doua beri, adunati-va gasca si petreceti timp fain impreuna, cam un ceas jumate. Daca faceti cheta, iesiti chiar mai ieftin, practic platiti toti numai "un bilet". Virusati-va cu stilul inconfundabil ardelenesc si trageti o palinca pe gat, cat va canta in fundal muzica autentic romaneasca si va spala retina imagini de o frumusete rara. Nu va zgarciti la asa suma, ati cheltui mai mult daca v-ati scoate muierile in oras la film. Basca... incurajati si CAP-ul romanesc sa cultive talente, sa creasca mladite artistice, sa nasca alte pelicule tamaduitoare de suflete.

Pentru coate goale si zgarie branza,

Când nu poţi merge pe bicicletă, fă-ţi aripi şi zboară!

"Nu-s fericită pentru mine cât sunt pentru tine." 

Asta am simţit să spun din tot sufletul, plină de emoţie, la afişarea notelor de la ultima probă SuperBlog şi i se adresează câştigătoarei din acest an, Alina Gheorghe, autoarea blogului Litere Stacojii. Poate că la prima vedere sună a vorbe-n vânt, dar nu-i aşa. M-am bucurat pentru ea mai mult decât pentru mine, deşi mă aflu pe locul 23 din 146, o poziţie destul de bună în clasamentul general.

Alina e prima persoană cu care am interacţionat în cadrul competiţiei Spring SuperBlog. Se întâmpla anul trecut în martie, iar eu mă aflam la întâia mea participare. Habar n-aveam cu ce se mănâncă acest concurs, dar m-am prins în horă. În primul articol, am pus link pe toate cuvintele cheie. Mi se părea ciudat că un sponsor cere atât de multe link-uri, dar de fapt eu nu înţelesesem cerinţa şi ce trebuie să fac şi am pus link-uri după cum m-a tăiat capul. Ea mi-a dat soluţii, m-a încurajat şi mi-a explicat ce e de făcut pentru ca articolul meu să fie ok. Un ajutor nesperat, nesolicitat dar teribil de bine primit de la o persoană pe care nici n-o cunoşteam, nu-i ştiam nici măcar chipul.

În timpul competiţiei, am început să caut mai multe informaţii despre SuperBlog, să caut înregistrări şi fotografii de la gale. Mi-au atras instant privirea două concurente. Una în baston, alta cu vizibile probleme de sănătate. M-a emoţionat tare imaginea lor şi mi-a rămas întipărită în minte până azi. În sufletul meu, cele două bloggerite au căpătat un respect enorm. Bunicul meu a fost invalid (fără picioare) şi ştiu cât de dificil le este persoanelor cu dizabilităţi să iasă în lume, să îşi câştige existenţa, să se ţină de anumite activităţi. Chiar şi lucrurile banale reprezintă pentru ele un efort considerabil. Mi s-a părut incredibil de frumos să le văd finaliste într-o competiţie de aşa amploare. Acest lucru mi-a dat curaj şi m-a ambiţionat să-mi pun mintea la contribuţie şi să scriu cu seriozitate.

Lapte cu cafea Lavazza

Ca mai tot omul, am si eu tabieturile mele. Daca nu beau dimineata o gura de cafea, nu functionez toata ziua, neuronii imi raman inclestati de-a binelea, nu mai comunica-ntre ei si inoata-n cutiuta craniana ca-ntr-un ulei ranced, ingrosat de gerul iarnii. Primii 2-3 neuroni mai dezghetati din dimineata zilei de ieri imi transmit ca-i musai, da' musai!, sa merg sa-mi cumpar o cafea, sa-mi pot intrebuinta mintea la birou chiar si sambata.

Nu-s in stare sa merg prea departe, aleg o cofetarie mai de fite din Piata Romana. Stiva de pahare inscriptionate cu Lavazza imi face cu ochiul din vitrina inalta, frumos amenajata. Parfum de cafea proaspata ma invadeaza de cum intru in incapere si-mi gadila simturile. Ca teleghidata, ma-ndrept spre vanzatoare si cer o cafea mare cu lapte. Pana-i gata cafeaua, mai arunc ocheade prin cofetarie. O stiu de foarte mult timp, cred ca-i deschisa de prin anii '90, iar de curand a fost renovata. Interiorul e cu mult bun gust decorat, se vede clar ca investitia a fost consistenta. Ziua se pot servi preparate de cofetarie / patiserie afara, in fata, pe bulevard, la mesele special amenajate, ca-n marile metropole occidentale.