BIOparteneri

În lumea în care trăim, cea a chimicalelor şi a tehnologiei (hiper)avansate, cu greu reuşeşti să îţi menţii starea de sănătate la cote ridicate, să ai tonus bun şi zâmbet pe chip într-un mod Natural, ca aloe vera. Odată cu trecerea timpului, fiecare substanţă ingerată, inhalată sau absorbită îşi lasă amprenta în organismul nostru, chiar dacă nu conştientizăm asta, chiar dacă nu remarcăm modificările. E esenţial să depunem eforturi pentru a diminua efectele negative ale factorilor externi asupra sănătăţii şi să îi încurajăm şi pe cei din jur să o facă.

Un prim pas pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pe termen lung este educarea copiilor încă de la vârste foarte fragede să facă diferenţa dintre alimentele care au un aport nutriţional bogat, bun şi cele care ne fac mai mult rău decât bine, să practice sport, să păstreze curat mediul înconjurător, să recicleze materialele şi să înveţe să fie responsabili pentru toate acţiunile lor.

Ca o Mujer cu spirit de iniţiativa, pentru cei rămaşi demult fără scutece şi jucării, aş încerca să creez o campanie de promovare a produselor BIO şi aş milita pentru consumul de suplimente nutritive, ca parte a unei vieţi echilibrate, sănătoase şi de mare folos în asimilarea vitaminelor, mineralelor, proteinelor, l-cartininei, mai ales după efort fizic (sport, fitness, culturism).

Directorul executiv

Cum ar fi ca intr-o vineri seara, cand stai linistit langa sotia cu care esti de aproape un deceniu si incepeti sa puneti in practica fantezii personale mai mult sau mai putin inspirate, sa te trezesti la usa cu Directorul Executiv al companiei pentru care lucrezi? Ca... s-a gandit el sa le faca vizite angajatilor cu scopul de a-i cunoaste mai bine si a rupe barierele dintre oamenii de la varful piramidei si muncitorii de rand.

Un CEO atipic dand buzna peste un cuplu obisnuit, experimentand teorii proprii, jucandu-se cu mintile celor doi iubareti, punandu-i in situatii care mai de care mai hilare, unele chiar jenante pentru cei din afara casei.

Cu o sticla de vodka si niste gogosi pe masa, replici bine gandite, haioase ori filosofice, discuri de vinil si un semineu electric, un frate consumator de droguri si o (viitoare) cumnata cam ratacita prin viata, actiunea se petrece undeva prin Suedia. De fapt, nu. Nu in Suedia ci in Romania, la Teatrul de Comedie, Sala Radu Beligan.

Sursa foto: Teatrul de comedie

In regia lui Vladimir Anton, piesa te tine cu sufletul la gura de la un capat la celalalt. Protagonistii trec printr-o multitudine de stari, de la plictiseala, monotonia unei seri in doi, la surpriza de a avea un musafir mai putin obisnuit la o ora inaintata si fara anunt prealabil, la stanjeneala creata de intrebarile si situatiile in care-s pusi de catre CEO, la nebunia creata de vizita altui cuplu mai putin ortodox - el drogat, ea ba(t)uta, frica unui cutit pus la beregata, disperarea de la vederea unui cadavru in living.

Femeia la butoane

Femeia la cratita butoane

"Locul femeii este in bucatarie."

Da, perfect adevarata zicala. Cand nu stii ce sa faci cu ea in dormitor!

Cum sa te induri sa lasi manichiura proaspat facuta la curatat de morcov si tocat de ceapa?! Te lasa inima s-o vezi pe Doamna ta cum framanta coca de gogosi cu french manicure? Cum scurge zeama din lamaie cu mana goala? Doar daca esti inconstient! Pai banii de manichiura sunt din bugetul familiei, nu? Sau, mai rau, din portofelul tau.

Dar daca tot o vrei in bucatarie, ai putea sa faci un upgrade serios sculelor de pe-acolo, usureaza-i munca si-o sa vina mai repede ea in dormitor. ;)

Greşeala lui Nostrapărus

Sursa foto

Firele de par aproape au luat-o razna, sunt intr-o agitatie crunta de vreo cateva zile. A inceput apocalipsa, toate jurnalele de stiri au breaking news din ora in ora, ziarele au scos deja editii speciale, pe retelele sociale circula numai fotografii cu monstrul care va pune capat pentru totdeauna si va ineca in cenusa amintirilor natia paroasa. Un OZN dotat cu tehnologie HPL (Home Pulsed Light) a aterizat de Black Friday in baia Doamnei. Cateva fire au cazut victime inca de la primele ore de la sosirea temutului ucigas. S-a incercat degeaba resuscitarea lor, au picat inerte pe podea. Se pare ca niste raze de lumina intens pulsata le-au secerat fara mila de la radacina. 

Au inceput mitinguri si proteste in zona centrala a Doamnei si in partea de sud, acolo unde populatia paroasa este mai numeroasa, cu densitate mai mare pe cele doua teritorii paralele apartinand dintotdeauna neamului pilos. Pancarte uriase cu mesaje inspirate de prin filmele de la Hollywood au aparut in Dealul lui Venus (unii inca ii mai spun munte, poate pentru greutatea cu care se putea escalada candva), pana la granita cu Bikini Line:

Branza de traista

- Dupa el! Da-i cu bolovani! Ia uite, nemernicul! Dupa miros a venit! 'r-ar al dracului, in alta parte n-avea unde sa se duca!

Necajita, femeia cu chip ars de soare se intoarce spasita cu traista goala in mana, pe razorul plin de rugi, catre ceilalti 2 slujbasi. Potaia vecinilor de ogor daduse atac la traista si pana sa bage careva de seama, a inhatat ce-a gasit mai bun: turtele cu branza facute cu o seara inainte de batrana casei pentru muncitorii de la sapa de a doua zi, un fel de gogosi coapte pe plita, umplute cu multa branza si marar. O adevarata delicatesa in lumea satului de odinioara. Cum sa nu te oftici? Daca lua o turta simpla era una, insa nemernicul le-a luat pe cele cu branza! Pai sa nu arunci cu galosii dupa el?

Desi n-a fost cea mai placuta experienta pentru acei 3 oameni veniti la camp in crapatul zorilor, au facut ani de zile haz de necaz ca au ramas flamazi o zi intreaga si ori de cate ori il vedeau pe bietul caine jigarit ii strigau "Branzoi, adu turta inapoi!", amintindu-si cum il alergau prin lanul de porumb pana la genunchi sa recupereze paguba, sa nu stea cu matul gol.

Pe peronul garii vechi

Infoiat ca un curcan inainte de lasatul secului, tanarul si modernul trubadur o astepta cu inima-n gat pe peronul vechi al garii, n-o vazuse de vreo 3 luni pe mandra-i fetiscana draga. Avea sa-i recite iar si iar poezii proaspat iesite de sub penita, stand amandoi la lumina palida a lumanarii, ratacind cu degetele lungi prin parul buclat, castaniu. Ii era sete de dulceata buzelor ei rozalii, de aroma corpului de caprioara tanara, zburdalnica. Ardea de nerabdare sa-i franga mijlocul intr-o imbratisare patimasa, fara zabava, pana-n crapatul zorilor.

Isi inchipuia cum mainile ei subtiri aveau sa i se incolaceasca de grumaz curand si fiecare secunda scursa i se parea o vesnicie apasatare. Scotea din cand in cand ceasul din buzunarul hainei prin gesturi mecanice. Scruta zarea incordat, amortit de dor. Ea intarzia. Nu-si explica de ce. De obicei era punctuala ca un ceas elvetian.

Cu mers apasat, dadu tarcoale fara

(in)fidelitate

Ma duc si eu ca tot omul la cumparaturi, sa-mi fac aprovizionarea cu ce-mi mai trebuie pe langa casa. Cand am mai multe de luat, prefer Metro din101 motive. Hoinaresc printre rafturi, umplu cosul cu ce am nevoie, printre care si mai multe prosoape de baie si de maini. Noroc c-am luat niste pliante de la intrare, caruciorul era plin de rugina si le-am folosit pentru a-mi proteja cumparaturile. Dupa casa de marcat, se fac verificari daca marfa de pe factura corespunde cu ce-i in carucior. Mi s-a parut mereu o tampenie asta, in conditiile in care treci pe la case, exista sistem de supraveghere video si paza la iesire. In fine, treaba lor cum isi organizeaza afacerea.

La punctul de verificare, dupa ce doi "neni" mi-au controlat factura si produsele cumparate, unul imi zice cu calm si degajare ca am facut o alegere neinspirata cumparand prosoape de aici, ca in Auchan au acum reduceri de Black Friday si-s si mai bune. Ma uit ca vita la el, nu-i zic nimic, plec intrebandu-ma cum naiba sa imi spuna un angajat Metro ca-s proaste produsele din magazin si ca mai bune-s la concurenta? Pai pe el il plateste concurenta?

Merg apoi in Auchan, sa mai iau niste maruntisuri. In parcare, o masina colantata Selgros. O duduie tocmai

Crizele si FARMECul de la 30 de ani

"Aspectul exterior conteaza mai putin, cel mai important este sufletul."

Zau? Ia sa vad eu pe unul ca-si alege o boccie necunoscuta si o baga-n seama doar pentru ca are sufletul mare si detine un IQ peste medie, salutandu-l din mers pe Einstein. De unde, spanac!, sa stii ca ea are suflet mare, ca a avut 10 pe linie din clasa I pana cand a terminat facultatea, ca a fost olimpica la matematica, fizica, informatica si face voluntariat la Crucea Rosie, Salvati Copiii si Rosia Montana, plus in vreo doua ONG-uri de protectie a mediului si animalelor? Prima data te uiti la chipul omului, la aspectul fizic, logic, nu? Daca exista acea chimie neinteleasa, acea atractie fata de persoana respectiva, dai din coate si incerci sa-i atragi atentia in n moduri, in functie de inspiratia de moment.

De acord, dupa ce cunosti omul, poti spune ca pui accent pe calitatile sale altele decat cele fizice, insa trebuie sa recunoastem ca look-ul personal joaca un rol important in modul in care ceilalti ne percep si cum ni se adreseaza. Degeaba "din spate liceu", daca "din fata muzeu". Am mai zis, o femeie ingrijita poate sa-si puna un sac pe ea si tot va arata bine. Ingrijirea incepe cu o piele sanatoasa, care va radia in permanenta, va da incredere purtatoarei si se va vedea asta de la o posta.

Putini stiu ca pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc, avand in medie cam 2 metri patrati si in jur de 4 kg la un adult. Odata cu trecerea timpului, pielea, cea care protejeaza corpul de factorii externi, incepe sa

Zambete stranse-n buchet

M-am oprit din scris pentru cateva clipe. Privesc pe fereastra vaduvita de umbra copacilor stufosi de peste vara. Pervazul lat mi-e acoperit cu frunze schimonosite de frig, imbratisandu-se una pe alta sa se protejeze parca de ploaia mocaneasca ce sta sa cada. Pe aleea strajuita de un nuc golas, vantul se joaca lenes aruncand din cand in cand in sus frunze palide, bolnave. Mi-e rece. S-a racorit bine de vreo doua zile, soarele s-a pitit dupa nori grei de cenusa.

Sunt singura-n odaie si ideile-mi curg greoi, abia se astern cuvintele pe cate o pagina noua a romanului inceput luna trecuta. Masina mea cea veche de scris ganduri mi-e prietena de ani buni, insa azi am mangaiat-o cu buricele degetelor parca mai putin, parca mai strain, desi am petrecut impreuna toata ziua. Sunt cufundata in melancolie, o stare stranie m-a cuprins. Gandul imi fuge spre cea care din carnea ei m-a plamadit pe mine, cu truda si rabdare mi-a descoperit tainele lumii, m-a sprijinit s-apuc mereu pe drumul bun.

In goana nebuna dupa cele lumesti, abia imi mai fac timp s-o sun ori

Vitezomanul Gica

"Vitezomanul Gica si-a luat masina mica,

Rosie ca focul sa-i surada norocul.

Masina e frumoasa dar si-ar dori ceva:

Sa-i schimbe bateria! Asta e parerea mea"

Cam asta imi rasuna mai zilele trecute in urechi cand am vazut un pui de smecher ramas cu fundul in balta pe marginea soselei, bijuteria lui rosie pe 4 roti lasandu-l cand ii era lumea mai draga. N-a mai vrut sa porneasca si basta. A lasat-o pe avarii si a intrat intr-o cafenea de fite. Habar n-am cat o fi stat inauntru, insa cand a iesit de acolo facea rugaciuni sa ii tresara bateria, sa poata pleca de pe loc.

A chemat doi tovarasi sa-l ajute. Au impins la masina, n-a vrut neam sa se miste. A ridicat capota si cred ca-i canta "Vesnica pomenire" pentru acea baterie auto, ca avea ochii cam impaienjeniti. Mimoza de langa el tremura si sigur nu de emotie. Era cam sumar imbracata, nu i-or fi ajuns banii de fusta mai lunga, cred... Nici nu vreau sa ma gandesc acum ce era in sufletul acelui "Gica". De rasul curcilor s-a facut fara prea mare efort.

Acum, reflectand putin la situatie, ma intreb