Catastrofa din aeroport

- Ne pare rau, domnisoara, se pare ca bagajul Dvs. s-a ratacit, nu a ajuns in aeroport, am verificat de 2 ori deja.

- Cum e posibil sa se fi ratacit?! Celelalte doua bagaje au ajuns si acesta nu?

- Nu stim inca ce s-a intamplat, dar vom verifica. Avem insa nevoie de niste detalii de la Dvs., trebuie sa depuneti o declaratie si vom face tot posibilul sa va ajutam in cel mai scurt timp.

- Aveam atat de multe lucruri valoroase in ea, atat de multe suvenire adunate din toate colturile tarii, pe oriunde piciorul meu a calcat! Cu ele as fi putut arata intregii lumi in zeci de feluri cat de frumoasa e Romania mea...

Mi-a cazut cerul in cap. Geanta mea cu cele mai de pret lucruri era de negasit. Reprezentantii aeroportului imi dadeau asigurari ca in zilele urmatoare voi intra in posesia ei, insa eu trebuie sa o am ACUM! Stau in Geneva numai 2 zile, apoi iau calea Americii pentru a ma stabili acolo. Cu mintea intr-o mie de locuri, il urmez pe agent intr-un birou spatios dar rece, asa cum mi-era deja ziua. Imi intinde o foaie alba, scot stiloul sa scriu detaliat declaratia si incep sa enumar suvenirele pe care le aveam in geanta si motivul pentru care erau atat de importante pentru mine:

Aş inventa... O MAMĂ DOAR A MEA

Stingher, cu ochii goi şi pierduţi, cu mâinile tremurânde, încearcă să încropească stângaci un mini-roboţel din diverse materiale. Nu ştie dacă va reuşi, dar nu dă înapoi. Trebuie să reuşească!

Are emoţii gârlă. Atât de mulţi copii veseli nu a mai văzut niciodată! Nu în lumea lui gri. E totodată încântat şi fascinat de cursurile Academiei inventeaza.ro. Un om cu suflet l-a înscris, cu gândul că i-ar fi de folos în viaţă, că ar putea cândva să-i aducă un zâmbet pe chip, că ar putea să se descurce singur, fără ajutor, ca un copil şi om normal.

Fusese abandonat când avea mai puţin de un an, probabil când cea numită "mamă" şi-a dat seama că va avea un copil cu handicap pentru o viaţă întreagă. Fără inimă, l-a lăsat înfăşurat în cârpe, într-o geantă mare, lângă calea ferată. N-a cunoscut-o niciodată. N-ar fi judecat-o, deşi i-a simţit lipsa toată copilăria. A fost găsit de acar vânăt de frig şi aproape fără suflare, apoi a crescut într-un centru de plasament cu ziduri şi feţe reci în jur, cu program strict şi bătaie regulată, cu mâncare puţină şi proastă. Mâncare pentru care se lupta cu cei mai mari, cei care aveau nevoi pe măsură vârstei, la fel de mult precum lipsurile din orfelinat.

A învăţat greu să vorbească şi nici acum nu se descurcă prea bine. N-a avut cine să îl corecteze când pocea cuvintele sau pronunţa greşit anumite sunete. Erau prea mulţi copii şi prea puţine îngrijitoare. Nici jocuri nu ştia să practice, în afară de şah, furat de la cei mari. Visul său era să joace măcar o dată fotbal ca alţi copii. Ştia însă că e o utopie dorinţa lui. Piciorul său strâmb, inert, n-o să lovească niciodată o minge. N-o să dea şut la poartă, n-o să primească aplauze pentru vreun gol. Oh, măcar un gol... Un altfel de gol, nu ca acela din sufletul său de copil orfan.

Usturoi cu popcorn gratis

Ce combinatie nebuna, ce aroma si placere, ce bucurie si rasfat! Arta, maiestrie, talent, sensibilitate si tot ce-i frumos si autentic. Nu, nu bat campii, vorbesc despre Usturoi. Acel Usturoi scris cu majuscula si rostit cu palaria-n mana, rasarit din truda si sudoarea fruntii unui Gropar sibian (tot cu majuscula!) si-a unei satre de tigani unguri, in inima Ardealului, in Salaj.

Sambata seara, ca de Martisor, m-am rasfatat cu "fetele" la un film neaos, la cel mai "neromanesc film romanesc", numit asa chiar de producatorul Radu Bazavan, aflat si el in sala de cinema de la Muzeul Taranului Roman. Auzisem tangential cate ceva despre el, am frunzarit cateva recenzii, dar stim cu totii ca tine mult si de gusturile care nu se discuta si aveam oarecare rezerva. Ca deh!, film romanesc...

Numai ca nu-i chiar cum ma asteptam. Filmul Usturoi nu-i degeaba notat cu 8+ in IMDB si Cinemagia si-am sa si argumentez. Pe scurt, un film-interviu, poveste in rama (sau cum s-o numi), in care-i avem ca protagonisti pe doi pusti de clasa a III-a, unul roman si unul tigan care traiesc aventura vietii lor in incercarea de a depasi o anumita limita impusa de societate si a-si indeplini visul, acela de a deveni actori. De ce actori? Pentru ca, in conceptia lor, actorii au multi bani, se plimba pe covorul rosu, au gagici frumoase si nici nu muncesc prea mult. Aa, si inca un motiv, poate cel mai important: vor sa-l ajute pe fratele unuia dintre ei, pe Trandafir (din clanul Ceapa, sarac lipit), s-o ia de nevasta pe Zenobia lu' Usturoi (al' mai avut tigan dintre tigani, bisnitar de usturoi catre americanii veniti in Romania, in vizita la Dracula).

Fata babei si fata mosului 2016 - fragment

De cand o am pe fiica-mea, am citit biblioteci intregi cu povesti. Le stiu pe dinafara si le repet ca papagalul, in fiecare zi. Noroc ca micuta mea inca nu a invatat sa vorbeasca, sa ma certe ca nu-i spun ceva nou. E drept, uneori o vad ca nu-i convine alegerea mea si nu astept sa-mi protesteze, schimb repejor macazul, ca altfel... ma scutura "de-mi sare colbul". Asa am ajuns sa reinventez povestile clasice si un exemplu pe care-l stiti e Scufita Rosie in ajun de Craciun, despre care vorbeam acum cateva luni. Daca n-ati apucat sa va delectati cu ea, n-o ratati!

Povestile-s prea vechi, prafuite si monotone, asa ca le dau un suflu nou, le actualizez, le transpun in lumea noastra, a tehnologiei, online-ului, creativitatii si inventiilor inedite. Exact, le indexez cu rata inflatiei! Zilele trecute i-am povestit motatei mele cum facea fata mosului curatenie de primavara acasa la Sfanta Vineri. Tati s-a crucit si mi-a zis ca sigur n-am toate doagele si-l cred. Vreo doua sigur imi lipsesc. Recunosc, pentru "Fata babei si fata mosului 2016" m-a inspirat magazinul MarketOnline.ro, dupa ce mi-a tocat creierii vreo 3 zile matusa-mea, ca a vazut ea pe site un aspirator Rohnson profesional si ca-i numai bun la ea la tara pentru ca-i mare, robust si eficient pentru cine n-are timp sa stranga toata ziua praful si ca o sa-si cumpere unul curand. Da' sa-i vina pensia mai intai. Din fericire, mai are de asteptat numai cativa ani. Cam 20. De fapt, imi batea un apropo sa i-l fac eu cadou de Pasti. He, hee, stiu eu ce-i poate pielea!

Asadar, curatenie sa fie! In rolul principal: fata mosului, Aspirica.

***

Sursa foto

Balada Springeriţei

- Bloggeriţă laie,

Laie bucălaie,
De o vreme-ncoace
Gura nu-ţi mai tace,
Laptopul se coace,
Degetele-s fripte,
De F5 lovite,
Ochii bulbucaţi,
Roşii-injectaţi
Cu note drogaţi.
Nopţile ţi-s fiare,
Scotoceşti ziare,
Topuri, cataloage.
Seva de-oi extrage,
Să iasă articol
Unic nu ridicol.
Nu ştiu ce-i cu tine,
Mă-ntreb de eşti bine
Ori eşti bolnăvioară,
Dragă fetişoară?

- Drăguţule Albert,
Scriu în ritm alert,
Oriunde mă duc,
Deadline-ul s-apuc.
Scriu de pe mobil
Că doar scopu-i nobil:
În concurs să urc
Trofeul să-l pup.
Scriu şi de pe laptop,
În metrou non-stop,
Juriul cel ferice
Nota să nu-mi strice,
Că la contestaţii
Primesc aberaţii
De-mi plesnesc ficaţii.
Şi-apoi iară urlu,
Bezmetică umblu
Şi Facebook-ul umplu
Cu vorbe de duh,
Blesteme pe grup:
"Juriul să se-ndoaie
De pântecăraie,
Că Gigiel primit-a
Cu nesocotita
Note mari la probe
Pentru nişte bombe,
Iar deadline-ul lor
M-a surpins din nou
După şapte zile
De tensiune pline."

- Dragă bloggeriţă
Cu limba pestriţă

Lalele-n dar

Cu haina-i scrobita bine, tuns periuta si ferchezuit nevoie mare, masura aleea in lung si in lat cu pasi marunti. Tine in mana un saculet din matase cu o bijuterie in interior si murmura ceva neinteles de parca repeta rugaciuni menite sa-i alunge nodul din gat. Sau poate vreun monolog stufos. Broboane de sudoare ii impanzeau fruntea lata si nerabdarea il incoltea vizibil.

Ridica ochii spre orologiul vechi. E 7 fara un sfert. S-a inserat demult. Priveste-n gol pe aleea pustie a parcului. Tipenie de om nu vedeai. Si EA... Ah, de-ar veni odata! Cantarind saculetul cand intr-o mana, cand in cealalta, il piteste in buzunarul interior al hainei si-o coteste spre floraria din capatul aleii, pe vitrina careia scris mare, fosforescent, FloriDeLux.ro. O doamna cu glas hotarat si gros il face sa tresara din gandurile lui:

- Iti dau un buchet de lalele de aici?

- Aa... da, as vrea un buchet proaspat cu flori de primavara pentru iubita mea.

- De care sa fie? Am buchete de lalele rosii, lalele portocalii, lalele galbene, mov, albe. Ia zi, de care-ti dau?

Se uita nedumerit la florareasa.

Cu ochii dupa fuste la doar... 82 de ani

"Domn educat, voios, caut doamna draguta careia sa-i placa sa calatoreasca. Tel. 07..."

- La ce rubrica vreti sa fie anuntul? Prietenii, casatorii sau...

- Eh, sa apara la prietenii, ca de ne-om intelege, om face nunta mai incolo.

Cuvintele-mi raman pe buze, nespuse. N-am replica. Ma uit in buletin, fac un calcul rapid: 82 de ani! Mai incolo... cand?!, ma-ntreb in gand. Si-i zambesc lui cat pot de larg, sincer. Si-mi zambesc si mie, in sinea mea: asta inseamna sa gandesti pozitiv! Sa nu-ti pese ca maine mori, sa profiti de fiecare moment al vietii, sa-l valorifici la maxim, sa zambesti si sa iesi din casa, sa intalnesti oameni noi, sa inveti cate ceva indiferent de varsta, sa crezi in tine si sa te arunci pe val. Asta inseamna sa traiesti frumos!

Cum se curata bijuteriile din argint

M-am mutat de un an in casa noua si inca mai descopar lucruri ratacite prin cutii. In seara asta am gasit intamplator niste bijuterii de argint de care nu mai stiam nimic de cativa ani. Le-am primit in dar "in tinerete", pe vremea cand eu si Omu' eram doar iubiti. Mi-au fost mereu dragi si le-am pastrat, chiar daca pe deget nu mai port acum decat verigheta si inelul de logodna.

Timpul si faptul ca au fost tinute in conditii nu tocmai prietenoase (am uitat complet de ele!) au facut ca cele doua inele si bratara sa se innegreasca si sa-si piarda stralucirea. Am incercat sa le curat cu ce mi-a trecut prin cap, insa stratul negru de pe ele n-a vrut sa se ia.

Salvarea mi-a venit de pe un grup de Facebook, "Trucuri in gospodarie". In numai o ora am primit o multime de raspunsuri si solutii care mi-au fost de mare ajutor. Am sa scriu mai jos cum se curata bijuteriile din argint rapid, sigur si fara efort, acasa. Vezi comparatie inainte si dupa curatare:

Cadouri inedite pentru ocazii speciale

"- Mmm, ma mai iubesti, dragule?

- Da!

- Mult?! :D

- Daa!

- Cat de mult?

- Atat de mult incat, daca nu mi-ai face tu o surpriza similara de ziua noastra, mi-as comanda singur de la MiniMeCraft o statueta personalizata cu chipul tau si as aseza-o pe birou sa te vad toata ziua. Ba nu, mi-as lua chiar doua, sa am una si pe noptiera, sa-mi stampar dorul si s-adorm cu ochii la tine in fiecare seara in care nu esti langa mine!

- Wow! Si... cam cum ar arata statuetele, in ce ipostaza m-ar infatisa?

- Prima, cea de birou, te-ar infatisa stand pe Facebook. Hai, nu lua foc acum, stii bine ca pierzi juma' de zi butonand telefonul, oriunde ai fi. Sau una proband rochii albastre in fata oglinzii, alta juma' de zi, prin mall-uri!

- Ee, sa nu exageram, iubi!

- A doua, mm, a doua... as vrea sa fie cu tine in rochita aceea rosie, vaporoasa, stii tu care... lunga pana sub fundulet... Si cu tocurile tale cui... Ah, sa-mi pulseze tampla cand mi-oi aseza capul pe perna."

Suna frumos, haios si romantic, a? Cum ar fi sa primesti de Valentine's Day o statueta cu chipul persoanei dragi si pe care s-o asezi aproape de tine, s-o vezi mereu? Ma gandesc ca-i o idee tare faina si un cadou original, totodata.

Daca esti in plop si duci lipsa de idei de cadou pentru ea de Ziua Indragostitilor, indiferent daca alegeti sa o sarbatoriti in stil occidental pe 14 februarie, adica de Valentine's Day sau o serbati in stil traditional romanesc, pe 24 februarie, de Dragobete, poate ca n-ar fi rau sa te gandesti sa ii oferi o statueta in dar. De ce?! Ia uite ce avantaje ar fi:

Blogatu - online pe praz

N-am fost nicicand o telenovelista, departe de mine statul cu burta-n sus la bec si privitul la televizor. Mai mult, nici n-am televizor acasa de vreo... 9 ani si ceva. Nici nu-i simt lipsa aparatului. Credeam ca-s eu mai zuza, insa de curand am vazut ca sunt destui ca mine. Intr-o discutie banala, am aflat chiar ca am vecini cu mult mai multa "vechime" decat mine, aniversand anul acesta 2 decenii fara televizor, dar si succes profesional pe masura. Deci, n-a murit nimeni fara televizor si spalare de creier inutila.

Cand vreau sa vad totusi ceva difuzat de vreo televiziune, folosesc internetul. Am la discretie orice program, doar sa dau play. Prefer documentarele, filmele vechi si cele istorice, materialele din care chiar am ce sa invat, sa imi imbogatesc cultura generala, nu vreau sa-mi otravesc creierul cu imaginea scursurilor siliconate din showbiz-ul autohton. Inca de la lansare, mi-a starnit curiozitatea mult trambitatul film "Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii", difuzat in urma cu ceva vreme la Kanal D. Da' m-a prins microbul bine de tot, ca abia asteptam sa se faca luni, marti, sa-mi ostoiesc setea de turcisme vechi. Mai pierdeam cate un episod si parca ceva imi lipsea. Am inceput sa caut pe internet filmul difuzat in Turcia. Intelegeam eu ce se intampla acolo si nu prea. E crunt sa nu stii ce replica de 1001 de puncte ii servea Hurrem lui Mahidevran de-i pica acesteia din urma in moalele capului tot palatul Topkapi! Si scotocind internetul am gasit un site cu rezumat tare fain scris si cateva imagini sugestive din fiecare episod, numa' bune de citit si rumegat. Maaama, cum savuram acele randuri! Ca pe un deliciu, cu respiratia tinuta! Mi-am salvat in bara de favorite site-ul si ori de cate ori ratam cate un episod, click iute si ma puneam la curent cu noutatile.

Asa am descoperit blogatu.ro, dintr-o nebunie a mea pentru un film. Placandu-mi stilul si utilitatea site-ului, acesta mi-a trezit interes si l-am frunzarit bine, apoi si-a castigat un loc pe lista scurta a blogurilor pe care le urmaresc frecvent, chiar si azi. Iar in minte mi-a ramas imaginea cam asa: Suleyman=Blogatu=informatie utila. Nu conteaza ordinea.

Pentru cine nu a auzit inca de Blogatu (nu mai e demult un simplu blog, e deja un nume de referinta in online) am sa detaliez mai jos caci am facut deja cateva sapaturi. Dupa faimoasele "Who is ZU", "Ziua Izabelei" si "Cine-i Cristi", trebuia sa dezlegam misterul si sa-l descoasem si pe Blogatu. :D