Crizele si FARMECul de la 30 de ani

"Aspectul exterior conteaza mai putin, cel mai important este sufletul."

Zau? Ia sa vad eu pe unul ca-si alege o boccie necunoscuta si o baga-n seama doar pentru ca are sufletul mare si detine un IQ peste medie, salutandu-l din mers pe Einstein. De unde, spanac!, sa stii ca ea are suflet mare, ca a avut 10 pe linie din clasa I pana cand a terminat facultatea, ca a fost olimpica la matematica, fizica, informatica si face voluntariat la Crucea Rosie, Salvati Copiii si Rosia Montana, plus in vreo doua ONG-uri de protectie a mediului si animalelor? Prima data te uiti la chipul omului, la aspectul fizic, logic, nu? Daca exista acea chimie neinteleasa, acea atractie fata de persoana respectiva, dai din coate si incerci sa-i atragi atentia in n moduri, in functie de inspiratia de moment.

De acord, dupa ce cunosti omul, poti spune ca pui accent pe calitatile sale altele decat cele fizice, insa trebuie sa recunoastem ca look-ul personal joaca un rol important in modul in care ceilalti ne percep si cum ni se adreseaza. Degeaba "din spate liceu", daca "din fata muzeu". Am mai zis, o femeie ingrijita poate sa-si puna un sac pe ea si tot va arata bine. Ingrijirea incepe cu o piele sanatoasa, care va radia in permanenta, va da incredere purtatoarei si se va vedea asta de la o posta.

Putini stiu ca pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc, avand in medie cam 2 metri patrati si in jur de 4 kg la un adult. Odata cu trecerea timpului, pielea, cea care protejeaza corpul de factorii externi, incepe sa

Zambete stranse-n buchet

M-am oprit din scris pentru cateva clipe. Privesc pe fereastra vaduvita de umbra copacilor stufosi de peste vara. Pervazul lat mi-e acoperit cu frunze schimonosite de frig, imbratisandu-se una pe alta sa se protejeze parca de ploaia mocaneasca ce sta sa cada. Pe aleea strajuita de un nuc golas, vantul se joaca lenes aruncand din cand in cand in sus frunze palide, bolnave. Mi-e rece. S-a racorit bine de vreo doua zile, soarele s-a pitit dupa nori grei de cenusa.

Sunt singura-n odaie si ideile-mi curg greoi, abia se astern cuvintele pe cate o pagina noua a romanului inceput luna trecuta. Masina mea cea veche de scris ganduri mi-e prietena de ani buni, insa azi am mangaiat-o cu buricele degetelor parca mai putin, parca mai strain, desi am petrecut impreuna toata ziua. Sunt cufundata in melancolie, o stare stranie m-a cuprins. Gandul imi fuge spre cea care din carnea ei m-a plamadit pe mine, cu truda si rabdare mi-a descoperit tainele lumii, m-a sprijinit s-apuc mereu pe drumul bun.

In goana nebuna dupa cele lumesti, abia imi mai fac timp s-o sun ori

Vitezomanul Gica

"Vitezomanul Gica si-a luat masina mica,

Rosie ca focul sa-i surada norocul.

Masina e frumoasa dar si-ar dori ceva:

Sa-i schimbe bateria! Asta e parerea mea"

Cam asta imi rasuna mai zilele trecute in urechi cand am vazut un pui de smecher ramas cu fundul in balta pe marginea soselei, bijuteria lui rosie pe 4 roti lasandu-l cand ii era lumea mai draga. N-a mai vrut sa porneasca si basta. A lasat-o pe avarii si a intrat intr-o cafenea de fite. Habar n-am cat o fi stat inauntru, insa cand a iesit de acolo facea rugaciuni sa ii tresara bateria, sa poata pleca de pe loc.

A chemat doi tovarasi sa-l ajute. Au impins la masina, n-a vrut neam sa se miste. A ridicat capota si cred ca-i canta "Vesnica pomenire" pentru acea baterie auto, ca avea ochii cam impaienjeniti. Mimoza de langa el tremura si sigur nu de emotie. Era cam sumar imbracata, nu i-or fi ajuns banii de fusta mai lunga, cred... Nici nu vreau sa ma gandesc acum ce era in sufletul acelui "Gica". De rasul curcilor s-a facut fara prea mare efort.

Acum, reflectand putin la situatie, ma intreb

Vis de studenta

Profa de drept procesual civil, o tipa trecuta bine de primele doua - trei tinereti, trancane intr-una la pupitrul sau de vreo ora, citind rand cu rand pagini din cartea pe care trebuia sa i-o cumparam inca de anul trecut. Asteapta ca noi sa intelegem ideile principale si sa le notam. In amfiteatru, studentii sunt numai ochi si urechi, dar nu la ea. Fiecare si-a gasit cate o preocupare doar-doar o trece timpul si s-o termina si cursul de azi. Nici eu nu fac exceptie. Nu mi-e deloc draga duduia fosta judecatoare si oricum mare branza nu inteleg, prefer seminariile, acolo unde chiar se lipeste ceva de capul meu, lectorul universitar fiind mai din lumea noastra, mai apropiat de studenti atat ca varsta cat si ca stil de abordare a lucrurilor si vietii cotidiene.

Dupa ce am pierdut vremea vreo jumatate de ora pe niste site-uri de turism in cautarea unor oferte turistice (ca tot se apropie vacanta), mai arunc o privire la ceas. Mai am inca o ora si jumatate si-s plictisita moarta. As pleca unde-as vedea cu ochii, as cutreiera lumea cu rucsacul in spate. As pleca in circuite turistice cu avionul sau in circuite cu autocarul. Nici eu nu stiu unde. Oriunde. Vreau sa descopar lumea, sa cunosc oameni si locuri, obiceiuri culinare si traditii neaose, culturi diferite (adica civilizatii, nu culturi de fasole si hrean), stiluri de viata si de munca noi.

Nu neg ca imi face cu ochiul al naibii de tare o vacancta in SUA, prin programul work and travel. Am studiat cateva oferte pentru

Verdeata deasupra capului

Te-ai gandit vreodata cat de nociva este dezvoltarea urbana din zilele noastre? Peste tot vezi beton, asfalt, ciment, sticla. Campurile verzi dispar incet dar sigur sub rotile buldozerelor si locul le e luat de monstri de beton si caramida. Toata agitatia noastra, a oamenilor, pentru a avea propria locuinta nu face altceva decat sa creeze poluare si sa distruga  natura. Ii facem rau fara intentie, o sugrumam cu fiecare zi ce trece.

S-au constituit o multime de asociatii pentru protectia mediului. E de apreciat eforturile lor, insa... tot de la noi ar trebui sa vina rezolvarea. Sa fim mai responsabili cand turnam piatra de temelie a unei noi costructii, de la alegerea materialelor cat mai prietenoase cu mediul inconjurator pana la a crea efectiv oaze de verdeata.

In tarile occidentale, de exemplu, de ani buni se pune mare accent pe ecologie, pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon si pe conservarea resurselor naturale. In tara noastra inceputul a fost mai timid, cred ca doar de vreo 7-8 ani au aparut acoperisurile verzi, acele gradini minunate de pe terasele unor blocuri si cladiri si cam tot de atata vreme s-a investit in panouri fotovoltaice pentru independenta energetica.

Dezvoltarea acoperisurilor verzi mi se pare de departe o idee geniala si de aur pentru protectia mediului. In afara de avantajele clare privind absorbtia de catre acestea a prafului si a dioxidului de carbon, as mai mentiona si urmatoarele:

- marirea duratei de viata a acoperisului prin protectie solara si impotriva intemperiilor si a proceselor mecanice de uzura firesti

- amortizare buna a investitiei pe termen lung (un acoperis obisnuit trebuie schimbat la 20-30 de ani, in timp ce un acoperis verde are o durata de viata de pana la 4-5 ori mai mare, pana la 100 de ani), costurile cu investitia intr-un acoperis verde fiind acoperite dupa vreo 8-10 ani.

- ofera o izolatie foarte buna atat pe timp de vara pastrand

Mesterul meu

Cu multi ani in urma, in primele vizite acasa la sotul meu am remarcat o galerie din lemn masiv, foarte frumos sculptata, strajuind fereastra camerei de zi. Am admirat-o indelung, o admir si acum cand mergem la casa lui parinteasca. Lemn atent cioplit cu arta si migala in zilele geroase de iarna, cand n-avea ce face prin curte si se cuibarea la gura sobei. Acea galerie e numai una dintre multele minunatii faurite de omul meu drag cu propriile maini, din nimic.

La creativitate, indemanare si mesterit ma-ntrece detasat. O multime de obiecte au capatat viata datorita pasiunii lui de a crea singur, de a-si pune in practica ideile cu iscusinta folosind materii aparent banale, necostisitoare. O alta multime de lucruri si-a recapatat viata prin mici reparatii sau a primit alta intrebuintare. Copil acasa fiind, i-a placut sa se implice in treburile gospodaresti si sa foloseasca la maxim fiecare lucrusor, sa il pretuiasca. Asa au scapat de aruncat la ghena de gunoi casetofoane, DVD playere, aparate de sudura, masini de tuns iarba, electrocasnice mari, obiecte de mobilier, masini electrice. Si-a confectionat singur dulapuri, tot felul de aparate de trebuinta pe langa casa, boxe, schiuri.

Pentru ca ii stiu potentialul, la inceput de an i-am dat o provocare: sa

Ortacii IT

Din zori in seara, ortacii IT trudeau in inima maretului PC. Prin cotloane prafuite, inghesuiti si uitati de lumea cea mangaiata de soare, isi vedeau de monotonia in care-au intrat imediat dupa ce au parasit magazinul MarketOnline.ro, acum 3 ani. Arar se-mbolnavea cate unul si-atunci doftori cu clesti de metal si seringi cu varf in cruce le tulburau vahduhul. De vreo doua zile, insa... niciunul n-avea nici spor, nici tragere de inima, nici vlaga. 

- Hei, hei! Ce-i cu tine?! Revino-ti, avem nevoie de INTELigenta ta!

- Ahh, am ametit! Ma-nvart ca gaina fara cap! Nu mai procesez, ma doare core...asonul. Abia mai merg...

- Vad ca si schiopatezi bine. Am sa te duc la Placa de Baza, poate stie ea vreun leac sa te puna pe picioare. Tine-te de mine. Sus! Asa!

Se prind de mana si pleaca impreuna spre Placa de Baza, strabatand labirintul verde.

- RAMon, noi n-am mai trecut pe aici pe langa casa cooler-ului sef si adineauri? Parca simt din nou aer rece in ceafa.

- Mmm, se poate. Stii, am senzatia ca ma cam lasa memoria. Mi-am luat puncte de reper, insa..., insa... nu reusesc sa mi le mai aduc aminte. Uh, ce ma faaac?!

- Hai sa-l intrebam pe Cooler, poate ne indruma el.

- Ce sa-l intrebi?

- Sa-l intreb daca stie unde-o gasim pe Placa de Baza.

- Placa de Baza?! Ce sa cautam la ea?!

Procesorul se apropie schiopatand de usa cooler-ului si ciocane usor.

- Cine-i?, se-aude o voce infundata.

- Sunt eu, INTEL. Am nevoie de ajutor. Dar, ce-i cu naduseala asta aici la tine?

Nunta in luna lui prier

O lalea deschisa ca un pocal auriu cu un diamant pe fundul sau. Un fluture zburdalnic. Miros de liliac si ploaie curata. O banca umbrita de un sarut prelung. O soapta pierduta in zulufii vanturati de briza primavarateca:

- DA! A ta pentru pentru o viata-ntreaga!

Acel inel ascuns, ghemuit in floarea gingasa de lalea cunoscuta ca simbol al iubirii eterne, dragostei pure, al pasiunii inflacarate si romantismului, avea sa lege doua suflete pe vecie, stralucind pe inelarul fetei.

EA a raspuns cu toata faptura intrebarii pline de emotie a tanarului ce-o cucerise in urma cu tei ani, pe cand se aflau la un training gazduit de Clubul Skyline. EL speaker, EA invatacel. Fiorul ce i-a cuprins deopotriva cand privirile li s-au intretaiat a fost suficient pentru ca urmatoarea pauza sa si-o petreaca privind Bucurestiul de sus, schimband vorbe impleticite de emotie si numere de telefon. Au urmat intalniri de taina, buchete de lalele si rasete de cristal.

Au stiut mereu ca-s

Elegante prin toti porii

De-a lungul timpului am intalnit femei si femei. Unele care si daca-si puneau un sac pe ele tot le statea bine. Altele cu straie scumpe asezate pe corp ca pe gardul prefecturii. De unde aceasta discrepanta? Din interior, as spune. Tine de atitudine, stil, modul in care sunt privite lucrurile, increderea in sine, nu neaparat de brandul brodat pe eticheta. Intr-un cuvant, eleganta interioara. Acea forma a elegantei caracterizata prin decenta si bun gust, prin alegeri inspirate si gandite.

O femeie stapana pe sine stie ca-i va sta bine acea rochie, acei pantofi, va fi eleganta si la exterior, va sti cum sa isi controleze miscarile, emotiile, starea. O femeie eleganta n-o sa injure ca la usa cortului si nici n-o vezi cu gene-paianjen si buze de camila. N-ai s-o auzi plangandu-si de mila, barfind, judecand pe altii si asteptand sa crape capra vecinului. Va sti sa pretuiasca frumosul, sa rasplateasca efortul, sa ofere zambet, sa se implice in viata sociala si sa contribuie activ la dezvoltarea comunitatii din care face parte.

As indrazni sa spun ca eleganta se invata, nu te nasti cu ea. Incepand de la banalele replici ale mamei "tine spatele drept", "aranjeaza-ti parul", "imbraca-te ingrijit", "sterge-ti pantofii de praf", "vorbeste

Tratament pentru arsuri severe

Cuvintele mi-s mai seci decat as putea crede, durerea celor arsi in flacarile iadului din clubul Colectiv m-a lasat fara grai doar la gandul ca acolo au cazut victime copii si tineri nevinovati iar parintii lor inca-i asteapta acasa. Multi dintre ei vor pregati curand haine cernite de nunta neagra. Soarta le-a fost cruda, n-au mai apucat sa-i vada-n rochie de mireasa ori costum de ginerica, acel moment de mandrie si liniste al parintelui care stie ca "de-acum copilul e la casa lui".

Mi-am propus sa nu abordez pe blog subiecte negative, sa ma tin departe de ele caci sunt destui care le promoveaza, sa-mi scape din cand in cand poate cate unul cenusiu in functie de starea mea de spirit. Atat. Insa... n-ai cum sa ramai indiferent oricat de tare ai fi de inima. N-ai cum sa fii de piatra cand ai avut in casa un ginerica inert, rece, plans pe ultimul drum. Am sa ma opresc aici si transmit condoleante familiilor indurerate, sa aiba puterea de a trece peste necazul abatut asupra lor. 

Pentru victimele care se zbat intre viata si moarte, cu arsuri severe, nu stiu cum as putea fi de folos altfel decat cu aceasta postare. Bantuind pe Facebook printre poze de profil de doliu, stiri dramatice la care nu indraznesc sa dau click si liste nesfarsite cu numelele celor care au fost in club in acea seara, am gasit o postare a unei doamne care sustine ca are cunostinta de un tratament naturist pentru arsuri severe. Spune ca tatal sau a avut la un moment dat un accident in urma caruia a suferit arsuri de gradul III si singulul leac eficient a fost acest amestec facut in casa. Habar n-am daca are sau nu efect, insa am citit pe multe pagini diferite comentariile mai multor persoane care par sa confirme efectul tamaduitor al combinatiei.

Cu speranta ca va fi util cuiva, voi reda in copy/paste continutul mesajului postat de Gabriela Ionescu pe pagina sa de Facebook. Link-ul catre postarea originala este acesta, pentru cine doreste sa dea share (eventual cu hastagul #colectiv):

https://www.facebook.com/gabi.vatafu/posts/1129267543768341 

Later edit: postarea a fost stearsa de autoare, am sters-o si eu de pe blog.