Anca Chirvase, destin pe drumul cantecului popular

Inchid telefonul buimaca si-l trantesc tafnoasa pe noptiera. Ceasul arata 8.05. Mi-a ajuns colega cea noua in redactie si iar are chef de vorba si 101 nelamuriri care sigur ar putea astepta pana pe la 9.30-10 cand oricum as suna eu sa verific pulsul natiunii. E a nu-stiu-cata oara cand imi da desteptarea cu precizia unui cuc armenesc si eu mormai printre dinti cuvinte abia deslusite. I-o placea ei sa-mi auda vocea ca din bidon turtit? Am intrebat-o intr-o zi. Cu privire de om nevinovat, mi-a zis ca ea se trezeste de ani buni la ora 6 si i se parea rezonabil ca pe la 8 sa fiu si eu in pozitie de drepti. Eei, da! As dormi ca valiza-n gara de n-as fi nevoita sa-mi scurtez somnul pentru diferite treburi matinale.

Cu timpul, a inteles ca-s prietena buna cu cearsaful, a prins si rostul treburilor de la munca, s-a adaptat, a invatat cum si ce sa faca in anumite situatii si m-a lasat sa-mi vad de vise. Dupa vreun an si ceva, cand planurile ei personale nu se mai potriveau cu ceea ce facea zi de zi si deja avea cativa pasi spre a iesi din echipa, o aud prin redactie fredonand ceva. Din vorba in vorba, imi spune ca ii place tare muzica populara.
- Si mie! zic.
- Da, dar eu o si cant. Imi place sa cant.

Aflu curand ca i-ar placea sa o faca nu doar in spatii restranse, intime, ci si pe scena, in fata publicului larg. Urcase in copilarie pentru cateva concursuri si i-a ramas intiparita in suflet dragostea pentru cantec. Numai ca n-a mai avut sansa de a continua. Asa a fost sa fie.

Vreo luna - doua mai tarziu, cu o veche prietena, incepea primele lectii de canto popular si a avut primul spectacol pe noul drum. Imi amintesc ca de emotie si grija sa-i iasa notele bine, tinea ritmul cu degetele tremurande pe microfon si-si musca buzele, privind spre cer, tintind sus, sus. Mi-a placut si-mi place si azi melodia aleasa pentru debut si cantata cu un timbu puternic, un glas patrunzator, accent si port moldovenesc. Din inima Barladului. Cu basma, ie autentica croita si cusuta in casa de bunica sa cu cateva decenii in urma, opinci din piele de porc, poale si catrinta. Cum ii sta bine unei iubitoare de folclor. A fost momentul in care

Scufita Rosie in ajun de Craciun

Traia odata intr-un cartier rezidential de la marginea unei paduri nedefrisate o copilita de vreo 15-16 ani, impreuna cu parintii ei. Nu-i mai stie nimeni numele, ea se semna mereu Scufita Rosie pe Facebook si in mailuri. Si-a facut chiar si ID de mess scufitza_roshye2015. Ii placea ei o palarie rosie cu boruri largi pe care o purta toata vara sa n-o arda soarele pe varful nasului si asa si-a ales pseudonimul. Bine, drept vorbind, nici fara palarie n-ar fi ars-o soarele la cat fond de ten avea intins pe fata mereu.

Sursa foto 

Intr-una din zile, in ajun de Craciun, primeste mail de la mamica ei:

"Draga SR (asta era numele de alint), cand termini sesiunea de shopping, te rog sa mergi pana la buni ca sa-i duci un cos cu niste cozonac si cateva sarmale-n foi de varza. I-am pus si o sticla de vin rosu, sper sa bea cu masura, sa n-o ia din nou inima si sa planga la telenovele, ca de obicei. Mai ia-i si ei o scufie noua, cadou de Craciun de la noi. Mami. PS. Nu te abate de la drum ca se insereaza devreme."

Scufita isi consulta agenda, pe iPhone 7. Bifeaza ca a fost la manichiura si la spa, s-a vazut cu Geo la KFC, si-a cumparat un ruj nou si mai tre' sa treaca pe la H&M ca au reduceri consistente. Apoi programeaza vizita la buni si da reply la mail:

Oracol pentru internauti

Va mai aduceti aminte de acele oracole pe care le completam in adolescenta? Caietele acelea cu pagini multe si colturi intoarse si tocite, cu cate o intrebare pe fiecare pagina? Le completam la scoala, in pauza. Uneori si in timpul orelor, cand ne plictiseam de teorema lui Thales si de tabelul lui Mendeleev. Le completam in fata blocului sau la poarta bunicilor, in parc, in vizite la verisori si prieteni, mergea din mana in mana, la cunoscuti si necunoscuti ai "proprietarului de drept". Erau nelipsite din ghiozdanul copilelor de 12-14 ani, alaturi de albumul cu amintiri, un caiet special in care fiecare doritor scria cate ceva ca "piedica in calea uitarii". De cele mai multe ori, se lasau ca amintire poezii haioase sau de inima albastra si multe inimioare, stelute in 5 colturi, fluturasi si iepurasi hazlii, strambi, surprize de la gume de mestecat lipite ori bucati decupate din reviste colorate.

Cand m-am mutat in casa noua si-am rascolit printre vechituri, am gasit doua astfel de caiete, un album de amintiri si un oracol. Mi-au trecut prin fata ochilor o multime de imagini din copilaria mea, cu oameni dragi, colegi si prieteni de suflet. Pe multi i-am pierdut pe drum. Sau m-au pierdut ei pe mine odata cu trecerea timpului. Degeaba ne-am scris "Când va trece mâţa prin camera ta / Trage-o de coadă şi nu mă vei uita." Am uitat unii de altii sau ne amintim numai cand avem nevoie de cate ceva. C-asa-i omul zamislit.

In oracol am citit amuzata

Ganduri ruginii

"Cri, cri, cri, Toamna gri,

Nu credeam c-ai sa mai vii..."

Mi-e draga toamna. Mi-e drag s-alerg prin frunze palide, ruginite de frig si de absenta soarelui grabit sa apuna devreme, tot mai devreme. Mi-e drag sa gust din mustul parfumat, proaspat scurs in carafa de lut si din placinta cu dovleac dulce, coapta pe vatra. In zilele cu ploaie mocaneasca, ador sa urmaresc fuga picaturilor de ploaie pe geamul casei mele si sa lenevesc sub cearsaful caldut. Sa ma desfat cu miezul nucilor abia dezgolite din mantaua lor verde. Sa sterg de poalele bluzei puful gutuilor galbene si sa ma inec cu dulceata lor. Sa pregatesc bunatati pentru pus la pastrare in camara intunecoasa. Mai nou, sa imi astern gandurile pe pagini albe, pe blog. Iar daca din asta pot sa castig vreunul dintre premiile BlogAwards, cu atat mai draga-mi va fi toamna. Daca-i Toamna Bloggerilor, sa rodeasca din inspiratie numai povesti frumoase. Am zis! Hai si tu, indrazneste!

Veverita, animal de companie

- Pot sa iti mangai si eu veverita? Te rog, vreau sa ma joc putin cu ea.

Hai nu rade pe sub mustati! E replica pe care am auzit-o aseara in scara blocului meu, cand stateam la un pahar de vorba cu o vecina. Un baietel de vreo 4-5 anisori i-a adresat-o unei fetite putin mai mare decat el. Primul meu impuls, de adult, a fost sa rad cu gandul la alta "specie" de veverite, cu mult mai domestica. Insa m-am prins imediat ca

La capat de drum in DOI

In pragul portii larg deschise spre infinit, DOI indragostiti se privesc ochi in ochi. EL, vizibil emotionat si cu mainile tremurande, scotoceste buzunarul de la piept. EA, nedumerita, zambeste stramb. O cutie mica rosie imbracata-n catifea, in forma de trandafir, se zareste-n lumina palida a serii. Curand, un inel micut avea sa pecetluiasca DA-ul EI, izvorat din iubire pura, in glas plapand de copilita vesela, emotionata, cu ochii umezi.

O banala poarta, trecuta de mii de ori cu piciorul gol in cei DOI ani scursi de la primul sarut devine simbol al inceputului de viata-n DOI. Peste alti DOI ani, aceeasi poarta veche, subrezita de vreme si vremuri, se gateste sa

Rotarix, vaccin anti-rotavirus

Sistemul imunitar al bebelusilor este insuficient dezvoltat, iar pericolele ii pazesc in orice loc. Chiar daca parintii au grija, uneori anumite infectii nu pot fi evitate. In afara de vaccinurile gratuite aflate in schema obligatorie de vaccinare a copiilor, exista si vaccinuri optionale care se administreaza copiilor pentru a-i proteja de eventuale infectii si boli, evident contra cost (si-s destul de scumpe).

Unul dintre vaccinurile optionale dar recomandate de foarte multi medici pediatri este vaccinul impotriva infectiei cu rotavirus, o infectie virala care se manifesta prin diaree severa si varsaturi (gastroenterocolita). Copiii care intra in contact direct cu materii fecale ale unei persoane bolnave pot lua rotavirus (de obicei se intampla in mediul spitalicesc sau in locurile publice). Gastroenterocolita poate fi fatala daca nu se intervine suficient de repede, intrucat se produce deshidratarea organismului prin pierderea lichidelor.

Vaccinul impotriva infectiei cu rotavirus se administreaza dupa

O perla de nume

La intrarea intr-o institutie publica, agentul de paza isi face treaba:

"- Sa-mi spuneti numele, seria si numarul cartii de identitate, va rog. (spun numele si-s intrerupta) Bili - cum?! (repet) Tot nu-mi iese. Da-ti-mi mie buletinul. Aa, Bilibou. Greu tare de inteles si pronuntat corect. Da' lasa ca va maritati si-l schimbati.

- Ehee, l-am schimbat demult, in vremea dinozaurilor, asta-i numele sotului, primit dupa casatorie.

- Mda. Poate daca erati vreo vedeta, va pastrati numele de

fata. Nu v-ati gandit sa-l tineti si pe acela in acte?

- Ba da, dar isi uitau copiii numele complet daca aveau doua nume si doua prenume in certificatul de nastere."

O sa iau de buna replica lui optimista, inseamna ca inca par domnisoara. Adica nemaritata.

M-am obisnuit demult sa-mi aud numele pocit in fel si chip si ma amuz teribil cand

Facebook-ita, boala fara leac

Oriunde-mi intorc privirea in oras vad oameni butonand frenetic telefoanele si tabletele. Indiferent ca-s in restaurant, terase, teatru, parc, transport in comun, mall, farmacie, la coada la covrigi, cabinete medicale, spa, ei butoneaza. Nu-i greu sa ghicesti pe unde-si mananca timpul. Facebook-ita, boala secolului pentru care nu cred ca exista tratament de lunga durata si eficient.

Zilele trecute intreb o copilita din familie pe care-o vad plecand grabita spre buda cu telefonul in mana: "Da' cu telefonul ce faci?", iar raspunsul vine in secunda 2: "Pai, sa nu ma plictisesc!". N-am replica. Stiam ca o sa se screama 3 minute mai tarziu in timp ce o sa-i dea like lui Poptamas la vreun citat de corason.

La cateva zile distanta, intamplarea face sa

Daca vrei sa faci spume la gura

Catalogul actual cu oferte ALIMENTARE METRO Romania include produse noi, Vanish si Fa, sub sloganul "Daca vrei sa faci spume la gura". Disponibil in perioada 17-30 septembrie 2015.

Cine naiba concepe aceste cataloage?! Unde le-o fi mintea celor care lucreaza la ele? Bule?