Facebook-ita, boala fara leac

Oriunde-mi intorc privirea in oras vad oameni butonand frenetic telefoanele si tabletele. Indiferent ca-s in restaurant, terase, teatru, parc, transport in comun, mall, farmacie, la coada la covrigi, cabinete medicale, spa, ei butoneaza. Nu-i greu sa ghicesti pe unde-si mananca timpul. Facebook-ita, boala secolului pentru care nu cred ca exista tratament de lunga durata si eficient.

Zilele trecute intreb o copilita din familie pe care-o vad plecand grabita spre buda cu telefonul in mana: "Da' cu telefonul ce faci?", iar raspunsul vine in secunda 2: "Pai, sa nu ma plictisesc!". N-am replica. Stiam ca o sa se screama 3 minute mai tarziu in timp ce o sa-i dea like lui Poptamas la vreun citat de corason.

La cateva zile distanta, intamplarea face sa

Daca vrei sa faci spume la gura

Catalogul actual cu oferte ALIMENTARE METRO Romania include produse noi, Vanish si Fa, sub sloganul "Daca vrei sa faci spume la gura". Disponibil in perioada 17-30 septembrie 2015.

Cine naiba concepe aceste cataloage?! Unde le-o fi mintea celor care lucreaza la ele? Bule?

Pantofar cu 300 de tocuri

Pantofar cu 300 de tocuri

De vezi ca trece si ziua de miercuri

Vei primi sandaua, draga mea,

Sa o repari caci vine sambata.

Vei primi sandaua, draga mea,

Sa o repari caci vine sambata.

Cand balerinii mei s-au demodat

Le-ai pus un toc micut si-au inviat.

Acum salveaza-mi glezna, nu mai sta,

Pune-i sandalei flecuri, c-asta-i treaba ta.

Acum salveaza-mi glezna, nu mai sta,

Pune-i sandalei flecuri, c-asta-i treaba ta.

Cand voi iesi in club sa m-ametesc

De tine, pantofar dragut, sa-mi amintesc

Sa imi doresc sa te revad in zori de zi,

Pe calapod sa ma asezi, ce bine-ar fi!

Sa imi doresc sa te revad in zori de zi,

Pe calapod sa ma asezi, ce bine-ar fi!

Sa imi masori piciorul cum se face

Sa simt emotii, sa stau ca pe ace,

Iar pielea-n mana ta sa para vie,

Din crem ori bej s-ajunga

Anestezia dentara in timpul alaptarii

Cand omul vrea sa faca ceva, gaseste o cale. Cand nu vrea, gaseste o scuza.

Cred ca cele mai frecvente scuze le gasim cand vine vorba de mers la dentist. Nu ne mai doare nimic cand ne gandim la zgomotul frezei. Sau n-avem timp. Ori caria e mica, abia o vezi. Lucrarile stomatologice-s scumpe. Nu ne place gustul sau mirosul medicamentelor folosite in cabinet. Ne e teama de durere si amanam iar si iar pana devine urgenta treaba, chiar daca stim de la inceput ca se foloseste de obicei anestezic daca trebuie umblat la nerv, fie spray, fie injectabil. Lista poate continua cu 101 motive pentru evitarea dentistului.

Tu stii cum face broasca testoasa?

Am inceput de curand sa imit tot felul de oratanii, animale, pasarele pentru ca EA sa auda sunete noi, sa se amuze si sa invete sa lege informatiile, imaginile cu sunetele. Intr-una din zile ne jucam impreuna voioase. Dupa muuulte onomatopee si ras copios, ma opresc brusc. Am ajuns la broasca testoasa. O intorc, o sucesc pe cea de plastic pe toate partile, nu-mi vine in minte nimic. Ma uit la burta galbena si carapacea albastra. Nimic. Nicio idee. Stiu ca vaca face "muu", broasca face "oac-oac", catelul "ham-ham", dar broasca testoasa?! Caut pe Google. Nimic. Zau asa, chiar nu scoate niciun sunet? O fi muta? Gasesc la un moment dat sunete de imperechere, dar cum sa-i spun copilului asa ceva? Deci nu e muta!

Incep sa intreb in stanga si-n dreapta razand. Nimeni nu stie, toata lumea se amuza ca nu stie. Tu stii? Daca da, lasa-mi un mesaj sa-mi imbogatesc vocabularul. Sau intreaba la randul tau, poate afli, ca eu n-am reusit inca.

Cum recunosti un roman

Sala de asteptare a unei autogari din Spania. 2 barbati, multe bagaje.

- Salut! Si eu tot din Romania sunt, din Piatra Neamt. Tu din ce oras esti?

- Yo no soy de Rumania, soy español.

- Hai serios, din ce zona esti?

- Yo no soy de Rumania, soy español. No lo entiendes?

- Mda, fie.

Cateva ore mai tarziu, aceiasi barbati in acelasi autocar.

- Deci mergi in Romania. Banuiam eu ca esti roman.

- Mda, sunt roman. Cum ti-ai dat seama?

- Esti idiot! Dupa gentile tale mari de rafie in carouri, luate din Obor.

*Sursa foto

SuperBlog - recolta de idei tomnatice

Fuse, fuse si se duse... VARA. Cand? Unde? Nu stiu. S-a dus si basta. In calendar e 1 septembrie azi. 1 septembrie?!

Mica mea comoara vie mi-a umplut inima cu zile frumoase si calde, fierbinti chiar, asa ca n-am simtit falfaitul aripilor timpului. Promiteam la final de martie, inainte s-o aduc pe lume pe EA, c-am sa particip la editia de toamna a competitiei de bloguri SuperBlog, dupa ce in editia de primavara am prins gustul cuvintelor si-am ocupat un loc in clasament mai sus decat as fi putut spera.

Astept nerabdatoare sa m-asez din nou la masina mea de scris ganduri colorate si sa astern pe blog pagina dupa pagina precum se aseaza frunzele covorului ruginiu al toamnei. Am speranta c-am sa ma numar din nou printre finalisti, iar la linia de finish s-ajung cu cosul incarcat de roade felurite, daca nu materiale, macar de suflet.

Cum ajung buticurile in faliment

In seara asta pe strada mea, acelasi magazin de unde am luat "laptele cu gust de lapte praf". Vanzatoarea matura in timp ce am intrat. Intreb daca mai e deschis, imi spune ca da, mai e deschis inca vreo ora. Ma-ndrept spre frigiderul cu mezeluri si lactate. Ea continua sa mature. Cer sa ma serveasca. Vine si deschide usa vitrinei. "Sper ca va spalati pe maini inainte sa ma serviti, da?". Se face ca n-aude. Insist: "Va rog sa va spalati pe maini inainte sa puneti mana pe alimente." Imi da imediat replica "Va dati seama ca o sa folosesc o manusa." "Totusi, ati adunat mizeria de pe jos acum o clipa, in fata mea, cu mainile goale..." Insista sa-mi dea asa produsele, cu nepasare. "Ok, daca-i asa de greu sa te speli pe maini inainte sa servesti un client dupa ce ai pus mana pe matura si alte unelte pentru curatenie, multumesc si o seara buna, eu de aici nu mai cumpar!"

Cam asa ajung patronii romani la sapa de lemn si se plang ca e invadata piata de Mega Image-uri si alte magazine internationale. Daca in prezenta mea vanzatoarea punea fara nicio jena mana pe mancare dupa ce a adunat mizeria de pe jos, fara un minim de efort de 10 secunde sa se spele pe maini chiar si dupa ce i-am atras atentia, nici nu vreau sa ma gandesc ce poate face cand e singura. Sa nu ne miram ca ne imbolnavim si nu stim de unde ni se trage. :(

Stiu, nu ne aflam in buricul targului ci intr-un cartier rezidential nou, DAR nu suntem la Cuca Macaii in 1900-toamna. Putin respect pentru consumator se impune. Vorbim de igiena in magazin alimentar. Apa este din belsug si Slava Domnului, e ieftina, 6 lei pe metrul cub. Si nu, nu i-as fi cerut sa se si dezinfecteze inainte sa revina in magazin. Oare de ANPC o fi auzit?! Daca nu, pot rezolva asta.

Cum îţi umpli timpul dacă eşti bugetar

Luni dimineaţă. Aglomeraţie, nervi şi coadă românească la casierie. Instituţie publică.

[...]

- Adresa de domiciliu a soţului, vă rog!

- Râşnov, strada Iarba Câmpului nr. 3, bloc 1, scar...

- O clipă. Câmpului cu î din a sau cu î din i?

- Ăăă... (linişte) Staţi să dau un telefon. "Iubi, Câmpului e cu î din a sau cu î din i? Nici tu nu ştii? Bine, aştept. Dar ea e acasă, se poate uita in buletin?". (linişte din nou la ghişeu, forfotă şi nervi la coadă vreo 10-15 minute) Mă sună soţul după ce vorbeşte cu soacră-mea, că poate e acasă. Staţi, sună. "Da, iubi. Eşti sigur, da? Pa, pa." E Câmpului cu î din a în buletin. S-a dus soacră-mea acasă şi a căutat buletinul. Scuze, nu m-am gândit la acest detaliu.

- Nu-i problemă, v-am făcut deja chitanţa că oricum nu contează dacă-i cu î din a sau cu î din i adresa. Conta numai dacă era vorba de numele soţului.

- Wtf?!

[...]

România lui 2015, ţară membră UE, bugetarii lu' Peşte-Prăjit au de lucru cât e ziua de lungă. Şi dacă n-au, îşi fac de lucru. Trebuie să justifice şi ei leafa cumva, nu?!

Pilos, laptele cu gust de lapte... praf

Dupa ce au facut ocolul Pamantului "pestele cu gust de peste" si "carnea cu gust de carne", ma astept sa gasesc si eu prin magazine laptele cu gust de lapte.

Sursa foto: Alin Faur (Facebook)

Azi dimineata, fortata de imprejurari, am cumparat singura cutie de lapte pe care am mai gasit-o la buticul de pe straduta mea. Un Pilos adus din Lidl si vandut cu adaos comercial destul de consistent. In schimb gustul... mi-a taiat pofta. Prima gura mi s-a parut apa. Ma uit la eticheta. Lapte cu 3.5% grasime. Termenul de valabilitate ok. Mai incerc o data. A doua gura, gust de lapte. Lapte praf. De-ala ieftin, cum se gasea in anii '90 prin bacanii, pentru cine-si mai aduce aminte. Agit cutia. Gustul devine tot mai pronuntat. Dar tot de prafuri si chimicale. Singurul lucru in comun cu laptele din Ardeal pe care-l cumpar frecvent: culoarea. Ah, mai e si pretul!

N-am fost eu fan Lidl, dar de-acum incolo nici c-am sa mai incerc produsele de "inalta calitate" marca proprie. M-au convins si "maslinele verzi fara masline" vandute la inceputul verii exclusiv la Lidl. N-am niciun dubiu in ceea ce priveste exclusivitatea. :)

Nu degeaba e sloganul "Alege intelept". Ma determina sa aleg intelept si sa evit sa-mi iau teapa cu buna stiinta.