La pas prin Apuseni, aventuri FARA MASINA

De multa vreme caut destinatii romanesti de poveste. Vara trecuta, batand internetul in lung si in lat in cautarea "acelui loc", am gasit o comoara vie a naturii: Parcul National Apuseni!

Priveliste de vis din Apuseni, pe traseul Arieseni - Ghetarul Scarisoara

Am citit materiale, am descarcat harti, am admirat poze. Totul parea minunat, iar intr-o dimineata de toamna mi-am luat jumatatea si fratiorul si am pornit la pas spre Apuseni. Si spun la pas pentru ca am raspuns provocarii de a ajunge in Apuseni FARA MASINA, doar cu rucsacul in spate, ca niste adevarati temerari.

Voi detalia in articol escapada, poate sunt si altii la fel de nebuni ca si noi, interesati sa ajunga in acele locuri de vis, care pur si simplu aleg sa mearga cu transportul public pentru aventura, adrenalina, un mediu mai curat, mai sanatos. Sau nu au masina personala. E si pacat sa mergi in acele locuri si sa lasi in urma ta un aer imbacsit, poluat, asa cum se intampla pe Valea Prahovei, unde, daca ar putea, ar urca pana pe creste cu masina toti cocalarii, pitipoancele si snobii...

Am plecat dimineata in jur de 6.30 din

Un LUCEAFĂR şi alte 25 de comori nepreţuite ale judeţului Botoşani

În data de 15 ianuarie îl comemorăm pe marele nostru poet naţional MIHAI EMINESCU, născut în 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani. Pe lângă EL, un numar impresionant de personalităţi importante ale poporului român s-au nascut sau au trăit în judeţul Botoşani.

Chipul lui Mihai Eminescu

Voi aminti numele câtorva comori ale neamului, de care trebuie să fim mândri:

1. George Enescu – compozitor, pianist, violonist, dirijor, pedagog,

2. Ştefan Luchian – pictor,

3. Nicolae Iorga – istoric,  critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician,

4. Prefericitul Teoctist – patriarh al României,

5. Elie Radu - inginer constructor de poduri şi şosele, pedagog şi academician,

6. Grigore Antipa

Parfum de sarbatoare

Chiar daca de mai bine de o luna vedem peste tot luminite si ornamente de Craciun, abia astazi s-a dat oficial startul Sarbatorilor de iarna. Azi, de Mos Nicolae, ziua in care copiii dau fuga la ghetute sa vada daca Mosul bun le-a lasat ceva peste noapte. Hm, anul asta cred ca nu am fost suficient de cuminte.

Din pacate, de la an la an, simtim tot mai putin acel parfum de sarbatoare din copilaria noastra, cu zapada, traditii si obiceiuri de Craciun si de Anul Nou. Cu acel plugusor pe care il invatam /repetam cu vreo doua saptamani mai inainte. Cu repetiile pentru serbarea de Craciun. Cu toate poeziile inchinate iernii pe care le recitam pe nerasuflate la serbare, ca nu cumva sa uitam vreun vers. Cu acel Mos Craciun cu incaltaminte ca a vecinului. Cu portocala-delicatesa, impartita la toti cei din casa, sa guste fiecare. Cu miros de cozonac

Dorul Basarabiei

In primavara, o prietena mi-a recomandat un link de pe Youtube cu o melodie de-a lui Ion Paladi.

N-am  nimic cu acest interpret moldovean insa, dupa ce i-am ascultat la nesfarsit la radio melodia "Cinci chiperi" (fara sa pot trece peste ea si nici nu mi-a placut vreodata), am dezvoltat un soi de repulsie fata de tot ce vine dinspre Ion Paladi. Am fost sceptica si n-am crezut ca o sa-mi placa. De fapt, nici nu stiu daca-mi place melodia in sine. Videoclipul este atat de emotionant incat am plans cu lacrimi de crocodil de fiecare data cand l-am urmarit.

Povestea-i cam asa: doi copii, fetita si baietel, sunt foarte buni prieteni. Timpul trece, prietenia lor se transforma in dragoste profunda din care se zamisleste un prunc. Numai ca soarta-i crunta si

Tati, cate biciclete!

Veneam ieri spre casa, pe bicicleta. N-aveam la mine vesta reflectorizanta, era amurg, asa ca n-am riscat sa-mi iau amenda pe carosabil si mergeam cu bicicleta pe trotuar.

Lume putina, ce-i drept, era la plimbare. Printre cei porniti hai-hui era si un tatic insoti de cei doi copilasi.

Dupa ce i-am depasit aud in urma glasul dulce al fetitei: "Tati, ce de biciclete!" Am zambit si m-am bucurat foarte tare. Sper sa aud cat mai des ca sunt multe biciclete, sper sa vad cat mai multe prin parcuri si pe strazi.

De ceva vreme ies cu bicicleta de cel putin trei - patru ori pe saptamana. Ma bucur cand vad ca maidanezii s-au obisnuit cu biciclistii, nu-i mai latra. Pe stada mea copiii ies seara de seara cu bicicletele, mai mici sau mai mari. In parcuri vad grupuri de "calareti pe biciclete", fie ele personale, fie

Oameni si... mistreti

Astazi totul e SOCANT: prin tabloide, emisiuni, jurnale de stiri si reportaje, reviste de tot soiul. Cu totii auzim zilnic acest cuvant, astfel incat isi cam pierde din esenta. Se-ntampla insa, din cand in cand, ceva care ne socheaza cu adevarat. Te lasa cu gura cascata, privind in gol, intrebandu-te "cum oare e posibil asa ceva?".

Bunaoara, acum vreo cateva zile, in redactie, un domn pe care nu-l mai vazusem se adreseaza unei domnisoare:

"- Esti semn de apa, asa-i?

- Da. Sunt nascuta in zodia Pesti.

- Se vede in privirea ta. Ai ochi dulci, de apa.

- ... (tacere)

- In ce zi te-ai nascut?"

Fata-i raspunde, apoi domnul da curs unei insiruiri de caracteristici personale, probleme de sanatate si emotionale, toate ale fetei. Ea-l asculta si-l

Vreau sa zbor!

As vrea sa am aripi, as vrea sa pot sa zbor, sa ma pierd in vazduh, departe de o lume nebuna, nebuna de tot! Departe de agitatie, telefoane, mailuri, clienti (ne)multumiti, prieteni de ocazie, bani fara valoare, aer irespirabil, (semi)analfabeti, vecini, zgomot, maidanzi si aurolaci, deadline-uri.

Ahh, imi sfredeleste mintea melodia celor de la Bosquito, Puiule de OM.

Sa-mi spuna cineva unde-i copilaria mea lipsita de griji!

I Love Velo

Pana acum 2 ani mi-a fost o teama teribila sa ma urc pe bicicleta. Insa, o data cu aparitia primelor centre de inchiriere biciclete in Bucuresti, mi-am spus ca nu e prea tarziu sa invat sa pedalez.

Am inceput timid cu o bicicleta medie apartinand Asociatiei Green Revolution, in Parcul Herastrau, centrul La Pedale. Imi amintesc si acum primii pasi. Eram atat de incordata, incat spre seara ma dureau palmele la cat de strans tineam coarnele bicicletei. Si m-am lovit de zeci de ori la picioare in cadru si in pedale. Dar nu m-am lasat. Obiectivul meu clar a fost sa invat sa merg pe bicicleta. Am reusit! Si nici nu am cazut cat am fost incepatoare.

Acum cateva zile, pe 7 aprilie s-au redeschis centrele de inchiriere biciclete in Bucuresti.

Adieri de primavara

Am cautat in van "ceva" care sa ma incurajeze sa-mi reastern gandurile pe hartie. Luni in sir. Apoi mi-am spus ca n-are rost. Dar azi, ma simt in stare sa vorbesc, ma simt puternica, energica, vesela. E uimitor cum niste lucruri neinsemnate la prima vedere ne pot schimba radical starea de sprit.

Iubesc florile, le ador pot spune. Acasa nu mai am loc suficient pentru toate ghivecele de flori. La birou am alte 10 "flori vii". Ele sunt copii mei. Iar azi m-au rasplatit pentru toata grija pe care le-o port: o violeta a inflorit pentru prima oara anul acesta. O floricica mica, superba! Mi-a incalzit inima amortita de gerul iernii, mi-a adus o raza de soare in suflet. Mi-a alungat toate grijile de pe chip si am uitat toate zilele urate din ultima luna. Am zambit larg si m-am bucurat ca un copil in fata unei cutii mari de bomboane.

Acasa, alta surpriza:

In asteptarea iernii

E 2 decembrie. Ieri a fost ziua noastra, a Romanilor! Ziua Romaniei Mari, o Romania trista si saraca. Din ce in ce mai trista si din ce in ce mai saraca. Pe un drum neluminat, mlastinos si cu abisuri la tot pasul. Condusa de... stiti voi cine... Avea Bolintineanu o poezie, din care imi amintesc si acum doua versuri: "Viitor de aur tara noastra are / Si prevad prin secoli a ei inaltare". Cred si eu ca secole vor mai trece pana ne vom ridica din nou in picioare. Suntem ingenunchiati de biruri, taxe, nepasare, nesimtire, tradare, mita, "marlanie".

Dar sa schimb subiectul... ca