In asteptarea iernii

E 2 decembrie. Ieri a fost ziua noastra, a Romanilor! Ziua Romaniei Mari, o Romania trista si saraca. Din ce in ce mai trista si din ce in ce mai saraca. Pe un drum neluminat, mlastinos si cu abisuri la tot pasul. Condusa de... stiti voi cine... Avea Bolintineanu o poezie, din care imi amintesc si acum doua versuri: "Viitor de aur tara noastra are / Si prevad prin secoli a ei inaltare". Cred si eu ca secole vor mai trece pana ne vom ridica din nou in picioare. Suntem ingenunchiati de biruri, taxe, nepasare, nesimtire, tradare, mita, "marlanie".

Dar sa schimb subiectul... ca

nu imi mai vad degetele pe tastatura de cate as avea de spus, pardon! - scris.

Ma uit pe geam si in suflet imi tresare o idee: de ce nu vine iarna? EU VREAU SA VINA! Sunt mai inversunata si decat micul Goe. De ce nu vine?

E trecut de 1 decembrie. Si cu toate astea... afara ploua! Da, ploua, mai ceva ca in mijlocul verii. Cu tunete, fulgere si tot tacamul. Aseara a fost o ploaie foarte rece si totul sa poleit. Crengile copacilor erau acoperite in totalitate de gheata. O gheata subtire ce lasa sa se vada prin ea ramurile abia desfrunzite.

E frig, dar mie imi e dor de frigul acela naprasnic care iti brazdeaza fata dimineata. De frigul acela peste care dai cand iesi din casa de la caldurica si pasesti pe zapada ce scartaie sub greutatea corpului.

Imi e dor de promoroaca din diminetile cu ceata. De cristalele de gheata depuse peste ramuri de copaci. De bruma ce se depune pe fularul de la gura dimineata devreme.

De "bulgareala" din copilarie. De saniuta mea cea mare, pe care urcam trei-patru copii si nu ne intorceam acasa pana nu faceam turturi pe hainute, la propriu.

Imi e dor de luminitele de Craciun. Deja am inceput sa vad prin geamuri braduti impodobiti. Astept cu mare nerabdarea aprinderea luminilor de Craciun de anul acesta. Tocmai am aflat ca luminile de Craciun se vor aprinde duminica, 5 decembrie. In ajun de Mos Nicolae.

Imi e dor de IARNA! Si afara ploua, ploua...