miercuri, 14 iulie 2010

Fată dragă, nu fi tristă, fiindcă e păcat...

Mădălina Manole
Imi spuneai mereu asta in adolescenta mea... Am crescut cu cantecele tale...

Azi, insa, ne-ai intristat amar. Tu, "Fata cu parul de foc". Tu, glasul cel dulce al iubirii... Azi, te-ai stins... Nu pot sa cred ca este adevarat, refuz sa cred... Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a scrie ceea ce simt. Un gol adanc... Sper sa iti gasesti fericirea de care nu te-ai bucurat aici pe pamant... Sa iti gasesti linistea sufleteasca.

Pacat de tineretea ta, de pruncul pe care ti l-ai dorit ani de zile, de sotul si familia ta, de vocea ta, de cariera ta, de prietenii care te plang amar, de fanii tai... Nu ne doream sa te cheme Laura Stoica atat de repede la ea, in Rai... Ne-ai incantat ani de zile cu melodiile tale si niciodata nu ti-ai aratat suferinta interioara.


Pentru ultima oara, ropote de aplauze sa rasune la lasarea cortinei! Ne vei lipsi, Madalina Manole!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu