Frig, neica, frig!

O imagine sobra, cu oameni zgribuliti batand tastele imi taia cheful de munca de cum intram pe usa. Zgomotul tastelor imi rasuna in timpane cat era ziua de lunga. Cand si cand taraia cate un telefon. Fete triste, crispate, ma inconjurau de cand intram in cladire si pana ma asezam la birou. O atmosfera apasatoare imi incetosa mintea. Incercam sa ma invoiosez cu o cafea fierbinte, insa ea parca imi ascutea simturile si ma afundam la randu-mi in munca si tacere. Laptopul rece, biroul rece, ambianta rece. Colegii imi raspundeau la salut dand din cap, iar discutiile intre noi se limitau la strictul necesar, nici urma de gluma, arar cate un zambet stingher in coltul gurii. Urata plansa pictata in fata ochilor mei de catre un pictor amator, inghetat si el de frig, la fel ca noi toti, din octombrie pana in aprilie.

Cam asa arata o zi obisnuita la vechiul birou, cu vreo 3 ani in urma, la parterul unui bloc din Bucuresti. Cladirea in care lucram era de prin anii 80 si cam tot de pe atunci n-a mai investit nimeni in modernizarea ei. Aceleasi calorifere vechi de fonta, aceleasi geamuri inalte de sticla subtire cu rama de lemn, aceiasi pereti fisurati pe la colturi de vreme. Nici interiorul nu era tocmai grozav. Ultima oara cand se intervenise asupra peretilor a fost cand in spatiul de deasupra noastra s-a fisurat o teava de apa si ni s-a decorat fortat un perete cu flori de igrasie. Frigul imi intrase in oase, era colegul meu de nedespartit. Imi venea sa-mi dau demisia pe motiv de "frig, neica, frig!"

Conducerea incerca pe cat posibil sa ne

asigure conditii bune de incalzire si lucru, insa vitrina de sticla ne era dusman pe o latura intreaga a incaperii. Puneam calorifere electrice si aeroterme in priza ca sa ne dezmortim. Facturile la energie electrica pe timp de iarna erau o adevarata sperietoare pentru sefi.

Cand afacerea a prosperat si ei si-au permis sa cumpere acel spatiu pentru birou, lucrurile s-au schimbat radical. Au inceput sa investeasca in eficientizarea consumului de energie in primul rand, dupa ce au primit de la fostul proprietar un certificat de performanta energetica, obligatoriu din 2013 incoace la tranzactiile de vanzare-cumparare. Clasa D, cea in care se situeaza marea majoritate a cladirilor din Romania, este o mare consumatoare de resurse energetice si respectiv financiare.

Pentru a economisi aceste resurse importante, ei au intocmit un plan de modernizare. Printre primele masuri au fost realizarea unui audit energetic pentru a afla caracteristicile termice si energetice principale ale imobilului si contactarea unui expert in termografie in constructii pentru a identifica pierderile de caldura. In urma analizei rapoartelor specialistilor, s-a trecut inlocuirea ferestrelor vechi cu geam termopan cu minim 4 camere, inlocuirea caloriferelor cu unele noi, din aluminiu. De asemenea, obiectele de iluminat au fost schimbate, vechile consumau de pana la 5 ori mai mult decat cele LED. Usa de la intrare a fost si ea inlocuita cu una noua, iar pe interior s-a facut termoizolatie si s-au schimbat tevile. Si in ceea ce priveste tehnologia s-a investit, s-au schimbat calculatoarele de tip desktop cu laptopuri performante, care au un consum redus de energie. O imprimanta mare performanta laser a luat locul celor 3 vechi si mici, care foloseau cartuse cu cerneala.

Dupa renovarea "din temelie" a biroului, au inceput sa se vada si efectele in iernile urmatoare. In afara de facturile considerabil mai mici la energie electrica, s-a imbunatatit si performanta angajatilor. Un birou modern imbie la creativitate, buna dispozitie, pofta de viata si chef de munca. Acum mi-e drag sa m-asez la biroul meu iar zornaitul tastelor s-a pierdut odata cu cenusiul varului dat jos de pe pereti. Mi-e prietena si azi cafeaua de dimineata, insa n-o mai beau singura ci cu ai mei colegi. Aa, colegul "frig" s-a stins demult. Odihneasca-se in pace!

*LE: Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 6, Cata energie consuma biroul tau?