SuperBlog - in spatele cuvintelor scrise

Dupa 2 luni pline de emotii, stres, munca multa, neuroni storsi pana la ultima farama de vlaga in cautarea inspiratiei, bucurie, frustrare, nervi intinsi aproape sa crape, discutii interminabile, capete izbite de toti peretii, deadline-uri si probe noi de 3 ori pe saptamana, note pipernicite sau care te urca la cer, jocuri de cuvinte, limbi si idei impleticite, a venit si ziua cea mare, a Galei SuperBlog 2015. Am promis ca revin cu impresii despre editia de toamna a celei mai longevive competitii de creativitate din blogosfera romaneasca, asa ca voi face o scurta trecere in revista a ceea ce am trait in ultima vreme.

Ma aflu la a doua participare la SuperBlog, prima oara fiind in postura de concurenta in luna martie a acestui an, la editia Spring SuperBlog. Atunci eram insarcinata in luna a noua si bebica mea draga mi-a dat forta si m-a lasat sa scriu in voie, cu tot sufletul, pana la ultima proba. Bine, mai simteam cate un piciorus in ficat cand notele erau sub asteptari, insa in final m-am clasat pe locul 19 (la egalitate de puncte cu locul 18). Am mai scris despre asta aici.

Acum a fost cu totul diferit. M-am tinut de cuvant si m-am inscris in competitie, asa cum promiteam la editia anterioara, sperand sa urc in clasament. Numai ca n-a mai fost floare la ureche. Mogaldeata mea dulce mi-a acaparat 25 de ore din 24 si cu greu mi-am strecurat in program "orele de creatie". Astfel, mi-am reanalizat obiectivul: sa termin macar printre primii 20. Obiectiv indeplinit.

Am stat din nou cu sufletul la gura inainte de aflarea fiecarei note. De multe ori se intampla ca acestea sa vina cu putin timp inainte de deadline-ul altei probe si daca ma nemultumea nota proaspata, se reflecta imediat in a doua parte a articolului pregatit de publicare (ca deh, inspiratia imi venea in ultima zi din cele 7 avute la dispozitie, uneori chiar in ultimele 2 ore :D ). Totusi, din 24 de note, la 16 am luat peste 90 de puncte si ma numar si printre castigatorii de premii, nu doar printre finalisti. A, am si o penalizare de 10 puncte pentru 8 secunde de "blocaj laptopial" si puteam fi chiar mai sus in clasament, nu doar pe locul 20. Gandind la rece, e destul de buna pozitia pentru un blogger de ocazie, asa cum sunt eu, zic!

Despre ce am scris si ce am facut in cele 2 luni trecute fix? Uh, sa iau in ordine cronologica toate cele 24 de probe:

- am pregatit caf(t)eaua din zori ca o Seherezada

- mi-am dezvaluit chelia de dupa ce am devenit mama si am trecut de la Cosanzeana la Muma Padurii

- m-am reincarnat intr-o stampila si mi-am facut una dintr-un cartof sculptat, sperand ca ma scuteste de treburile casnice (am sperat degeaba!)

- am facut defrisari controlate prin zone inundabile

- am daruit tricouri cu mesaje de corason

- am gasit eschimosi prin birouri, blegi si lipsiti de energie

- am luat BaTaie la posteriorul descoperit de la bancherii cenusii, reci si dezorientati

- am facut vrajitorii de dragoste, acum as face voodoo pentru unele jurii :D

- am gasit prezervative si alte lucruri nascocite din latex si cauciuc

- am intrat in lumea unui Neghinita, vaslas de o viata intr-o cana

- am gasit 80 de motive sa devin fan branza; mai gaseam vreo 21 daca nu venea deadline-ul (fir-ar deadline-ul sa fie!)

- am filosofat pe tema elegantei feminine

- m-am dus la nunta la Golden Tulip, da' m-au servit cu tuica acra si sarmale reci, cred ca voiau dar mai grasut

- am resuscitat teatral niste componente PC

- m-am jucat prin casa cu sculele Omului meu drag (la plural, da?)

- am dormit cu capul pe banca la cursuri si m-am visat prin America

- i-am schimbat baterica vitezomanului Gica (baterii, fasolica, baterii!)

- i-am trimis mamei zambete-n buchete

- am declarat razboi soriciului personal si m-am crizat in fata oglinzii ca o maimuta

- am inventat parfumul cu miros de branza de capra

- am aruncat cu bolovani dupa cainele care mi-a mancat turtele cu branza din traista, pe camp

- am relatat de la fata locului moartea neamului paros

- am pus femeia la butoane, nu la cratita, da' m-am ars rau, de 75 de grade puncte!

- am facut campanie BIOlectorala cu complicitatea partenerilor SuperBlog

De citit am citit destul de putin din cele peste 2500 de articole, in mare parte am ales articolele castigatoare si intotdeauna ajungeam la ele dupa afisarea notelor noi, sa nu fiu tentata sa ma inspir, sa trag cu coada ochiului. M-a fascinat multitudinea de idei creative, inovatoare, scormonite din mintile unor oameni frumosi la chip si la suflet, indragostiti de vorbe cu migala ticluite si captivi pana peste urechi in mrejele cuvintelor. Mi-a placut foarte tare stilul lui Eugen Zavoianu, insa nu e singurul care m-a castigat de cititor, mai sunt vreo cativa bloggeri iesiti din tipare pe care o sa-i urmaresc.

S-a intamplat insa la un moment dat sa intru pe blogul unui concurent pentru un articol din afara competitiei si sa constat surprinsa ca a scris deja articolul pentru un sponsor a carui proba inca nu fusese anuntata. Habar n-aveam ca urma peste doar 1-2 zile sa se afiseze proba. N-am sa il (o) nominalizez pe faptas(a), doar ii atrag atentia ca nu-i tocmai frumos gestul sau. S-a retras intre timp. Nu-i panica.

Pe durata competitiei, am descoperit mai bine grupul de Facebook SuperBlog, o comunitate unita si vesela in general, mai putin in ziua afisarii notelor, cand tuna si fulgera din toate partile. Nu degeaba a fost botezat grupul Valea Plangerii de catre Madalina Rodocea intr-un clip genial:

Mi-am dorit tot mai mult sa ii cunosc pe cei din spatele cuvintelor, pe oamenii cu idei crete, sa-i vad in carne si oase pe creatorii vorbelor de duh, cei cu care am concurat. Nu de alta, insa m-au surprins de zeci de ori, provocandu-ma sa vin la randul meu cu materiale bune, sa ridic stacheta. Sunt concurenti redutabili si imprevizibili, iar efortul de a ma ridica la inaltime a fost considerabil. Mi-am luat repere dintre ei si urmaream clasamentul sa vad daca am luat mai bine sau mai prost decat X, Y, sa stiu cam pe unde ma aflu, daca am dat-o de gard sau sunt pe drumul cel bun.

Cu gandul de a-i cunoaste live am venit la Gala de la Golden Tulip, de aici din Bucuresti. Din pacate n-am putut ramane decat in prima parte a serii, n-am ajuns si la petrecerea de la Beraria H, am vazut doar poze si-i invidiez pentru "dezmatul" de acolo, tare as fi mers! De ne-am fi intrecut si in "halbere", dormea fiica-mea 3 zile dupa, apoi cerea inca una sa se dreaga. La Golden atmosfera a fost foarte destinsa si relaxa(n)ta, toata lumea socializand cu... toata lumea, ca o mare familie, cu pupaturi si chiote, veselie si voie buna.

Evident, n-am scapat de microfonul buclucas al Claudiei, de care majoritatea s-a cam ferit. In cele din urma, am vorbit si... iote ca n-am murit! Sau... niciunul dintre noi in direct. Desi eu vorbesc in general mult (si) in fata "marii adunari generale" fara nicio problema, cu microfonul in mana, aici, am fost coplesita de emotie. Cred ca microfonul avea ceva! Sigur! O fi ramas vreun strop de energie negativa de pe la proba BT? Doar intreb. :D

Avem si inregistrarea video de la Gala SuperBlog 2015, eu bajbai pe la minutul 1h17min19s, adica aici.

Am avut placerea sa cunosc o parte din concurentii acestei editii, sponsori, parteneri si castigatori ai editiilor anterioare. Cu dl. Christian Hertzug a fost minunat sa schimb cateva vorbe. L-am descoperit la fel de cald si detasat precum i-s randurile mnealui. Nu ma mir ca a obtinut trofeul acum vreo 3 ani.

Ceilalti participanti, veseli si galagiosi, vibrau prin fiecare por. Si n-au fost putini cei prezenti. Totodata, cred ca ar fi fost si mai animati daca ar fi renuntat sau ar fi rarit pentru o ora si jumatate selfie-urile, Facebook-ul, Instagram-ul si ar fi trait momentul.

Sa nu-i uit si pe cei doi oameni speciali care au dat nastere acestui minunat proiect, SuperBlog: Claudia si Albert. Merita mai mult decat respectul, aplauzele si recunostinta noastra pentru tot efortul lor, toata stradania de a fi langa noi la tot pasul cu rabdare si profesionalism. Multumesc, dragilor!

Cu trecerea timpului constat ca aceasta comunitate e in continua crestere, o noua generatie de superbloggeri se-arata la orizont (de fapt, minibloggeri, ca tot e la moda "mini"): la final de Spring SuperBlog 2015 a venit pe lune minunea mea cu ochi de caprioara, acum la editia de toamna SuperBlog Vavaly Valerica a nascut o mandrete de fecior, iar pe drum se afla gemenii superbloggeritei Irina Georgiana Filip. Probabil ei asteapta cuminti editia de primavara de anul viitor. Sa nu se piarda traditia, zic! :) Apropo de copii, jos palaria pentru Cristina Lincu si Denisa Nicolae, care au fiecare cate 3 pui de om in dotare si mai sunt in stare sa participe la SuperBlog!

Daca ar fi sa spun in cateva cuvinte ce a inseamna SuperBlog pentru mine, atunci as spune ca e:

- o lupta - o lupta cu mine, sa-mi demonstrez ca nu m-am ramolit de tot si inca-mi flutura neuronii, o lupta cu ceilalti concurenti, datorita carora m-am straduit sa urc in top si sa vin cu articole bune (ei avandu-le pe cele mai bune!), o lupta cu cei care n-au crezut in mine si-n proiectul meu, criticandu-mi creativitatea si fiind sceptici in ceea ce priveste fortele mele

- o gura de aer proaspat, un antidepresiv de care aveam atat de mare nevoie in perioada asta de dupa nastere, terapia naturala care m-a scos din lumea mea stramba pentru o vreme, psihologul mut dupa care deja tanjesc

- micul meu tabiet de dinainte de a ma baga la somn, seara

- SUPERfamilia din spatele cuvintelor scrise, de la care am invatat sa pun suflet printre randuri, sa am rabdare, sa felicit si sa incurajez ideile proprii ale fiecaruia dintre noi

In tot acest timp, am scris cu drag si de placere, cu entuziasm, nu pentru premiile puse in joc. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit ce am castigat si ca as vrea sa donez/returnez, insa motivul principal a fost placerea mea de a scrie si nevoia de a evada din starea de nebunie in care-s captiva de ceva vreme.

Felicit pe aceasta cale castigatorii, in special pe Cornelia Crina Popa (care si-a adjudecat meritat si ras-meritat trofeul), Maria Calin (locul II) si Ioana Moldovanu (locul III), concurentii cu penite ascutite, sponsorii pentru probele provocatoare pentru care au curs rauri de cuvinte si organizatorii pentru ca ne-au dat ocazia sa traim momente unice, presarate cu tot soiul de surprize.

Multumiri tuturor si abia astept sa o iau de la capat in primavara, la Spring SuperBlog 2016. Pana atunci, sarbatori cu bine si spor la asternut ganduri pe tapet!

Foto: Albert Budica.

Clasamentul general: aici.