joi, 17 decembrie 2015

Ce chimie!

Ce zâmbet cald! Ce atitudine! Ce glas pătrunzător şi hotărât! Ah, ce chimie între noi!

O descopeream cu mulţi ani în urmă, într-o sală de clasă luminoasă, în corpul nou al şcolii. O mai zărisem pe coridoare, însă nu conta foarte tare cine este şi cu ce se ocupă. Auzeam doar pe la colţuri că-i strictă, exigentă şi serioasă, că dă note cu zgârcenie, însă în acel moment mai era mult până să-mi pese ce note pune în catalog. Ştiam că la rândul meu sunt silitoare şi că am să mă descurc chiar şi la orele dumneaei, dacă se adevereşte ce auzeam.

La cursuri însă... am uitat de bârfele de coridor şi lucrurile au curs frumos. În general nu-mi fac păreri despre oameni doar în baza a ceea ce zic unii şi alţii, ci a ceea ce simt, trăiesc, văd şi aud. Simţurile-s ale mele şi arar mă înşeală. Aşa am descoperit un om frumos şi sensibil, dedicat profesiei, muncind cu plăcere, împărţind carte, împărtăşind învăţătură.

profesoara chimie Margareta Tanasa
Mi-era drag să vin la ore, abia aşteptăm să descopăr tainele lumii ascunse în molecule invizibile. Să înţeleg reacţiile dintre anumite substanţe în anumite condiţii, să inţeleg din ce-i compusă însăşi lumea. Să experimentez lucruri noi iar şi iar. Să văd artificii deasupra spirtierei. Adoram arderea magneziului, ieşeau scânteile mai luminoase şi mai puternice. Îmi plăcea cum se colorau în roz soluţiile din eprubetă în contact cu fenolftaleina. Îmi plăceau explicaţiile pe înţelesul meu, exerciţiile practice şi detaşarea cu care ajungeau la mine informaţiile.


Mi s-au întipărit în mintea mea de copil nu doar informaţiile ştiinţifice ci întreg ansamblul, împreună atmosfera caldă de la cursuri, lucrările de control care stimulau agilitatea, experimentele de laborator, notele corecte, raportate la volumul de informaţii acumulat de elevi şi bineînţeles cu EA, doamna profesoară de chimie Margareta Tanasă.

Azi îşi serbează ziua de naştere şi-i urez din inimă să fie mereu sănătoasă, înţeleaptă, veselă, corectă, perfecţionistă. Aşa cum o păstrez eu în amintirile mele din vremea şcolii, în sufletul meu, pe care niciodată n-am privit-o cu ochi răi, simţind între dumneaei şi noi, elevii, acea chimie neînţeleasă dintre oameni, chimia care-i leagă fără zăvor şi lanţuri şi nu se predă în şcoli.

"Doamna de chimie", vă îmbrăţişez cu tot dragul! La mulţi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu