Inca o azvarlitura de bat si Craciunu-i la usa. Ma rog, intra pe horn, pe nesimtite, pe nevazute. Il simt mai sec decat in ceilalti ani, parca nici n-ar veni. Abia, abia realizez cat de aproape suntem de sarbatorile de iarna. Nu tu zapada, nu tu veselie, nu entuziasm, nu emotie. Nimic. N-am nicio tresarire, niciun zvac, niciun plan. Habar n-am unde s-au dus toate cele traditionale din anii din urma.
Am incercat sa intru in atmosfera de sarbatoare, sa imi pun in surdina colinde, sa pregatesc globurile pentru impodobirea bradului, sa caut cadouri pentru cei dragi, insa... in van. Entuziasmul nu vine si basta. Nu simt nimic. Am fost sa vad luminitele din centru atunci cand s-au aprins. Fara fast, totul fad. Am fost apoi la Bucharest Christmas Market, in Piata Universitatii. Anul trecut ne calcam in picioare pe mocirla, vant si lapovita. Anul asta, slaba miscare. N-am reusit nici acolo sa gasesc acea sclipire de sarbatoare. Nu stiu de ce totu-i tern si fara vlaga. Poate pentru ca nu-i zapada? Pentru ca am uitat noi sa ne bucuram, cufundati in viata de zi cu zi?
Ziceam de cadouri, ca am inceput sa colind magazinele, in cautarea acelui "ceva" potrivit pentru cei dragi ai mei si am pornit la pas din mall in mall si magazin in magazin, intorcandu-ma acasa cu sarsanalele pline sau cu traista goala.
Intr-una din zile, intr-un mall de aproape de mine, mi-a atras atentia aglomeratia dintr-un magazin de incaltaminte, Ecco Shoes. Nu era acea aglomeratie specifica promotiilor la tigai, reducerilor de Black Friday sau lichidarilor de stoc. Oamenii nu ieseau din magazin cu cumparaturi, ci veneau cu sacosele pline si ieseau zambind, cu mainile vanturand. Nu-i o imagine pe care s-o ignori si am fost curioasa sa vad ce se intampla acolo.
Printre rafturi cu cizme de piele si ghete imblanite, specifice sezonului, oameni-spiridusi stateau la rand cu cate o cutie de pantofi frumos ambalata in maini, plina cu cadouri. Cui? Copiilor nevoiasi, care n-au parte de bucuria de a gasi sub bradul de Craciun o jucarie, o carte, o bomboana, copii a caror soarta a fost cruda.
M-a emotionat pentru prima oara un astfel de gest si ma gandesc cat de norocosi suntem noi, ceilalti, oamenii care nici macar nu mai suntem impresionati de daruri, abundenta noastra facandu-ne indiferenti la micile atentii, micile bucurii venite din lucrurile simple. M-a emotionat modalitatea asta de a darui bucurie copiilor si mecanismul campaniei ShoeBox 2015 - Cadoul din cutia de pantofi. Practic, e vorba sa daruiesti altora ceea ce crezi ca le-ar fi de folos, atat cat incape intr-o cutie de pantofi.
Daca pentru noi o simpla pasta de dinti e nimic si nu ne gandim sa facem cuiva asa ceva cadou, pentru copiii din centrele de plasament, de exemplu, e o necesitate. La fel si servetelele umede. Sunt multi orfani cu varste prea fragede pentru durerea de a fi parasiti de mame si nimeni nu mai are grija de ai asa cum numai o mama ar putea. Ce le mai trebuie acestor copii? In afara de hainute, ar mai avea nevoie de scutece, de geluri de dus si sampon, de carti de povesti si carti de colorat, creioane, acuarele si plastilina, jucarii educative.
Daca ai pe acasa o cutie de pantofi, ia-o, inveleste-o frumos in hartie de cadouri, umple-o cu lucrusoare utile si du-o intr-un magazin de incaltamine ECCO Shoes. Sigur un copil va avea Craciunul fericit detorita tie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)