miercuri, 4 martie 2015

Croieli cu dragoste

O fetita dolofana, rumena-n obrajori si cu ochi de caprioara umple curtea cu glasul sau dulceag, ca de clopotel. O sorb din priviri de pe prispa inalta, de lut, a bunicii. Alearga de colo pana colo cat o tin piciorusele, neobosita, parca pe urmele lui Columb sau Magellan, sa descopere lumea. Usor, usor incepe sa mi se faca dor de acea inocenta a copilariei cand la randul meu imi facem jucarii din orice gaseam prin curte. Iar bobocii de rata abia iesiti din gaoace erau cele mai pufoase jucarii pe care le aveam pe atunci. Ce plusuri, ce gadgeturi, ce Noriel, ce Jumbo, ce Nichiduta?! Bobocii mi-erau cei mai dragi. La puii de iepure n-aveam voie, ca as fi fost ca la maraton pana-i prindeam sa-i pun inapoi in cusca lor.

Pic in butoiul ce melancolie privind mocuta zglobie de vreo 2 -3 anisori, nu cred ca avea mai mult de atat. Volanasele rochitei i s-au tocit demult si tare i-ar prinde bine un retus. Stiu ca asta e ultima ei grija, insa mi-aduc aminte ca bunica avea candva o masina de cusut Veronica, produsa la Cugir, la care-i sarea
din cand in cand cureaua cand Furnicuta-Mamaia dadea zor sa termine de inchegat vreo fata de perna, vreo fusta pentru vecina care se pregatea pentru nunta de sambata de la Caminul Cultural, vreo pereche de izmanute din finet pentru odraslele din batatura. O urmaream cu multa atentie si-mi placea zgomotul sacadat de la pedala, mai ales cand punea ata pe mosor.

Pe atunci nu indrazneam s-o rog sa ma lase putin la masina de cusut, ca oricum as fi rugat-o degeaba. In nestiinta mea, puteam sa-i rup acele sau sa i-o stric, iar asta insemna o paine mai putin la masa noastra. Insa pe furis tot dadeam de doua ori la pedale, impinsa de curiozitate. Acum ma lasa bucuroasa la masina. Ea oricum nu o mai pune la treaba decat ocazional, cand e musai sa tiveasca ori sa repare ceva urgent.

Prin dulapuri, mamaita  muta de colo-colo niste bucati de materiale textile de mai multa vreme, fara rost. Ce-ar fi daca le-as da eu o forma, o intrebuintare? Le adun hotarata si le scot in tinda, unde intr-un ungher o gasesc pe Veronica usor prafuita, cu vopseaua sarita pe alocuri.
masina de cusut veronica
Foto: tocmai.ro
Imi caut un scaunel si m-asez privind la materiale. Imi vin idei dupa idei. Vad cu ochii mintii bluzite si rochite care mai de care mai cochete, mai colorate, mai vesele. Nu-mi ia mult sa asez materialul, trasez cu creta un sablon la ochi cam pe dimensiunile care cred eu ca i s-ar potrivi mocutei mele dragi din batatura. Croiesc, insailez, probez pe micul manechin de ocazie, ajustez si apoi ma pun pe treaba cu mult entuziasm. Nu-mi ies mie cusaturile asa de drepte precum bunicii, insa pentru toate exista un inceput. Dupa indelungi probe si retusuri, mi s-a umplut inima de bucurie cand copilita dulce a alergat prima oara la bunica sa-i arate ce rochita noua si frumoasa are de la nana ei si s-o roage sa mearga impreuna in sat. N-am cum sa descriu in cuvinte mandria mea si satisfactia de a aduce un zambet larg pe chip acelor fiinte dragi mie. Au mai urmat multe hainute croite cu dragoste, insa parca niciuna n-a mai fost ca prima rochita alba cu buzunarele si guler rosii. Aceea a fost PRIMA mea creatie, cusuta pentru mogaldeata dragalasa pe care am tinut-o in brate la botez, azi o domnisoara in toata regula.

Mai prin toamna, dupa ce am aflat ca voi avea o fetita a mea, am inceput sa ma uit prin magazinele de hainute pentru copii. Inevitabil mi-am amintit de cele de mai sus, petrecute acum multi-multi ani. Si tot inevitabil mi-a venit ideea de a coase eu din cand in cand hainute pentru papusa mea vie. Sa ii aleg eu cu mana mea materialele, culorile, designul, sa fie modele UNICAT, la fel ca EA. Insa eu n-am o Veronica la mine acasa iar la mana mi-ar fi imposibil sa-mi pun visele in practica atunci cand Bebica o veni pe lume.

Intr-o seara ii marturisesc si lui Tati intentiile mele si ma incurajeaza sa caut o masina de cusut de calitate, s-o pot folosi pentru orice mi-ar trece mie prin cap in materie de design vestimentar (fireste, la nivelul meu de amatoare intr-ale modei), sa fie usor de utilizat, s-o am la indemana oricand am nevoie pe termen lung nu numai pentru micile mele placeri ci si pentru diverse maruntisuri (scurtat, retusat, tivit, stramtat diverse obiecte de imbracaminte si nu numai, la noi acasa, nu la croitorie).

Primul magazin de electrocasnice care-mi vine in minte e cel de la care am mai cumparat si alta data si-n care am incredere. Intru pe site sa verific daca au asa ceva. Nu mica mi-e mirarea cand mi se afiseaza o lista cu vreo patruzeci de modele de masini de cusut, cu preturi pentru toate buzunarele, din cate-mi amintesc de pe la la 350 de lei pana pe la 8000 de lei, fiecare cu o gramada de optiuni, pentru toate mainile dibace si mintile creative.

Pun ochii pe o masina de cusut de la Brother.
masina de cusut noua market online
E stiut deja ca-i marca buna, japoneza. Citesc specificatiile tehnice si ma minunez de ce poate face bijuteria asta: 135 de cusaturi de tot felul la 1000 de impunsaturi de ac intr-un minut, isi pune singura ata in ac, are control digital si tine minte programele de coasere, pot sa fixez cu ea nasturi si fermoare, sa cos inainte-inapoi si o gramada de alte lucruri, ce nici prin cap nu-mi trec. Toate perfecte, fix ce as avea eu nevoie. Numai ca pretul e putin neprietenos cu bugetul meu in continua restrangere la acel moment. Asta insa nu ma descurajeaza. Curand trebuia sa vina Black Friday si aveam ceva banuti pusi deoparte pentru cateva produse necesare casei pe care sa le cumpar la pret redus.

Vine ziua mult asteptata, promotii garla, mai mult sau mai putin tentante. Binenteles, ne fac cu ochiul destul de multe produse, facem repede o prioritizare si... masina mea de cusut pica fix sub clasament, pe locul 4 in ordinea de pe lista noastra de cumparaturi. Ma necajesc putin pe moment, insa stiu ca aici voi gasi mereu oferte si discount-uri la masinile de cusut si la alte electrocasnice.

Mi-ar fi placut sa ii cos eu Bebicai primele hainute, e drept, mai ales ca acum stau acasa si mi-as fi umplut timpul intr-un mod cel putin util si minunat. Dar sunt convinsa ca puiul meu o sa-mi dea mai multa imaginatie decat pot crede si cu timpul vom desena impreuna si vom crea cu acul masinii de cusut prima broderie pe cearsaf, prima rochita de gradinita, prima camasuta de scoala, prima fustita de domnisoara. Sa vina EA pe lume sanatoasa, ca eu abia astept sa ma apuc de treaba! La ideea de a-mi cumpara masina mea de cusut nu renunt nici in ruptul capului. Mi s-a pus pata si gata, o voi avea, indiferent cand!


*Acest articol a fost scris special pentru competitia Spring SuperBlog 2015.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu