Odată cu explozia incredibilă a tehnologiei, oamenii şi-au schimbat radical obiceiurile de zi cu zi, tradiţionale, şi-au robotizat activităţile şi şi-au transferat viaţa în mediul virtual. Acum trăim, iubim, visăm, vorbim, surprindem, minţim, învăţăm, ne distrăm, muncim, facem cumpărături, plăţi, rezervări, totul ONLINE.
Totuşi, ne place să credem că viaţa noastră virtuală e oarecum paralelă cu cea fizică, palpabilă. Avem senzaţia că putem fi oricine dorim şi mulţi dintre noi ne construim o lume doar a noastră, apropiată de idealul oricărui individ (în viziune proprie). Postăm pe reţelele de socializare numai fotografii reuşite şi în care suntem fericiţi, prezentăm crâmpeie rupte din viaţa de zi cu zi numai dacă ne pun într-o lumina favorabilă în ochii celorlalţi sau stârnesc empatie. Ascundem la interviurile de angajare posturile ocupate temporar şi care credem că aduc atingere imaginii noastre.
De ce-i aşa de important cum ne percep cei din jur? Pentru că suntem oameni şi obişnuim să facem comparaţii, ne place să ne asociem numele cu alţi oameni de succes, să fim la rândul nostru incluşi în anumite nişe, elite, indiferent de domeniu. Ne place să ni se acorde încredere, să conteze cuvântul nostru, să fim formatori de opinie şi oameni de bază, să avem acel loc al nostru.












