Manute mici si calde imi inconjoara gatul mai frumos decat ar face-o orice colier. Voci de clopotel ma striga "Mami" zi de zi. Zambesc amar si intru in joc cu prichindeii mei ori de cate ori imi solicita, ori de cate ori simt nevoia sa le ofer o picatura de dragoste. As vrea sa pot face pentru ei mai mult decat atat. Insa am numai 2 maini si posibilitati limitate. Fondurile pe care le am la dispozitie sunt, din pacate, destul de reduse si abia reusesc sa le asigur traiul de zi cu zi. Finantare de la bugetul local primim rar, ne descurcam mai mult cu banii veniti din diverse sponsorizari. Insa nu exista siguranta ca si maine vom avea paine la ceaiul de dimineata.
Cand am pus bazele centrului social pentru copii nevoiasi mi-am pus la bataie mare parte din banutii agonisiti in ani de munca. Am vrut sa intind o mana de ajutor celor care chiar au primit din plin palmele crude ale sortii. O masa calda, un asternut curat, o jucarie colorata si vesela, o carte care sa te-ajute sa ajungi mare, cativa prieteni care te inteleg - asta e visul oricarui copil sarman. A fost candva si visul meu.
In catunul uitat de lume, 15 copii alearga zgomotos pe ulita principala. Se-ntorc de la scoala acum. Se asteapta unul pe altul si vin impreuna pe jos vreo 3 km, fie iarna, fie vara. Pana la scoala n-au niciun mijloc de transport si trebuie sa treaca printr-un colt de padure deasa. Mi-e drag sa ii privesc cum cresc frumos, cum au invatat sa pretuiasa prietenia, cum se ajuta intre ei. E mare lucru! Oamenii mari, in lumea lor, uita sa mai fie oameni.
In fostul magazin universal al satului am amenajat un spatiu unde pot sa
ia micul dejun inainte de a merge la scoala si sa ramana inca 4-5 ore dupa ce se intorc de la scoala. Masa de dimineata si cea pranz, temele si cateva activitati recreative, toate isi gasesc loc intre peretii scrojiti de vreme. De gatit se ocupa o doamna din sat, fosta bucatareasa, pensionata de cativa ani, iar temele le fac fie cu mine, fie cu profesoara Ana, angajata a scolii in care invata si micutii. O alta mana de oameni ajuta la treburile administrative. Totul pentru ca micii ingerasi sa aiba macar o bruma de viitor. Eforturile noastre se vad la final de an, atunci cand se-ntorc cu coronite pe cap de la serbare. Ce-ti poti dori mai mult?
Asta-i rutina noastra de aproape 6 ani. Doar numarul copiilor s-a mai schimbat de la an la an. Unii au terminat scoala generala, altii abia au intrat boboci pe bancutele scolii. Noi, echipa, ne-am perfectionat in tot acest timp si am trecut peste toate greutatile intampinate de-a lungul vremii, ca o adevarata familie. De asta imi si spun copiii "Mami", le sunt ca o a doua mama.
La un moment dat, cand sacul incepea sa se goleasca, am facut un credit pentru a continua misiunea inceputa. Aveam niste promisiuni de sponsorizare insa pana primeam efectiv banii ar mai fi durat ceva vreme. Fiind clienta Bancii Transilvania de ceva vreme, m-am interesat la consiliera cu care mai lucrasem despre optiunile de creditare pe care le-as avea la dispozitie avand in vedere nevoia mea mai speciala.
Recomandarea ei a fost sa fac un credit de vreo 5000 de euro (cam de pana la 5 ori venitul lunar la jobul meu stabil) si la care as avea atasat cardul STAR Forte. L-as putea folosi oriunde la comerciantii din tara si din strainatate fara comision si as putea face cumparaturi in rate fara sa platesc dobanda la vreo 7500 de magazine din toate domeniile de activitate (magazine partener Star BT). Nici nu-i necesar sa cheltui toata suma odata, iau din "pusculita" numai cand am nevoie si trebuie sa am grija sa rambursez lunar cel putin 10% din cat am cheltuit pe cumparaturi. In plus, as primi cadou niste puncte STAR in functie de suma utilizata la cumparaturi. La randul lor, acestea se transforma din nou in bani (un punct bonus inseamna 1 leu).
M-am consultat si cu ceilalti oameni implicati in proiect si am decis ca e o oferta mai mult decat avantajoasa pentru un card de credit. Am ales perioada maxima de 5 ani, timp in care pot rula fondurile dupa necesitati. Daca o sa mai fie necesar, pot sa prelungesc atunci.
Anul trecut a fost anul in care am profitat din plin de avantajele cardului. Am facut din timp o lista cu ceea ce aveam nevoie la inceput de an scolar si am investit foarte mult in rechizite. Apoi, prin octombrie, am facut lista cu necesarul pentru lunile de iarna, iar aici intra si cumparaturile din preajma sarbatorilor. O luna mai tarziu, de Black Friday, am cumparat copiilor cam ce aveau nevoie si le puteam oferi in dar de Craciun: jucarii, incaltaminte, imbracaminte groasa si calduroasa, jocuri educative, diverse maruntisuri de cosmetica (sapun lichid, creme de maini etc.).
Am mai luat doua calculatoare pentru a-i ajuta la teme, un proiector si niste carti pentru micul dulap numit pompos biblioteca, am remobilat sala de mese si am putut dota bucataria cu vesela noua si cateva electrocasnice noi (un cuptor electric, storcator de fructe si robot de bucatarie). Am schimbat si frigiderul cu unul mai mare si am inlocuit si masina de spalat prin optiunea de rate fara dobanda in magazinul online partener eMag.
Nici mie nu-mi venea sa cred cate am putut cuprinde in limita celor 5000 de euro. Anul asta ne-a gasit pe toti cu zambet pe buze si speranta ca mana in mana putem face CEVA. Acum, citind FERICIRE in ochii nevinovati ai copiilor, parca am atins stelele si nu exagerez cu nimic cand spun ca ma simt un STAR.
Vise impinite de Brack Friday cu Star Forte. Visul meu, visul copiilor. Ma simt deja Black Star! DA!
*Articl scris pentru SuperBlog 2015, proba 7, STAR - in fiecare zi. Deschis nelimitat la indeplinirea viselor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)