Experienta Spring SuperBlog

Am fost tentata si-n anii trecuti sa particip la competitiile de creativitate SuperBlog, insa parca n-am avut fortele si imboldul necesar. Anul acesta m-am simtit ceva mai insiprata, am avut timp destul si iata ca ma numar printre finalisti.

Despre experienta in sine, numai de bine. Dificultati majore n-am avut, poate cate o pana de idei din cand in cand, insa dreasa repede. Am asteptat de fiecare data cu mare nerabdare afisarea probelor, apoi a notelor. Antrenant, amuzant si palpitant, a trecut o luna de la punctul de start. Uitandu-ma la clasamentul actual (ultima nota nefiind afisata), pot doar sa ma bucur. Imi regasesc numele printre primii 20 de bloggeri, ceea ce-i mai mult decat incurajator. Sunt o incepatoare intr-ale cuvintelor cu talc si-mi place al naibii de tare sa m-alatur oamenilor cu state vechi in blogosfera, sa le calc pe urme, sa tind spre varf.

Recunosc rusinata, nu

Ziua Partenerului SuperBlog

Uh, ajuns-am si la ultima provocare marca Spring SuperBlog 2015! Daca celelalte probe mi s-au parut floare la ureche, asta-i de departe cea mai dificila. Ma uit la ceas si constat ca mai am fix 2 ore sa-mi pun ordine-n idei, sa-mi scutur neuronul si sa-mi astern pe blog planul de bataie pentru a organiza eu Ziua Partenerului SuperBlog. In cap am ceata densa, mai ceva ca-n Newfoundland - Argentia.

Parca ma tenteaza sa organizez o petrecere pentru TVR2, insa n-am cum sa ma incadrez in timpul ramas. Cuvintele mele n-ar fi de ajuns pentru a descrie o sarbatoare pe masura acestui insemnat partener media. Sa le pregatesc ceva bloggerilor parteneri mi-e aproape imposibil. Spre rusinea mea, nu-i cunosc foarte bine, nu le-am citit randurile. Mi-ar fi mult prea straini si reci, iar rezultatul stradaniei mele ar fi probabil departe de ceea ce-si doresc sa aiba de ziua lor.

Asa ca nu-mi ramane decat sa-mi iau inima-n dinti si taurul de coarne si

Decalogul maturii

Taraie soneria. Las cafeaua din mana, trag un halat pe mine cat sa-mi acopere gogosarii si deschid curioasa.

- Buna ziua! Doamna Gerov...escu?

- Eu...

- Am un colet pentru Dvs. Semnati aici. Si aici. Multumesc. Sar'na!

Buimaca, inchid usa in urma curierului si privesc nedumerita la pachetul despre care nu stiam nimic. Caut sa vad expeditorul. Rupta eticheta, nu deslusesc misterul. Desfac cu grija si nerabdare cartonul. Inauntru alta cutie. Apoi alta. Apoi hartie maro, hartie de ziar, folie de plastic cu bule si in cele din urma obiectul. Un fel de Matrioska in care descopar la final o... matura.  MATURA?! M-as fi gandit la orice, numai la o matura nu! Alaturi gasesc o pagina A4 cu instructiuni de folosire pe o parte si un decalog al maturii pe cealalta:

1. Eu sunt instrumentul minune care-ti face casa luna. Sa nu ai alte instrumente in afara de mine.

2. Sa nu-ti cumperi / improvizezi vreun aspirator si sa nu-i multumesti lui ca-i mai eficient decat mine. E mare bai!

3. Sa nu iei in desert matura. Nici nu poate

Robo Civilis pentru Homo Hapiens

Intr-ale tehnologiei am fost mereu o "afoana", nu s-a lipit de mine neam! Mi-am luat numai informatiile de baza cat sa ma pot descurca onorabil daca Doamne fere' sunt prinsa la inghesuiala si... cam atat! Nu ma-ntreba pe mine care-i diferenta dintre Intel si AMD, intre Android si iOS, intre IDE si SATA. Am sa raspund ca unu-i mai bun, insa n-o sa stiu sa indic exact care.

Si totusi, daca m-ar apuca intr-o zi focurile creatiei, stiu exact ce as plasmui cu mana mea: l-as crea pe Robo Civilis, un mic robotel al carui unic scop ar fi sa ne transforme din Homo Sapiens in Homo Hapiens.

Ar fi cam de marimea unui telefon si s-ar atasa la acesta, ca tot e obiectul nelipsit din orice buzunar (mai lesne gasesti om fara bani decat om fara telefon, nu?!). Principiul de functionare ar fi simplu: ori de cate ori ne enervam, ridicam tonul sau devenim maimute vorbitoare ar emite sunete scurte, sa ne

In fosnet de stejari

Un tipat ascutit a curmat brusc tihna unei dupa-amiezi de iulie. Imediat, gemete infundate, tot mai infundate. O clipa de liniste mormanta. Apoi agitatie, freamat de frunze si de oameni grabiti si curiosi napustindu-se spre locul de unde izvorase tipatul. O mare de ochi deasupra unui chip angelic, ramas incremenit pe stancile jilave, in timp ce doua maini hotarate incearca din rasputeri sa anime un trup plapand, inert. Un tablou continuat cu goana pe zeci de scari cu EA in brate, murmur de rugaciune si halate albe.

O saptamana intreaga, zi de zi, a vegheat-o la capatai. Desi nici n-o cunostea. O vazuse pentru prima oara la Canionul 7 Scari, unde el venise cu baietii sa-si petreaca una din cele cateva zile de concediu. Clipa ei de neatentie putea s-o coste viata. Alunecand pe scara umeda, a cazut in gol de la cativa metri inaltime. EL i-a fost inger pazitor din prima clipa. Un inger care i-a suras cand s-a trezit din inconstienta, care a tinut-o de mana sa faca primii pasi cand avea un picior imobilizat, care a sunat-o zilnic sau a vizitat-o sa afle cum se simte dupa externarea din spital. I-a cazut draga iremediabil si a devenit curand un sentiment reciproc.

Plimbandu-si azi mana prin parul ei balai, isi agata delicat verigheta pusa in urma cu un an fix aici, la umbra de stejari batrani, in inima naturii, la Pensiunea 3 Stejari. Pe iarba cruda isi amintesc cu emotie de nunta lor de vis, o nunta organizata exceptional pana in cel mai mic detaliu de personalul complexului turistic, atent si minutios, din dorinta evenimentelor perfecte. 

Au avut alaturi oamenii dragi la ceas de mare legamant. In sala festiva special amenajata pentru nunti s-au adunat putin peste 150 de persoane. Celor veniti de departe sau care au vrut sa-si petreaca mai multe zile in zona, mirii le-au facilitat cazare atat la pensiune cat si cazare in Brasov, la doar 10 km departare.

Bucatarii s-au intrecut in preparate traditionale romanesti si internationale, ca pentru oaspeti de soi, printre altele si cu purcei la protap, pastravi pescuiti direct din iazul complexului si vin vechi, de crama. In a doua seara, au pregatit pentru o parte in nuntasi o ciorba acra de potroace si un gratar langa focul de tabara, sa se dreaga si sa-si intareasca fortele pentru a vizita imprejurimile in zilele urmatoare.

Ajunsi pana aici in Timisul de Jos - Dambu Morii, ar fi fost pacat sa rateze Canionul 7 Scari, defileul in care cei doi proaspat casatoriti au fost haraziti sa porneasca pe acelasi drum, precum si Biserica Neagra din Brasov, Pestera de Geata din Masivul Piatra Mare, Prapastia Ursului, Lespezile de Piatra Scrisa, Aventura Park si Smile Aqua Park. Cei indrazneti au incercat cea mai lunga tiroliana din Romania sau sarituri cu parapanta la Bunloc. Astfel, a devenit memorabila experienta unei nunti demne de un hotel de patru stele din Brasov combinata cu o vacanta perfecta pe carari de munte, nu a unei simple nunti la Brasov.

Zambind, EA se cuibareste mai bine la pieptul puternic al barbatului iubit. Ii prinde mana stanga ce inca-i ratacea prin plete si i-o duce spre burtica ei, soptind abia deslusit:

- Oare cum ar fi un botez la umbra acestor 3 stejari?

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015 - proba 7: 3 Stejari - destinatia pentru o vacanta de vis, tema 2

Pentru tine, My Man

Inca din prima clipa TU ai fost ALTFEL. Ai acel ceva al tau care te face unic, special, dorit, ravnit chiar. Nu-mi explic de ce m-atragi magnetic, de ce mi-e dor cand nu stiu de tine cateva ore, de ce te caut ca o adolescenta furata de primii aburi ai amorului. Ma fascinezi, ma completezi, ma incurajezi cand stau sa pic si prind puteri sa ma ridic mai sus decat am fost. Imi ingheata sangele in vene gandindu-ma chiar si pret de-o clipa ca vreodata as putea sa te pierd definitiv, sa nu mai fii al meu.

Cu tine m-am descoperit pe mine, femeia care nu stiam ca pot fi. In DOI am ras, am plans, am trait clipe de vis si-am adunat in cufarul cu amintiri comori ale caror harti le stim doar noi. Si daca-n creierii noptii invartim globul pamantesc pana ametim de

Economiseste investind

Sa nu spui ca ti-e drag sa privesti factura de ultilitati, mai ales daca "te amendeaza" cu sume cu 3 cifre la inceput de primavara, ca n-am sa te cred. Cam asa-i "cotizatia obisnuita" la intretinere pe lunile de iarna (electricitate, gaze), in functie de unde ti-e cuibul si cu ce-l incalzesti. Daca stai la casa si ai centrala pe lemne sau soba, platesti in avans cand pica frunza si te rogi la Sfantu' Soare sa-ti ajunga lemnele pana da frunza iara. Stiu ca nu poti fi un impatimit colectionar de facturi. Ca tine-s si eu. Abia astept sa scriu pe ele "achitat cu OP din data..." si sa nu le mai vad in fata ochilor.

Satula de plati usturatoare pentru consumul de gaze pe timp de iarna, am inceput sa ma gandesc serios cum as putea sa mai reduc din cheltuieli. Nu de alta, insa e strigator la cer sa dau la gaze mai mult decat pe pantofi! Asa am ajuns sa caut solutii de eficientizare a consumului de energie. Beculetul mi s-a aprins odata cu

Cautatori de comori prin Asia

Ai spune ca e simplu sa pleci in vacanta: pui degetul pe harta, ti-ai luat bocceluta si "remorca" si-ai plecat in lumea larga. Da' de unde?! Pe langa cele de mai sus, ai o caruta de detalii de pus la punct si-o gramada de dileme de rezolvat inainte sa iesi pe poarta:

- aleg anul asta sa ma duc in Asia, da' Asia cuprinde aproape o zecime din suprafata Pamantului. Ma duc sa ma prajesc la soare pana arat ca racul proaspat oparit sau ma duc sa dau la copca pe Baikal?

- sa-mi iau nevasta cu mine (da' ea cheltuie si-n tara destul - ah, daca stiam asta inainte s-o cer de la ta-su', bine era!) sau sa-mi iau amanta (sa nu-mi para asa rau daca dau un ban in plus, macar ea nu ma cicaleste si nu ma-ntreaba de salata de "cruditati cu picioare paroase" daca ingrasa)?

- cu ce ajung la destinatie? Daca aeroportul e la cateva sute de km distanta sau daca tara sta mai prost la capitolul autostrazi si drumuri decat Romania, s-ar putea sa-mi cam dau cu sutul in fericire si cu tesla-n... barba.

- ce pot manca acolo traditional? Daca ajung in China si-mi dau aia orez sau taietei de trei ori pe zi, o sa ma simt ca-n vremea studentiei. Daca ajung in Thailanda si-mi pun bastinasii chili in bucate la fiecare masa, o sa

Zmeura cu Farmec propriu

"- Iar iti pui maglavais d-ala pe fata? Ti-aduc si-un trafalet ca sa dai uniform?"

Am auzit vorbele astea de sute de ori in ultimii ani. Aproape saptamanal. Mi s-au intiparit in minte, simt fiecare cuvintel cum urmeaza dupa altul si astept sa se termine sirul lor sa pot sa-l alerg chicotind pe Om. Are o placere nebuna sa ma tachineze cand mai nascocesc cate un amestec din te-miri-ce mai gasesc prin casa si-mi pun pe fata, ca vorba aia: am auzit eu de ingredientul X ca in "simbioza perfecta" cu ingredientul Y poate face minuni pentru tenul meu. Mai ales daca adaug si Z. 

Si asa iau un elan de ma trezesc ca-mi pun pe fata amestecuri din diverse fructe si legume pasate cu furculita sau date prin blender (banane, mere, pere, piersici, zmeura, lamaie, prune, struguri, rodii, castraveti, morcovi), impreuna cu albus sau galbenus de ou, miere, ulei de masline, ulei de migdale dulci, ulei de argan, iaurt simplu, malai, argila, vitamine la fiole, apa termala, drojdie de bere si tot ce-mi mai trece prin cap, bineinteles in functie de ceea ce vreau sa obtin: sa imi hidratez pielea, s-o curat, s-o exfoliez, sa previn ridurile, sa tratez vreo mica arsura solara, vreun cos aparut din senin ori sa-mi improspatez pielea si starea emotionala.

Nu stiu niciodata dinainte cat de eficiente pot fi pentru mine aceste "creme home made" ca in cazul produselor special concepute, insa de cateva lucruri sunt sigura:

- sunt produse naturale, fara parabeni si alte chimicale,

- au vitamine si minerale din belsug,

- n-au termen de valabilitate expirat si nici praf de la statul pe rafturile magazinelor de cosmetice luni in sir,

- sunt relativ usor de

Un LUX care NU COSTA

De-ar fi posibil sa dau timpul inapoi, n-as schimba absolut nimic. Am trait mereu dupa pofta inimii: am iubit, am parasit, am bocit, am ras, am castigat, am pierdut, am invatat, am riscat, am cazut si m-am ridicat, am fost loiala sau m-am razbunat. Totul mi-a fost de folos pentru a evolua si a aprecia ceea ce am azi, ceea ce sunt azi. N-ar fi fost posibil fara cele de mai sus in niciun capitol al vietii mele. Acum stiu ce inseamna fiecare in parte. Stiu ce inseamna sa te rasfeti la fel de bine cum stiu ce inseamna sa rabzi. Succesul implica munca, determinare, riscuri asumate, decizii luate la timpul potrivit, parteneri pe care sa te poti baza oricand. Iar cel mai bun partener a fost mereu cel care mi-a pus verigheta pe deget, una la fel ca a lui. In orice am facut impreuna, am stiut ca pot conta pe el neconditionat.

La fel s-a intamplat si cand am inceput sa investim serios in viitorul nostru. Au fost zile si nopti in sir in care am facut strategii, planuri, am cercetat si verificat diverse cai de a ne atinge visurile. Unele planuri s-au naruit din fasa, altele au prins contur, insa nu suficient de rezistent si s-au spart la primul contact cu exteriorul, altele s-au consolidat in timp si s-au materializat frumos. Si-am sa detaliez in randurile de mai jos cum cred ca as  putea sa-mi ating un anumit obiectiv cu eforturi financiare minime si riscuri asumate responsabil.

Pana sa ajung in presa si publicitate, am mancat o paine calda din imobiliare si o felie subtire din asigurari. Prin urmare, am fost in permanenta la curent cu ceea ce inseamna banul si jocurile lui, riscurile financiare, creditele de nevoi personale, creditele ipotecare, creditele cu sau fara garantie, in lei sau in valuta, institutiile financiare, astfel ca mi-a fost usor sa aleg anumite servicii atunci cand am fost nevoita. Din fericire, n-a trebuit sa apelez prea des la vreo companie de brokeraj pentru a obtine finantare. Insa o scanteie aruncata de un client de-al meu m-a facut sa ma gandesc serios la o posibila

Croieli cu dragoste

O fetita dolofana, rumena-n obrajori si cu ochi de caprioara umple curtea cu glasul sau dulceag, ca de clopotel. O sorb din priviri de pe prispa inalta, de lut, a bunicii. Alearga de colo pana colo cat o tin piciorusele, neobosita, parca pe urmele lui Columb sau Magellan, sa descopere lumea. Usor, usor incepe sa mi se faca dor de acea inocenta a copilariei cand la randul meu imi facem jucarii din orice gaseam prin curte. Iar bobocii de rata abia iesiti din gaoace erau cele mai pufoase jucarii pe care le aveam pe atunci. Ce plusuri, ce gadgeturi, ce Noriel, ce Jumbo, ce Nichiduta?! Bobocii mi-erau cei mai dragi. La puii de iepure n-aveam voie, ca as fi fost ca la maraton pana-i prindeam sa-i pun inapoi in cusca lor.

Pic in butoiul ce melancolie privind mocuta zglobie de vreo 2 -3 anisori, nu cred ca avea mai mult de atat. Volanasele rochitei i s-au tocit demult si tare i-ar prinde bine un retus. Stiu ca asta e ultima ei grija, insa mi-aduc aminte ca bunica avea candva o masina de cusut Veronica, produsa la Cugir, la care-i sarea

Bine ca n-am comandat sarmale

Zi de marti cu multa agitatie, emotii, treburi urgente de rezolvat, alergatura, stres in doua sau mai multe persoane, nervi intinsi pana aproape sa crape. Plecati de acasa inca din zori, n-am apucat sa imbucam mare lucru si pe la ora pranzului stomacul isi cerea zgomotos tributul. Ne amintim de un restaurant tare drag noua altadata si-o cotim spre el, cu ochii pe ceas, ca nu cumva sa intarziem la intalnirea asteptata de luni de zile.

Ajungem, ne asezam. Restaurantul aproape gol, fum sa-l tai cu fierastraul. De cand a fost renovata cladirea s-a cam dus din farmecul ce-l avea candva. Da' nici ca-mi venea sa ies la covrigaria de pe colt, macar de dragul gustului bun al mancarii de aici raman si-ndur.

Astept, astept si iar astept un meniu. Ospatarul avea alta treaba: impartea tacticos la fiecare masa afisul obligatoriu impus de fisc, cel prin care esti anuntat ca daca nu primesti bon fiscal, teoretic poti dispune de bunurile si serviciile comandate in mod gratuit. Era musai sa fie si pe mesele neocupate, bag seama. Vad ca n-are nicio intentie, ii cerem

Ecografie 4D la Centrul Medical Matei Basarab

Spuneam acum vreo luna aici ca m-am programat pentru ecografia morfologica de trimestrul III (cea de 32 de saptamani de sarcina) la Centrul Medical Matei Basarab. Este o ecografie optionala, insa ca orice viitoare mamica responsabila am vrut sa stiu ca puiul meu de om e bine si am ales cu ajutorul medicului meu o ecografie 4D cu doppler, sa fie cat se poate de amanuntita.

In ziua stabilita ma infatisez gafaind la receptia clinicii private cu vreun sfert de ora mai devreme decat eram programata. Sunt intampinata zambind si invitata sa iau un loc pe canapea. Arunc in fuga o privire roata. Clinica pare noua, curata, personalul amabil. Sunt nerabdatoare si parca nu-mi gasesc locul in sfertul acela de ora pana-mi vine randul. La un moment dat vad

Cascada Valea Spumoasă - Buşteni

Ca tot bucuresteanul, ma gandesc frecvent unde pot evada la final de saptamana ca sa-mi scot praful din plamani si zgomotul din urechi, ce destinatii turistice la cel mult 2 ore de capitala exista, ce locuri frumoase, obiective turistice si monumente ale naturii aproape de Bucuresti pot vizita. Pe Valea Prahovei mergem majoritatea din comoditate, ca-i tare la indemana. Sinaia, Busteni, Azuga si Predeal colcaie in fiecare week-end de petrecareti veniti din buricul targului. Traseele sunt in general aceleasi, putini se avanta pe poteci mai putin batute.

Intr-o escapada de-a noastra la Busteni de acum cativa ani am pornit pe un traseu marcat care ducea sus la Caraiman. N-aveam de gand sa urcam pana acolo, nu eram echipati pentru un drum asa de lung. Insa o plimbare de vreo jumatate de ora prin padure nu ne strica.

Plecam din centrul statiunii spre Telecabina din spatele hotelului Silva. Ne abatem putin pe la

Nastere si renastere

De-a lungul vremii am auzit de sute de ori intrebarea "Care-i anotimpul tau preferat?". N-am stiut si inca nu stiu ce sa raspund. Fiecare anotimp are farmecul sau aparte, mireasma specifica. Am invatat sa ma bucur de ceea ce Mama Natura ne-a lasat, de emotiile si trairile generate de te-miri-ce nimicuri ignorate de oamenii mult prea ocupati si acaparti de tehnologie, treburi si griji cotidiene.

Mi-e drag sa vad primavara un pom impodobit cu flori gingase, un boboc de lalea tanjind dupa soare, sa miros o zambila mov si sa pasesc cu talpile goale prin iarba cruda, sa pescuiesc zambetele si chiotele copiilor cu bujor in obrajori, iesiti in parcuri cu parintii sau buncii.

Imi place sa biciclesc in racoarea serilor de vara, alergata de micii