BIOparteneri

În lumea în care trăim, cea a chimicalelor şi a tehnologiei (hiper)avansate, cu greu reuşeşti să îţi menţii starea de sănătate la cote ridicate, să ai tonus bun şi zâmbet pe chip într-un mod Natural, ca aloe vera. Odată cu trecerea timpului, fiecare substanţă ingerată, inhalată sau absorbită îşi lasă amprenta în organismul nostru, chiar dacă nu conştientizăm asta, chiar dacă nu remarcăm modificările. E esenţial să depunem eforturi pentru a diminua efectele negative ale factorilor externi asupra sănătăţii şi să îi încurajăm şi pe cei din jur să o facă.

Un prim pas pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pe termen lung este educarea copiilor încă de la vârste foarte fragede să facă diferenţa dintre alimentele care au un aport nutriţional bogat, bun şi cele care ne fac mai mult rău decât bine, să practice sport, să păstreze curat mediul înconjurător, să recicleze materialele şi să înveţe să fie responsabili pentru toate acţiunile lor.

Ca o Mujer cu spirit de iniţiativa, pentru cei rămaşi demult fără scutece şi jucării, aş încerca să creez o campanie de promovare a produselor BIO şi aş milita pentru consumul de suplimente nutritive, ca parte a unei vieţi echilibrate, sănătoase şi de mare folos în asimilarea vitaminelor, mineralelor, proteinelor, l-cartininei, mai ales după efort fizic (sport, fitness, culturism).

Directorul executiv

Cum ar fi ca intr-o vineri seara, cand stai linistit langa sotia cu care esti de aproape un deceniu si incepeti sa puneti in practica fantezii personale mai mult sau mai putin inspirate, sa te trezesti la usa cu Directorul Executiv al companiei pentru care lucrezi? Ca... s-a gandit el sa le faca vizite angajatilor cu scopul de a-i cunoaste mai bine si a rupe barierele dintre oamenii de la varful piramidei si muncitorii de rand.

Un CEO atipic dand buzna peste un cuplu obisnuit, experimentand teorii proprii, jucandu-se cu mintile celor doi iubareti, punandu-i in situatii care mai de care mai hilare, unele chiar jenante pentru cei din afara casei.

Cu o sticla de vodka si niste gogosi pe masa, replici bine gandite, haioase ori filosofice, discuri de vinil si un semineu electric, un frate consumator de droguri si o (viitoare) cumnata cam ratacita prin viata, actiunea se petrece undeva prin Suedia. De fapt, nu. Nu in Suedia ci in Romania, la Teatrul de Comedie, Sala Radu Beligan.

Sursa foto: Teatrul de comedie

In regia lui Vladimir Anton, piesa te tine cu sufletul la gura de la un capat la celalalt. Protagonistii trec printr-o multitudine de stari, de la plictiseala, monotonia unei seri in doi, la surpriza de a avea un musafir mai putin obisnuit la o ora inaintata si fara anunt prealabil, la stanjeneala creata de intrebarile si situatiile in care-s pusi de catre CEO, la nebunia creata de vizita altui cuplu mai putin ortodox - el drogat, ea ba(t)uta, frica unui cutit pus la beregata, disperarea de la vederea unui cadavru in living.

Femeia la butoane

Femeia la cratita butoane

"Locul femeii este in bucatarie."

Da, perfect adevarata zicala. Cand nu stii ce sa faci cu ea in dormitor!

Cum sa te induri sa lasi manichiura proaspat facuta la curatat de morcov si tocat de ceapa?! Te lasa inima s-o vezi pe Doamna ta cum framanta coca de gogosi cu french manicure? Cum scurge zeama din lamaie cu mana goala? Doar daca esti inconstient! Pai banii de manichiura sunt din bugetul familiei, nu? Sau, mai rau, din portofelul tau.

Dar daca tot o vrei in bucatarie, ai putea sa faci un upgrade serios sculelor de pe-acolo, usureaza-i munca si-o sa vina mai repede ea in dormitor. ;)

Greşeala lui Nostrapărus

Sursa foto

Firele de par aproape au luat-o razna, sunt intr-o agitatie crunta de vreo cateva zile. A inceput apocalipsa, toate jurnalele de stiri au breaking news din ora in ora, ziarele au scos deja editii speciale, pe retelele sociale circula numai fotografii cu monstrul care va pune capat pentru totdeauna si va ineca in cenusa amintirilor natia paroasa. Un OZN dotat cu tehnologie HPL (Home Pulsed Light) a aterizat de Black Friday in baia Doamnei. Cateva fire au cazut victime inca de la primele ore de la sosirea temutului ucigas. S-a incercat degeaba resuscitarea lor, au picat inerte pe podea. Se pare ca niste raze de lumina intens pulsata le-au secerat fara mila de la radacina. 

Au inceput mitinguri si proteste in zona centrala a Doamnei si in partea de sud, acolo unde populatia paroasa este mai numeroasa, cu densitate mai mare pe cele doua teritorii paralele apartinand dintotdeauna neamului pilos. Pancarte uriase cu mesaje inspirate de prin filmele de la Hollywood au aparut in Dealul lui Venus (unii inca ii mai spun munte, poate pentru greutatea cu care se putea escalada candva), pana la granita cu Bikini Line:

Branza de traista

- Dupa el! Da-i cu bolovani! Ia uite, nemernicul! Dupa miros a venit! 'r-ar al dracului, in alta parte n-avea unde sa se duca!

Necajita, femeia cu chip ars de soare se intoarce spasita cu traista goala in mana, pe razorul plin de rugi, catre ceilalti 2 slujbasi. Potaia vecinilor de ogor daduse atac la traista si pana sa bage careva de seama, a inhatat ce-a gasit mai bun: turtele cu branza facute cu o seara inainte de batrana casei pentru muncitorii de la sapa de a doua zi, un fel de gogosi coapte pe plita, umplute cu multa branza si marar. O adevarata delicatesa in lumea satului de odinioara. Cum sa nu te oftici? Daca lua o turta simpla era una, insa nemernicul le-a luat pe cele cu branza! Pai sa nu arunci cu galosii dupa el?

Desi n-a fost cea mai placuta experienta pentru acei 3 oameni veniti la camp in crapatul zorilor, au facut ani de zile haz de necaz ca au ramas flamazi o zi intreaga si ori de cate ori il vedeau pe bietul caine jigarit ii strigau "Branzoi, adu turta inapoi!", amintindu-si cum il alergau prin lanul de porumb pana la genunchi sa recupereze paguba, sa nu stea cu matul gol.

Pe peronul garii vechi

Infoiat ca un curcan inainte de lasatul secului, tanarul si modernul trubadur o astepta cu inima-n gat pe peronul vechi al garii, n-o vazuse de vreo 3 luni pe mandra-i fetiscana draga. Avea sa-i recite iar si iar poezii proaspat iesite de sub penita, stand amandoi la lumina palida a lumanarii, ratacind cu degetele lungi prin parul buclat, castaniu. Ii era sete de dulceata buzelor ei rozalii, de aroma corpului de caprioara tanara, zburdalnica. Ardea de nerabdare sa-i franga mijlocul intr-o imbratisare patimasa, fara zabava, pana-n crapatul zorilor.

Isi inchipuia cum mainile ei subtiri aveau sa i se incolaceasca de grumaz curand si fiecare secunda scursa i se parea o vesnicie apasatare. Scotea din cand in cand ceasul din buzunarul hainei prin gesturi mecanice. Scruta zarea incordat, amortit de dor. Ea intarzia. Nu-si explica de ce. De obicei era punctuala ca un ceas elvetian.

Cu mers apasat, dadu tarcoale fara

(in)fidelitate

Ma duc si eu ca tot omul la cumparaturi, sa-mi fac aprovizionarea cu ce-mi mai trebuie pe langa casa. Cand am mai multe de luat, prefer Metro din101 motive. Hoinaresc printre rafturi, umplu cosul cu ce am nevoie, printre care si mai multe prosoape de baie si de maini. Noroc c-am luat niste pliante de la intrare, caruciorul era plin de rugina si le-am folosit pentru a-mi proteja cumparaturile. Dupa casa de marcat, se fac verificari daca marfa de pe factura corespunde cu ce-i in carucior. Mi s-a parut mereu o tampenie asta, in conditiile in care treci pe la case, exista sistem de supraveghere video si paza la iesire. In fine, treaba lor cum isi organizeaza afacerea.

La punctul de verificare, dupa ce doi "neni" mi-au controlat factura si produsele cumparate, unul imi zice cu calm si degajare ca am facut o alegere neinspirata cumparand prosoape de aici, ca in Auchan au acum reduceri de Black Friday si-s si mai bune. Ma uit ca vita la el, nu-i zic nimic, plec intrebandu-ma cum naiba sa imi spuna un angajat Metro ca-s proaste produsele din magazin si ca mai bune-s la concurenta? Pai pe el il plateste concurenta?

Merg apoi in Auchan, sa mai iau niste maruntisuri. In parcare, o masina colantata Selgros. O duduie tocmai

Crizele si FARMECul de la 30 de ani

"Aspectul exterior conteaza mai putin, cel mai important este sufletul."

Zau? Ia sa vad eu pe unul ca-si alege o boccie necunoscuta si o baga-n seama doar pentru ca are sufletul mare si detine un IQ peste medie, salutandu-l din mers pe Einstein. De unde, spanac!, sa stii ca ea are suflet mare, ca a avut 10 pe linie din clasa I pana cand a terminat facultatea, ca a fost olimpica la matematica, fizica, informatica si face voluntariat la Crucea Rosie, Salvati Copiii si Rosia Montana, plus in vreo doua ONG-uri de protectie a mediului si animalelor? Prima data te uiti la chipul omului, la aspectul fizic, logic, nu? Daca exista acea chimie neinteleasa, acea atractie fata de persoana respectiva, dai din coate si incerci sa-i atragi atentia in n moduri, in functie de inspiratia de moment.

De acord, dupa ce cunosti omul, poti spune ca pui accent pe calitatile sale altele decat cele fizice, insa trebuie sa recunoastem ca look-ul personal joaca un rol important in modul in care ceilalti ne percep si cum ni se adreseaza. Degeaba "din spate liceu", daca "din fata muzeu". Am mai zis, o femeie ingrijita poate sa-si puna un sac pe ea si tot va arata bine. Ingrijirea incepe cu o piele sanatoasa, care va radia in permanenta, va da incredere purtatoarei si se va vedea asta de la o posta.

Putini stiu ca pielea este cel mai mare organ al corpului omenesc, avand in medie cam 2 metri patrati si in jur de 4 kg la un adult. Odata cu trecerea timpului, pielea, cea care protejeaza corpul de factorii externi, incepe sa

Zambete stranse-n buchet

M-am oprit din scris pentru cateva clipe. Privesc pe fereastra vaduvita de umbra copacilor stufosi de peste vara. Pervazul lat mi-e acoperit cu frunze schimonosite de frig, imbratisandu-se una pe alta sa se protejeze parca de ploaia mocaneasca ce sta sa cada. Pe aleea strajuita de un nuc golas, vantul se joaca lenes aruncand din cand in cand in sus frunze palide, bolnave. Mi-e rece. S-a racorit bine de vreo doua zile, soarele s-a pitit dupa nori grei de cenusa.

Sunt singura-n odaie si ideile-mi curg greoi, abia se astern cuvintele pe cate o pagina noua a romanului inceput luna trecuta. Masina mea cea veche de scris ganduri mi-e prietena de ani buni, insa azi am mangaiat-o cu buricele degetelor parca mai putin, parca mai strain, desi am petrecut impreuna toata ziua. Sunt cufundata in melancolie, o stare stranie m-a cuprins. Gandul imi fuge spre cea care din carnea ei m-a plamadit pe mine, cu truda si rabdare mi-a descoperit tainele lumii, m-a sprijinit s-apuc mereu pe drumul bun.

In goana nebuna dupa cele lumesti, abia imi mai fac timp s-o sun ori

Vitezomanul Gica

"Vitezomanul Gica si-a luat masina mica,

Rosie ca focul sa-i surada norocul.

Masina e frumoasa dar si-ar dori ceva:

Sa-i schimbe bateria! Asta e parerea mea"

Cam asta imi rasuna mai zilele trecute in urechi cand am vazut un pui de smecher ramas cu fundul in balta pe marginea soselei, bijuteria lui rosie pe 4 roti lasandu-l cand ii era lumea mai draga. N-a mai vrut sa porneasca si basta. A lasat-o pe avarii si a intrat intr-o cafenea de fite. Habar n-am cat o fi stat inauntru, insa cand a iesit de acolo facea rugaciuni sa ii tresara bateria, sa poata pleca de pe loc.

A chemat doi tovarasi sa-l ajute. Au impins la masina, n-a vrut neam sa se miste. A ridicat capota si cred ca-i canta "Vesnica pomenire" pentru acea baterie auto, ca avea ochii cam impaienjeniti. Mimoza de langa el tremura si sigur nu de emotie. Era cam sumar imbracata, nu i-or fi ajuns banii de fusta mai lunga, cred... Nici nu vreau sa ma gandesc acum ce era in sufletul acelui "Gica". De rasul curcilor s-a facut fara prea mare efort.

Acum, reflectand putin la situatie, ma intreb

Vis de studenta

Profa de drept procesual civil, o tipa trecuta bine de primele doua - trei tinereti, trancane intr-una la pupitrul sau de vreo ora, citind rand cu rand pagini din cartea pe care trebuia sa i-o cumparam inca de anul trecut. Asteapta ca noi sa intelegem ideile principale si sa le notam. In amfiteatru, studentii sunt numai ochi si urechi, dar nu la ea. Fiecare si-a gasit cate o preocupare doar-doar o trece timpul si s-o termina si cursul de azi. Nici eu nu fac exceptie. Nu mi-e deloc draga duduia fosta judecatoare si oricum mare branza nu inteleg, prefer seminariile, acolo unde chiar se lipeste ceva de capul meu, lectorul universitar fiind mai din lumea noastra, mai apropiat de studenti atat ca varsta cat si ca stil de abordare a lucrurilor si vietii cotidiene.

Dupa ce am pierdut vremea vreo jumatate de ora pe niste site-uri de turism in cautarea unor oferte turistice (ca tot se apropie vacanta), mai arunc o privire la ceas. Mai am inca o ora si jumatate si-s plictisita moarta. As pleca unde-as vedea cu ochii, as cutreiera lumea cu rucsacul in spate. As pleca in circuite turistice cu avionul sau in circuite cu autocarul. Nici eu nu stiu unde. Oriunde. Vreau sa descopar lumea, sa cunosc oameni si locuri, obiceiuri culinare si traditii neaose, culturi diferite (adica civilizatii, nu culturi de fasole si hrean), stiluri de viata si de munca noi.

Nu neg ca imi face cu ochiul al naibii de tare o vacancta in SUA, prin programul work and travel. Am studiat cateva oferte pentru

Verdeata deasupra capului

Te-ai gandit vreodata cat de nociva este dezvoltarea urbana din zilele noastre? Peste tot vezi beton, asfalt, ciment, sticla. Campurile verzi dispar incet dar sigur sub rotile buldozerelor si locul le e luat de monstri de beton si caramida. Toata agitatia noastra, a oamenilor, pentru a avea propria locuinta nu face altceva decat sa creeze poluare si sa distruga  natura. Ii facem rau fara intentie, o sugrumam cu fiecare zi ce trece.

S-au constituit o multime de asociatii pentru protectia mediului. E de apreciat eforturile lor, insa... tot de la noi ar trebui sa vina rezolvarea. Sa fim mai responsabili cand turnam piatra de temelie a unei noi costructii, de la alegerea materialelor cat mai prietenoase cu mediul inconjurator pana la a crea efectiv oaze de verdeata.

In tarile occidentale, de exemplu, de ani buni se pune mare accent pe ecologie, pe reducerea emisiilor de dioxid de carbon si pe conservarea resurselor naturale. In tara noastra inceputul a fost mai timid, cred ca doar de vreo 7-8 ani au aparut acoperisurile verzi, acele gradini minunate de pe terasele unor blocuri si cladiri si cam tot de atata vreme s-a investit in panouri fotovoltaice pentru independenta energetica.

Dezvoltarea acoperisurilor verzi mi se pare de departe o idee geniala si de aur pentru protectia mediului. In afara de avantajele clare privind absorbtia de catre acestea a prafului si a dioxidului de carbon, as mai mentiona si urmatoarele:

- marirea duratei de viata a acoperisului prin protectie solara si impotriva intemperiilor si a proceselor mecanice de uzura firesti

- amortizare buna a investitiei pe termen lung (un acoperis obisnuit trebuie schimbat la 20-30 de ani, in timp ce un acoperis verde are o durata de viata de pana la 4-5 ori mai mare, pana la 100 de ani), costurile cu investitia intr-un acoperis verde fiind acoperite dupa vreo 8-10 ani.

- ofera o izolatie foarte buna atat pe timp de vara pastrand

Mesterul meu

Cu multi ani in urma, in primele vizite acasa la sotul meu am remarcat o galerie din lemn masiv, foarte frumos sculptata, strajuind fereastra camerei de zi. Am admirat-o indelung, o admir si acum cand mergem la casa lui parinteasca. Lemn atent cioplit cu arta si migala in zilele geroase de iarna, cand n-avea ce face prin curte si se cuibarea la gura sobei. Acea galerie e numai una dintre multele minunatii faurite de omul meu drag cu propriile maini, din nimic.

La creativitate, indemanare si mesterit ma-ntrece detasat. O multime de obiecte au capatat viata datorita pasiunii lui de a crea singur, de a-si pune in practica ideile cu iscusinta folosind materii aparent banale, necostisitoare. O alta multime de lucruri si-a recapatat viata prin mici reparatii sau a primit alta intrebuintare. Copil acasa fiind, i-a placut sa se implice in treburile gospodaresti si sa foloseasca la maxim fiecare lucrusor, sa il pretuiasca. Asa au scapat de aruncat la ghena de gunoi casetofoane, DVD playere, aparate de sudura, masini de tuns iarba, electrocasnice mari, obiecte de mobilier, masini electrice. Si-a confectionat singur dulapuri, tot felul de aparate de trebuinta pe langa casa, boxe, schiuri.

Pentru ca ii stiu potentialul, la inceput de an i-am dat o provocare: sa

Ortacii IT

Din zori in seara, ortacii IT trudeau in inima maretului PC. Prin cotloane prafuite, inghesuiti si uitati de lumea cea mangaiata de soare, isi vedeau de monotonia in care-au intrat imediat dupa ce au parasit magazinul MarketOnline.ro, acum 3 ani. Arar se-mbolnavea cate unul si-atunci doftori cu clesti de metal si seringi cu varf in cruce le tulburau vahduhul. De vreo doua zile, insa... niciunul n-avea nici spor, nici tragere de inima, nici vlaga. 

- Hei, hei! Ce-i cu tine?! Revino-ti, avem nevoie de INTELigenta ta!

- Ahh, am ametit! Ma-nvart ca gaina fara cap! Nu mai procesez, ma doare core...asonul. Abia mai merg...

- Vad ca si schiopatezi bine. Am sa te duc la Placa de Baza, poate stie ea vreun leac sa te puna pe picioare. Tine-te de mine. Sus! Asa!

Se prind de mana si pleaca impreuna spre Placa de Baza, strabatand labirintul verde.

- RAMon, noi n-am mai trecut pe aici pe langa casa cooler-ului sef si adineauri? Parca simt din nou aer rece in ceafa.

- Mmm, se poate. Stii, am senzatia ca ma cam lasa memoria. Mi-am luat puncte de reper, insa..., insa... nu reusesc sa mi le mai aduc aminte. Uh, ce ma faaac?!

- Hai sa-l intrebam pe Cooler, poate ne indruma el.

- Ce sa-l intrebi?

- Sa-l intreb daca stie unde-o gasim pe Placa de Baza.

- Placa de Baza?! Ce sa cautam la ea?!

Procesorul se apropie schiopatand de usa cooler-ului si ciocane usor.

- Cine-i?, se-aude o voce infundata.

- Sunt eu, INTEL. Am nevoie de ajutor. Dar, ce-i cu naduseala asta aici la tine?

Nunta in luna lui prier

O lalea deschisa ca un pocal auriu cu un diamant pe fundul sau. Un fluture zburdalnic. Miros de liliac si ploaie curata. O banca umbrita de un sarut prelung. O soapta pierduta in zulufii vanturati de briza primavarateca:

- DA! A ta pentru pentru o viata-ntreaga!

Acel inel ascuns, ghemuit in floarea gingasa de lalea cunoscuta ca simbol al iubirii eterne, dragostei pure, al pasiunii inflacarate si romantismului, avea sa lege doua suflete pe vecie, stralucind pe inelarul fetei.

EA a raspuns cu toata faptura intrebarii pline de emotie a tanarului ce-o cucerise in urma cu tei ani, pe cand se aflau la un training gazduit de Clubul Skyline. EL speaker, EA invatacel. Fiorul ce i-a cuprins deopotriva cand privirile li s-au intretaiat a fost suficient pentru ca urmatoarea pauza sa si-o petreaca privind Bucurestiul de sus, schimband vorbe impleticite de emotie si numere de telefon. Au urmat intalniri de taina, buchete de lalele si rasete de cristal.

Au stiut mereu ca-s

Elegante prin toti porii

De-a lungul timpului am intalnit femei si femei. Unele care si daca-si puneau un sac pe ele tot le statea bine. Altele cu straie scumpe asezate pe corp ca pe gardul prefecturii. De unde aceasta discrepanta? Din interior, as spune. Tine de atitudine, stil, modul in care sunt privite lucrurile, increderea in sine, nu neaparat de brandul brodat pe eticheta. Intr-un cuvant, eleganta interioara. Acea forma a elegantei caracterizata prin decenta si bun gust, prin alegeri inspirate si gandite.

O femeie stapana pe sine stie ca-i va sta bine acea rochie, acei pantofi, va fi eleganta si la exterior, va sti cum sa isi controleze miscarile, emotiile, starea. O femeie eleganta n-o sa injure ca la usa cortului si nici n-o vezi cu gene-paianjen si buze de camila. N-ai s-o auzi plangandu-si de mila, barfind, judecand pe altii si asteptand sa crape capra vecinului. Va sti sa pretuiasca frumosul, sa rasplateasca efortul, sa ofere zambet, sa se implice in viata sociala si sa contribuie activ la dezvoltarea comunitatii din care face parte.

As indrazni sa spun ca eleganta se invata, nu te nasti cu ea. Incepand de la banalele replici ale mamei "tine spatele drept", "aranjeaza-ti parul", "imbraca-te ingrijit", "sterge-ti pantofii de praf", "vorbeste

Tratament pentru arsuri severe

Cuvintele mi-s mai seci decat as putea crede, durerea celor arsi in flacarile iadului din clubul Colectiv m-a lasat fara grai doar la gandul ca acolo au cazut victime copii si tineri nevinovati iar parintii lor inca-i asteapta acasa. Multi dintre ei vor pregati curand haine cernite de nunta neagra. Soarta le-a fost cruda, n-au mai apucat sa-i vada-n rochie de mireasa ori costum de ginerica, acel moment de mandrie si liniste al parintelui care stie ca "de-acum copilul e la casa lui".

Mi-am propus sa nu abordez pe blog subiecte negative, sa ma tin departe de ele caci sunt destui care le promoveaza, sa-mi scape din cand in cand poate cate unul cenusiu in functie de starea mea de spirit. Atat. Insa... n-ai cum sa ramai indiferent oricat de tare ai fi de inima. N-ai cum sa fii de piatra cand ai avut in casa un ginerica inert, rece, plans pe ultimul drum. Am sa ma opresc aici si transmit condoleante familiilor indurerate, sa aiba puterea de a trece peste necazul abatut asupra lor. 

Pentru victimele care se zbat intre viata si moarte, cu arsuri severe, nu stiu cum as putea fi de folos altfel decat cu aceasta postare. Bantuind pe Facebook printre poze de profil de doliu, stiri dramatice la care nu indraznesc sa dau click si liste nesfarsite cu numelele celor care au fost in club in acea seara, am gasit o postare a unei doamne care sustine ca are cunostinta de un tratament naturist pentru arsuri severe. Spune ca tatal sau a avut la un moment dat un accident in urma caruia a suferit arsuri de gradul III si singulul leac eficient a fost acest amestec facut in casa. Habar n-am daca are sau nu efect, insa am citit pe multe pagini diferite comentariile mai multor persoane care par sa confirme efectul tamaduitor al combinatiei.

Cu speranta ca va fi util cuiva, voi reda in copy/paste continutul mesajului postat de Gabriela Ionescu pe pagina sa de Facebook. Link-ul catre postarea originala este acesta, pentru cine doreste sa dea share (eventual cu hastagul #colectiv):

https://www.facebook.com/gabi.vatafu/posts/1129267543768341 

Later edit: postarea a fost stearsa de autoare, am sters-o si eu de pe blog.