Buchete de mireasa cu bucluc

Am incercat, n-a mers, ramanem prieteni. Zis si facut ca doar suntem oameni mari si vaccinati amandoi.

Intr-o buna zi primesc invitatie la nunta. A cerut-o, ea a zis "ihi" si gata-i totul, treaba-i ca si aranjata. Eu... merg, cum sa nu merg?!, desi initial am zis ca mai vedem, ca as veni numai la Oficiul Starii Civile, sa vad cum isi semneaza condamnarea cu mana lui.

Cu alai cu tot pana la urma, plecam de la mire la nasi, din nou la mire, apoi la mireasa, la biserica, la restaurant, cum se face la romanasi. La restaurant bem, petrecem, furam mireasa, o ducem la balamuc (scuze, chiar nu mai tin minte unde-am dus-o), primim recompensa, iar bem. Tot romaneste, printre flori frumos aranjate, baloane, zorzone.

Spre dimineata, traditia zice ca tanara sotie trebuie sa

Fii Smart. Cu S de la Samsung S6

Avem una bucata smartphone Samsung Galaxy S6 Edge pentru care ai muncit cateva luni de ti-au sarit capacele si-ai indurat nervi si stres la greu, ai mancat mustar cu paine. Sau iaurt cand ti s-a terminat mustarul. Cand nu te vedea nimeni, mai bagai si paine goala sau cu aroma de carnati venita de la bodega vecina cu brutaria. Concediul din vara asta il vezi numai pe Facebook-ul instalat pe noul device, ca tu nu ti-l mai permiti. Si-o lovesti pe iubi cu priviri de vultur turbat daca indrazneste sa-ti atinga noua scula achizitie chiar si pentru a-si alunga curiozitatea pur feminina.

Pai daca tot ai suferit atat ca sa fii in randul lumii, sa poti face linistit un selfie pentru Instagram cu berea-n mana, fa neica treaba pana la capat. Nu lasa in voia sortii bunatate de gadget. Husele s-au demodat si oricum prin ele nu se vedea bine marca telefonului. Doar se putea ghici dupa grosime ca nu e Nokia 3310. Atat. Ei, acum poti fi falos si arata lumii ca ai cu ce, dom'le. Ia-ti o folie de protectie Clasic Smart Protection. Vezi ca au scos astia una speciala pentru jucaria ta high tech, pe la vreo 55-60 de lei. O nimica toata pe langa grosul dat pe smartphone. De banii astia, gasesti in pachet instructiunile, un spray pentru degresare, o laveta din microfibra si evident folia minune.

Bun. Ai fost baiat "dastept" si-ai cumparat o folie protectoare S6 Edge. Da' nu te mai uita ca vitelul cu ochii umezi la ea, ca e simplu de montat, ma pricep si eu. Hai sa-ti zic ce tre' sa faci:

Saltele verzi pentru viitorul nostru

Aducerea pe lume a unui pui de om inseamna, pe langa nemarginita bucurie, o imensa responsabilitate. Un ingeras plapand depinde de tine din prima secunda a vietii sale. Trebuie sa ii asiguri toate conditiile pentru o buna crestere si dezvoltare.

Inainte sa-mi fac bagajul de maternitate, m-am apucat sa pregatesc patutul bebicai mele cu tot ce-i trebuie, cand mi-o aduce barza sa mi-o lase direct in asternutul vesel, curat si calcat. Avand in vedere ca in primele luni bebelusii isi petrec cea mai mare parte a timpului dormind, a fost o reala provocare sa aleg patutul si accesoriile potrivite. Cu pixul pe hartie am inceput sa notez caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca fiecare obiect principal cu care EA va intra in contact in timpul somnului.

S-o luam pe rand:

1. Patul

- dimensiunea potrivita 70x140 - ii ajunge pana pe la varsta de 3-4 ani sigur

- marginile sa fie bine finisate, colturile rotunjite pentru a nu se accidenta

- sa aiba pe o parte bare detasabile, cand mai creste EA putin, sa coboare in siguranta din pat, sa nu se catare peste bare sau sa sara

- sa aiba somiera solida, stim cat de

Un cos cu flori in 2 ore

- Pfoaa, sa-mi dau doua palme! Ce-am uitaaat!

- Ce-ai patit, omule? 

- E ziua nevesti-mii azi si nici nu i-am dat un telefon sa-i spun la multi ani. Iar ma ia la suturi cand ajung acasa, ca anul trecut. Nici n-am avut cand sa trec sa-i iau ceva si-i deja 6 ceasul. Si mai am o caruta de treabaaaa... Ce naiba sa-i cumpar?

Colegul meu s-a facut aproape verde la fata, ca frunza de orhidee. Si-l inteleg. Cum sa uiti ca-i ziua muierii si s-o lasi sa treaca neobservata? Incerc sa ii intind complice o mana de ajutor. Facem iute un brainstorming in birou impreuna cu alti 2 colegi sa-i dam omului amarat idei de cadou. Isi incearca fiecare dintre noi norocul cu cate o parere, doua. Nu se pupa cu ce i-ar placea consoartei sarbatorite. Aia are, aia nu-i place, ba ca i-a luat alta data nu-stiu-ce si n-a folosit. Grea misiune, timp scurt.

Ma intorc spasita la biroul meu si-i las sa-si stoarca ei creierul. Ridicand privirea, vad background-ul laptopului si ma destept instant. O poza cu

Tehnologie la coada vacii

O bura de ploaie in zori a inrourat iarba binisor. Soarele-i pe cer de-o sulita. Ganduri de hoinarit ma bat. Imi las slapii la poarta si-o iau de nebuna pe camp, spre palcul de copaci de la marginea satului. Localnicii ii zic padurice. Pana acolo am de strabatut un islaz valurit, cu bucati de teren alunecat demult, santuri adanci prin care apa curge serpuit si din loc in loc movile de cartita. Culegeam toporasi primavara de prin locurile acelea, iar dupa ploaie, bureti de roua.

Trecand de calea ferata neterminata inca din vremea impuscatului, incep sa aud muzica. Ma uit in stanga, nimeni. In dreapta nimeni. Cireada de vite a satului paste linistita aproape de bazinul de adapare. Urc panta spre padurice. Muzica incepe sa rasune tot mai accentuat. Uimita, ciulesc urechile sa vad de unde vine. Dintr-o vagauna isi face aparitia, cu batul la subsuara stanga, un tip la vreo treizeci-si-ceva de ani, parlit bine de soare, cu haine usor ponosite. Il recunosc, desi nu l-am vazut de vreme lunga. Candva carciumar, acum a ajuns sa iasa la pasune cu vitele satenilor.

Salut voioasa si intru in vorba cu el. Din una-n alta, aud ca sistemul l-a falimentat, dar pentru ca are doi baieti, n-are ce face si trebuie sa le asigure o paine. Si-a incercat norocul si "afara", insa acolo nu-s asezati la rand cainii cu colaci in coada, asa ca a revenit la vatra. De cativa ani

Cat valoreaza produsele Avon

In "tinerete" am mancat o paine buna din vanzarea produselor cosmetice Avon. Comisionul care-mi ramanea luna de luna-n portofel egala sau chiar depasea salariul de la acea vreme. Aveam peste 60 de cliente numai la serviciu. Plus colegi de scoala, vecini de bloc, prieteni, rubedenii, cunostinte. Cand mi-am schimbat jobul si n-am mai avut timp sa ma ocup de vanzarile astea mici, am renuntat si sa mai folosesc produsele Avon. Le stiam pe dinafara proprietatile si niciodata nu m-au dat pe spate. Erau de clasa medie in ceea ce priveste calitatea. Dar erau reprezentanti putini in bransa, brandurile internationale nu patrunsesera inca bine pe piata si mergea treaba ca pe roate.

Azi dimineata am dat peste un clip Avon cu Loredana, Antonia, Andreea Marin si alte divute autohtone. M-a lovit o dilema si m-am pus pe socotit. Matematic, cu pixul pe hartie. Deci:

Un produs Avon il costa 100 lei pe cumparator. Din cei 100 lei, pana la 40 lei ii revin Reprezentantului (daca si-a facut targetul maxim - eu aveam frecvent 30 si 40% comision). Intre 6 si 8 lei ajung la Coordonatorul (liderul) echipei de vanzari. Senior Coordonatorul mai ia si el ceva, un procent din vanzarile facute de echipa coordonatorului, deci tot din cei 100 lei scosi din buzunarul cumparatorului ii intra si lui in cont de-o ciorba acra. Dupa ce-si ia Senior Coordonatorul partea, mai stau la rand la incasare Junior Managerul si

Anca Chirvase, destin pe drumul cantecului popular

Inchid telefonul buimaca si-l trantesc tafnoasa pe noptiera. Ceasul arata 8.05. Mi-a ajuns colega cea noua in redactie si iar are chef de vorba si 101 nelamuriri care sigur ar putea astepta pana pe la 9.30-10 cand oricum as suna eu sa verific pulsul natiunii. E a nu-stiu-cata oara cand imi da desteptarea cu precizia unui cuc armenesc si eu mormai printre dinti cuvinte abia deslusite. I-o placea ei sa-mi auda vocea ca din bidon turtit? Am intrebat-o intr-o zi. Cu privire de om nevinovat, mi-a zis ca ea se trezeste de ani buni la ora 6 si i se parea rezonabil ca pe la 8 sa fiu si eu in pozitie de drepti. Eei, da! As dormi ca valiza-n gara de n-as fi nevoita sa-mi scurtez somnul pentru diferite treburi matinale.

Cu timpul, a inteles ca-s prietena buna cu cearsaful, a prins si rostul treburilor de la munca, s-a adaptat, a invatat cum si ce sa faca in anumite situatii si m-a lasat sa-mi vad de vise. Dupa vreun an si ceva, cand planurile ei personale nu se mai potriveau cu ceea ce facea zi de zi si deja avea cativa pasi spre a iesi din echipa, o aud prin redactie fredonand ceva. Din vorba in vorba, imi spune ca ii place tare muzica populara.
- Si mie! zic.
- Da, dar eu o si cant. Imi place sa cant.

Aflu curand ca i-ar placea sa o faca nu doar in spatii restranse, intime, ci si pe scena, in fata publicului larg. Urcase in copilarie pentru cateva concursuri si i-a ramas intiparita in suflet dragostea pentru cantec. Numai ca n-a mai avut sansa de a continua. Asa a fost sa fie.

Vreo luna - doua mai tarziu, cu o veche prietena, incepea primele lectii de canto popular si a avut primul spectacol pe noul drum. Imi amintesc ca de emotie si grija sa-i iasa notele bine, tinea ritmul cu degetele tremurande pe microfon si-si musca buzele, privind spre cer, tintind sus, sus. Mi-a placut si-mi place si azi melodia aleasa pentru debut si cantata cu un timbu puternic, un glas patrunzator, accent si port moldovenesc. Din inima Barladului. Cu basma, ie autentica croita si cusuta in casa de bunica sa cu cateva decenii in urma, opinci din piele de porc, poale si catrinta. Cum ii sta bine unei iubitoare de folclor. A fost momentul in care

Scufita Rosie in ajun de Craciun

Traia odata intr-un cartier rezidential de la marginea unei paduri nedefrisate o copilita de vreo 15-16 ani, impreuna cu parintii ei. Nu-i mai stie nimeni numele, ea se semna mereu Scufita Rosie pe Facebook si in mailuri. Si-a facut chiar si ID de mess scufitza_roshye2015. Ii placea ei o palarie rosie cu boruri largi pe care o purta toata vara sa n-o arda soarele pe varful nasului si asa si-a ales pseudonimul. Bine, drept vorbind, nici fara palarie n-ar fi ars-o soarele la cat fond de ten avea intins pe fata mereu.

Sursa foto 

Intr-una din zile, in ajun de Craciun, primeste mail de la mamica ei:

"Draga SR (asta era numele de alint), cand termini sesiunea de shopping, te rog sa mergi pana la buni ca sa-i duci un cos cu niste cozonac si cateva sarmale-n foi de varza. I-am pus si o sticla de vin rosu, sper sa bea cu masura, sa n-o ia din nou inima si sa planga la telenovele, ca de obicei. Mai ia-i si ei o scufie noua, cadou de Craciun de la noi. Mami. PS. Nu te abate de la drum ca se insereaza devreme."

Scufita isi consulta agenda, pe iPhone 7. Bifeaza ca a fost la manichiura si la spa, s-a vazut cu Geo la KFC, si-a cumparat un ruj nou si mai tre' sa treaca pe la H&M ca au reduceri consistente. Apoi programeaza vizita la buni si da reply la mail:

Oracol pentru internauti

Va mai aduceti aminte de acele oracole pe care le completam in adolescenta? Caietele acelea cu pagini multe si colturi intoarse si tocite, cu cate o intrebare pe fiecare pagina? Le completam la scoala, in pauza. Uneori si in timpul orelor, cand ne plictiseam de teorema lui Thales si de tabelul lui Mendeleev. Le completam in fata blocului sau la poarta bunicilor, in parc, in vizite la verisori si prieteni, mergea din mana in mana, la cunoscuti si necunoscuti ai "proprietarului de drept". Erau nelipsite din ghiozdanul copilelor de 12-14 ani, alaturi de albumul cu amintiri, un caiet special in care fiecare doritor scria cate ceva ca "piedica in calea uitarii". De cele mai multe ori, se lasau ca amintire poezii haioase sau de inima albastra si multe inimioare, stelute in 5 colturi, fluturasi si iepurasi hazlii, strambi, surprize de la gume de mestecat lipite ori bucati decupate din reviste colorate.

Cand m-am mutat in casa noua si-am rascolit printre vechituri, am gasit doua astfel de caiete, un album de amintiri si un oracol. Mi-au trecut prin fata ochilor o multime de imagini din copilaria mea, cu oameni dragi, colegi si prieteni de suflet. Pe multi i-am pierdut pe drum. Sau m-au pierdut ei pe mine odata cu trecerea timpului. Degeaba ne-am scris "Când va trece mâţa prin camera ta / Trage-o de coadă şi nu mă vei uita." Am uitat unii de altii sau ne amintim numai cand avem nevoie de cate ceva. C-asa-i omul zamislit.

In oracol am citit amuzata

Ganduri ruginii

"Cri, cri, cri, Toamna gri,

Nu credeam c-ai sa mai vii..."

Mi-e draga toamna. Mi-e drag s-alerg prin frunze palide, ruginite de frig si de absenta soarelui grabit sa apuna devreme, tot mai devreme. Mi-e drag sa gust din mustul parfumat, proaspat scurs in carafa de lut si din placinta cu dovleac dulce, coapta pe vatra. In zilele cu ploaie mocaneasca, ador sa urmaresc fuga picaturilor de ploaie pe geamul casei mele si sa lenevesc sub cearsaful caldut. Sa ma desfat cu miezul nucilor abia dezgolite din mantaua lor verde. Sa sterg de poalele bluzei puful gutuilor galbene si sa ma inec cu dulceata lor. Sa pregatesc bunatati pentru pus la pastrare in camara intunecoasa. Mai nou, sa imi astern gandurile pe pagini albe, pe blog. Iar daca din asta pot sa castig vreunul dintre premiile BlogAwards, cu atat mai draga-mi va fi toamna. Daca-i Toamna Bloggerilor, sa rodeasca din inspiratie numai povesti frumoase. Am zis! Hai si tu, indrazneste!

Veverita, animal de companie

- Pot sa iti mangai si eu veverita? Te rog, vreau sa ma joc putin cu ea.

Hai nu rade pe sub mustati! E replica pe care am auzit-o aseara in scara blocului meu, cand stateam la un pahar de vorba cu o vecina. Un baietel de vreo 4-5 anisori i-a adresat-o unei fetite putin mai mare decat el. Primul meu impuls, de adult, a fost sa rad cu gandul la alta "specie" de veverite, cu mult mai domestica. Insa m-am prins imediat ca

La capat de drum in DOI

In pragul portii larg deschise spre infinit, DOI indragostiti se privesc ochi in ochi. EL, vizibil emotionat si cu mainile tremurande, scotoceste buzunarul de la piept. EA, nedumerita, zambeste stramb. O cutie mica rosie imbracata-n catifea, in forma de trandafir, se zareste-n lumina palida a serii. Curand, un inel micut avea sa pecetluiasca DA-ul EI, izvorat din iubire pura, in glas plapand de copilita vesela, emotionata, cu ochii umezi.

O banala poarta, trecuta de mii de ori cu piciorul gol in cei DOI ani scursi de la primul sarut devine simbol al inceputului de viata-n DOI. Peste alti DOI ani, aceeasi poarta veche, subrezita de vreme si vremuri, se gateste sa

Rotarix, vaccin anti-rotavirus

Sistemul imunitar al bebelusilor este insuficient dezvoltat, iar pericolele ii pazesc in orice loc. Chiar daca parintii au grija, uneori anumite infectii nu pot fi evitate. In afara de vaccinurile gratuite aflate in schema obligatorie de vaccinare a copiilor, exista si vaccinuri optionale care se administreaza copiilor pentru a-i proteja de eventuale infectii si boli, evident contra cost (si-s destul de scumpe).

Unul dintre vaccinurile optionale dar recomandate de foarte multi medici pediatri este vaccinul impotriva infectiei cu rotavirus, o infectie virala care se manifesta prin diaree severa si varsaturi (gastroenterocolita). Copiii care intra in contact direct cu materii fecale ale unei persoane bolnave pot lua rotavirus (de obicei se intampla in mediul spitalicesc sau in locurile publice). Gastroenterocolita poate fi fatala daca nu se intervine suficient de repede, intrucat se produce deshidratarea organismului prin pierderea lichidelor.

Vaccinul impotriva infectiei cu rotavirus se administreaza dupa

O perla de nume

La intrarea intr-o institutie publica, agentul de paza isi face treaba:

"- Sa-mi spuneti numele, seria si numarul cartii de identitate, va rog. (spun numele si-s intrerupta) Bili - cum?! (repet) Tot nu-mi iese. Da-ti-mi mie buletinul. Aa, Bilibou. Greu tare de inteles si pronuntat corect. Da' lasa ca va maritati si-l schimbati.

- Ehee, l-am schimbat demult, in vremea dinozaurilor, asta-i numele sotului, primit dupa casatorie.

- Mda. Poate daca erati vreo vedeta, va pastrati numele de

fata. Nu v-ati gandit sa-l tineti si pe acela in acte?

- Ba da, dar isi uitau copiii numele complet daca aveau doua nume si doua prenume in certificatul de nastere."

O sa iau de buna replica lui optimista, inseamna ca inca par domnisoara. Adica nemaritata.

M-am obisnuit demult sa-mi aud numele pocit in fel si chip si ma amuz teribil cand

Facebook-ita, boala fara leac

Oriunde-mi intorc privirea in oras vad oameni butonand frenetic telefoanele si tabletele. Indiferent ca-s in restaurant, terase, teatru, parc, transport in comun, mall, farmacie, la coada la covrigi, cabinete medicale, spa, ei butoneaza. Nu-i greu sa ghicesti pe unde-si mananca timpul. Facebook-ita, boala secolului pentru care nu cred ca exista tratament de lunga durata si eficient.

Zilele trecute intreb o copilita din familie pe care-o vad plecand grabita spre buda cu telefonul in mana: "Da' cu telefonul ce faci?", iar raspunsul vine in secunda 2: "Pai, sa nu ma plictisesc!". N-am replica. Stiam ca o sa se screama 3 minute mai tarziu in timp ce o sa-i dea like lui Poptamas la vreun citat de corason.

La cateva zile distanta, intamplarea face sa

Daca vrei sa faci spume la gura

Catalogul actual cu oferte ALIMENTARE METRO Romania include produse noi, Vanish si Fa, sub sloganul "Daca vrei sa faci spume la gura". Disponibil in perioada 17-30 septembrie 2015.

Cine naiba concepe aceste cataloage?! Unde le-o fi mintea celor care lucreaza la ele? Bule?

Pantofar cu 300 de tocuri

Pantofar cu 300 de tocuri

De vezi ca trece si ziua de miercuri

Vei primi sandaua, draga mea,

Sa o repari caci vine sambata.

Vei primi sandaua, draga mea,

Sa o repari caci vine sambata.

Cand balerinii mei s-au demodat

Le-ai pus un toc micut si-au inviat.

Acum salveaza-mi glezna, nu mai sta,

Pune-i sandalei flecuri, c-asta-i treaba ta.

Acum salveaza-mi glezna, nu mai sta,

Pune-i sandalei flecuri, c-asta-i treaba ta.

Cand voi iesi in club sa m-ametesc

De tine, pantofar dragut, sa-mi amintesc

Sa imi doresc sa te revad in zori de zi,

Pe calapod sa ma asezi, ce bine-ar fi!

Sa imi doresc sa te revad in zori de zi,

Pe calapod sa ma asezi, ce bine-ar fi!

Sa imi masori piciorul cum se face

Sa simt emotii, sa stau ca pe ace,

Iar pielea-n mana ta sa para vie,

Din crem ori bej s-ajunga

Anestezia dentara in timpul alaptarii

Cand omul vrea sa faca ceva, gaseste o cale. Cand nu vrea, gaseste o scuza.

Cred ca cele mai frecvente scuze le gasim cand vine vorba de mers la dentist. Nu ne mai doare nimic cand ne gandim la zgomotul frezei. Sau n-avem timp. Ori caria e mica, abia o vezi. Lucrarile stomatologice-s scumpe. Nu ne place gustul sau mirosul medicamentelor folosite in cabinet. Ne e teama de durere si amanam iar si iar pana devine urgenta treaba, chiar daca stim de la inceput ca se foloseste de obicei anestezic daca trebuie umblat la nerv, fie spray, fie injectabil. Lista poate continua cu 101 motive pentru evitarea dentistului.

Tu stii cum face broasca testoasa?

Am inceput de curand sa imit tot felul de oratanii, animale, pasarele pentru ca EA sa auda sunete noi, sa se amuze si sa invete sa lege informatiile, imaginile cu sunetele. Intr-una din zile ne jucam impreuna voioase. Dupa muuulte onomatopee si ras copios, ma opresc brusc. Am ajuns la broasca testoasa. O intorc, o sucesc pe cea de plastic pe toate partile, nu-mi vine in minte nimic. Ma uit la burta galbena si carapacea albastra. Nimic. Nicio idee. Stiu ca vaca face "muu", broasca face "oac-oac", catelul "ham-ham", dar broasca testoasa?! Caut pe Google. Nimic. Zau asa, chiar nu scoate niciun sunet? O fi muta? Gasesc la un moment dat sunete de imperechere, dar cum sa-i spun copilului asa ceva? Deci nu e muta!

Incep sa intreb in stanga si-n dreapta razand. Nimeni nu stie, toata lumea se amuza ca nu stie. Tu stii? Daca da, lasa-mi un mesaj sa-mi imbogatesc vocabularul. Sau intreaba la randul tau, poate afli, ca eu n-am reusit inca.

Cum recunosti un roman

Sala de asteptare a unei autogari din Spania. 2 barbati, multe bagaje.

- Salut! Si eu tot din Romania sunt, din Piatra Neamt. Tu din ce oras esti?

- Yo no soy de Rumania, soy español.

- Hai serios, din ce zona esti?

- Yo no soy de Rumania, soy español. No lo entiendes?

- Mda, fie.

Cateva ore mai tarziu, aceiasi barbati in acelasi autocar.

- Deci mergi in Romania. Banuiam eu ca esti roman.

- Mda, sunt roman. Cum ti-ai dat seama?

- Esti idiot! Dupa gentile tale mari de rafie in carouri, luate din Obor.

*Sursa foto

SuperBlog - recolta de idei tomnatice

Fuse, fuse si se duse... VARA. Cand? Unde? Nu stiu. S-a dus si basta. In calendar e 1 septembrie azi. 1 septembrie?!

Mica mea comoara vie mi-a umplut inima cu zile frumoase si calde, fierbinti chiar, asa ca n-am simtit falfaitul aripilor timpului. Promiteam la final de martie, inainte s-o aduc pe lume pe EA, c-am sa particip la editia de toamna a competitiei de bloguri SuperBlog, dupa ce in editia de primavara am prins gustul cuvintelor si-am ocupat un loc in clasament mai sus decat as fi putut spera.

Astept nerabdatoare sa m-asez din nou la masina mea de scris ganduri colorate si sa astern pe blog pagina dupa pagina precum se aseaza frunzele covorului ruginiu al toamnei. Am speranta c-am sa ma numar din nou printre finalisti, iar la linia de finish s-ajung cu cosul incarcat de roade felurite, daca nu materiale, macar de suflet.