Fa un sharing cu Usturoi!

Povesteam incantata in acest articol ca am vazut filmul Usturoi la Cinema Muzeul Taranului Roman. In acea perioada mai rula in Bucuresti la Cinema Scala, in mall-uri fiind aproape imposibil sa intre fara "sustinere", desi pelicula e exceptionala. Azi am avut o surpriza tare placuta de la Groparu (agricultorul de serviciu Radu Bazavan): anunta cu surle si trambite ca de-acum putem vedea filmul si din fundul curtii, fiind disponibil pe Vimeo pentru vizionare si download (n-am inteles ce-i trebuie lui surle si trambite cat inc-o are pe soacra-sa, da' asta-i alta poveste).

Iote link catre contul dedicat filmului Usturoi, cel mai anapoda film, cel mai neromanesc film romanesc, cel mai... (cum vreti voi, da' completati dupa ce-l vedeti!): 

vimeo.com/ondemand/filmulusturoi

Asadar, ca tot se anunta ploi in zilele urmatoare, scoateti de la chimir 10 lei (2 dolarei si cativa centi), fix cat ati da pe juma' de pachet de tigari sau vreo doua beri, adunati-va gasca si petreceti timp fain impreuna, cam un ceas jumate. Daca faceti cheta, iesiti chiar mai ieftin, practic platiti toti numai "un bilet". Virusati-va cu stilul inconfundabil ardelenesc si trageti o palinca pe gat, cat va canta in fundal muzica autentic romaneasca si va spala retina imagini de o frumusete rara. Nu va zgarciti la asa suma, ati cheltui mai mult daca v-ati scoate muierile in oras la film. Basca... incurajati si CAP-ul romanesc sa cultive talente, sa creasca mladite artistice, sa nasca alte pelicule tamaduitoare de suflete.

Pentru coate goale si zgarie branza,

Când nu poţi merge pe bicicletă, fă-ţi aripi şi zboară!

"Nu-s fericită pentru mine cât sunt pentru tine." 

Asta am simţit să spun din tot sufletul, plină de emoţie, la afişarea notelor de la ultima probă SuperBlog şi i se adresează câştigătoarei din acest an, Alina Gheorghe, autoarea blogului Litere Stacojii. Poate că la prima vedere sună a vorbe-n vânt, dar nu-i aşa. M-am bucurat pentru ea mai mult decât pentru mine, deşi mă aflu pe locul 23 din 146, o poziţie destul de bună în clasamentul general.

Alina e prima persoană cu care am interacţionat în cadrul competiţiei Spring SuperBlog. Se întâmpla anul trecut în martie, iar eu mă aflam la întâia mea participare. Habar n-aveam cu ce se mănâncă acest concurs, dar m-am prins în horă. În primul articol, am pus link pe toate cuvintele cheie. Mi se părea ciudat că un sponsor cere atât de multe link-uri, dar de fapt eu nu înţelesesem cerinţa şi ce trebuie să fac şi am pus link-uri după cum m-a tăiat capul. Ea mi-a dat soluţii, m-a încurajat şi mi-a explicat ce e de făcut pentru ca articolul meu să fie ok. Un ajutor nesperat, nesolicitat dar teribil de bine primit de la o persoană pe care nici n-o cunoşteam, nu-i ştiam nici măcar chipul.

În timpul competiţiei, am început să caut mai multe informaţii despre SuperBlog, să caut înregistrări şi fotografii de la gale. Mi-au atras instant privirea două concurente. Una în baston, alta cu vizibile probleme de sănătate. M-a emoţionat tare imaginea lor şi mi-a rămas întipărită în minte până azi. În sufletul meu, cele două bloggerite au căpătat un respect enorm. Bunicul meu a fost invalid (fără picioare) şi ştiu cât de dificil le este persoanelor cu dizabilităţi să iasă în lume, să îşi câştige existenţa, să se ţină de anumite activităţi. Chiar şi lucrurile banale reprezintă pentru ele un efort considerabil. Mi s-a părut incredibil de frumos să le văd finaliste într-o competiţie de aşa amploare. Acest lucru mi-a dat curaj şi m-a ambiţionat să-mi pun mintea la contribuţie şi să scriu cu seriozitate.

Lapte cu cafea Lavazza

Ca mai tot omul, am si eu tabieturile mele. Daca nu beau dimineata o gura de cafea, nu functionez toata ziua, neuronii imi raman inclestati de-a binelea, nu mai comunica-ntre ei si inoata-n cutiuta craniana ca-ntr-un ulei ranced, ingrosat de gerul iarnii. Primii 2-3 neuroni mai dezghetati din dimineata zilei de ieri imi transmit ca-i musai, da' musai!, sa merg sa-mi cumpar o cafea, sa-mi pot intrebuinta mintea la birou chiar si sambata.

Nu-s in stare sa merg prea departe, aleg o cofetarie mai de fite din Piata Romana. Stiva de pahare inscriptionate cu Lavazza imi face cu ochiul din vitrina inalta, frumos amenajata. Parfum de cafea proaspata ma invadeaza de cum intru in incapere si-mi gadila simturile. Ca teleghidata, ma-ndrept spre vanzatoare si cer o cafea mare cu lapte. Pana-i gata cafeaua, mai arunc ocheade prin cofetarie. O stiu de foarte mult timp, cred ca-i deschisa de prin anii '90, iar de curand a fost renovata. Interiorul e cu mult bun gust decorat, se vede clar ca investitia a fost consistenta. Ziua se pot servi preparate de cofetarie / patiserie afara, in fata, pe bulevard, la mesele special amenajate, ca-n marile metropole occidentale.

Relaţiile online şi încrederea în oamenii din spatele tastelor

Odată cu explozia incredibilă a tehnologiei, oamenii şi-au schimbat radical obiceiurile de zi cu zi, tradiţionale, şi-au robotizat activităţile şi şi-au transferat viaţa în mediul virtual. Acum trăim, iubim, visăm, vorbim, surprindem, minţim, învăţăm, ne distrăm, muncim, facem cumpărături, plăţi, rezervări, totul ONLINE.

Totuşi, ne place să credem că viaţa noastră virtuală e oarecum paralelă cu cea fizică, palpabilă. Avem senzaţia că putem fi oricine dorim şi mulţi dintre noi ne construim o lume doar a noastră, apropiată de idealul oricărui individ (în viziune proprie). Postăm pe reţelele de socializare numai fotografii reuşite şi în care suntem fericiţi, prezentăm crâmpeie rupte din viaţa de zi cu zi numai dacă ne pun într-o lumina favorabilă în ochii celorlalţi sau stârnesc empatie. Ascundem la interviurile de angajare posturile ocupate temporar şi care credem că aduc atingere imaginii noastre.

De ce-i aşa de important cum ne percep cei din jur? Pentru că suntem oameni şi obişnuim să facem comparaţii, ne place să ne asociem numele cu alţi oameni de succes, să fim la rândul nostru incluşi în anumite nişe, elite, indiferent de domeniu. Ne place să ni se acorde încredere, să conteze cuvântul nostru, să fim formatori de opinie şi oameni de bază, să avem acel loc al nostru.

Epilare-n 3 minute

Un copil iti schimba viata radical, ti-o zdruncina si ti-o da de toate gardurile cum nici n-ai fi crezut vreodata. Nu-ti mai apartii ca femeie, corpul tau ingrijit si dichisit, uns cu toate alifiile, devine incet dar sigur o prea fericita amintire. Habar n-ai cand ai ajuns ultima oara la salon pentru o manichiura sau o coafura noua. De cum da frigul lunii octombrie si pana se scutura florile de aprilie, nici cosmeticiana nu te mai recunoaste. Iti ascunzi picioarele cu pantaloni ori ciorapi grosi, iar o epilare profesionala completa mai faci cand apuci, poate cand primesti un cadou special de sarbatori de la partenerul satul de mangaiat miristea, pe la Craciun ori la Paste. Te multumesti cu o "sedinta de paruiala rapida" doar prin zonele unde-i musai si urgent, ca timpu-i tare pretios si bebe cel galagios si atasat de mami e mult mai important decat orice. Nu te gandi ca-s exceptia de la regula. Nici eu nu mai reusesc sa ajung pe la salon cat de des as avea nevoie. Noroc ca nu-s prea blanoasa de fel, firul de par e destul de subtire si creste greu. Dar tot creste.

Timpul meu se masoara acum activitati domestice si bebelusesti. Nu mai spun "te sun in 3 minute" ci "stai sa o spal pe motata pe maini si apoi revin cu telefon", "sterg mancarea de pe pereti si te sun", "asteapta sa schimb scutecelul fetei", "ma uit pe mail dupa ce reusesc sa o incalt cu ciorapeii", "acum a adormit, lasa-ma sa merg la baie si apoi iti dau un telefon". Pentru mine 3 minute nu mai sunt demult 3 minute, de fiecare data poarta alta denumire. Fac totul contracronometru de parca-s la 100 metri garduri.

In incercarea de a recapata cat de cat imaginea de femeie normala si ingrijita, evident ca am inceput sa caut solutii eficiente si rapide pentru a scapa de pilozitatea cea de toate zilele fara sa fiu nevoita sa pierd vremea pe coclauri pe la saloane. Prietena cu lama n-am fost decat in perioada sarcinii, atunci cand din motive obiective alte metode nu puteau fi aplicate. Ceara calda ar fi putut face vasodilatatie si ma pricopseam cu varice, epilarea traditionala nefiind tocmai indicata gravidelor. Nici creme depilatoare nu puteam folosi deoarece substantele chimice din compozitia lor ar fi putut afecta fatul. Insa dupa nastere, cand totul se-nvarte in jurul bebelusei, de mare ajutor mi-au fost o crema depilatoare pentru piele sensibila si o crema depilatoare rapida, ambele de la Farmec.

Pe prima am incercat-o acum cateva luni, m-am gandit ca si asa am soriciul destabilizat hormonal, daca-l mai agresez si eu cu chimicale... ajunge vai mama lui. Mi-a placut tare ca nu mirosea a sulf ca orice crema depilatoare, ci a vanilie. Emana asa o aroma feminina, in plus mi-a lasat pielea hidratata si catifelata. Se aplica in stat subtire in zonele sensibile si are cam 8 minute timp de reactie, dupa care se clateste cu apa calda si un burete sau o manusa.

De curand, am descoperit-o si pe cea de-a doua, cea cu actiune fulger. In vreo 3 minute, in timp ce ma ocupam de bebica mea draga si-i pregateam schimburile, ea-si facea treaba cuminte. Practic, mi-am aplicat-o pe cracanele si mi-am vazut de treaba, in timp ce motata dormea. Apoi m-am intors  in baie, am indepartat-o cu apa calduta a dusului si gata. Pana si cele mai mici fire de par s-au dus pe apa sambetei, pielea mi-a ramas placuta la atingere datorita uleiului de argan din compozitia cremei. Acesta are calitatea de a fi un excelent emolient si hraneste pielea supusa agentilor chimici.

Uitandu-ma acum pe pagina de Facebook Farmec sa gasesc pozele de mai sus pentru articol, am vazut ca au scos pe piata si o crema depilatoare pentru barbati. Cand e vorba de epilare masculina, pe ei ii vad mai degraba ca fiind utilizatori de benzi depilatoare si ceara roll-on ori de ceara traditionala perle. Nu ca as fi sadica, dar ei oricum rezista mai bine la durere, au firele de par mai groase si au ceva mai mult timp liber decat noi. Nu stiu cand o sa-mi conving Omul sa incerce si el o depilare cu ceara, dar pana atunci voi avea grija sa-i aplic periodic un tratament de epilare domestica la portofel, cu mila conjugala. Tot in 3 minute sau chiar mai putin. Cand e vorba de money-money... sunt mai rapida decat orice crema Farmec, parol!

Sursa foto: modapebune.ro

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016, proba 15, Ce poti face in 3 minute?

Meşteri de ocazie

Având casa răvăşită şi în plin proces de amenajare după ce a fost construită cu greu şi bani strânşi cu sudoarea frunţii, o tânăra familie caută soluţii eficientepentru a reuşi să finiseze câte o cameră pe luna prin forţe proprii, fără să mai apeleze la meşterii care i-ar stoarce de alţi bani. Fiecare leu e drămuit cu grijă şiorice mică economie e bine primită.

- Când plec de la muncă am să trec pe la Diego, nu mai vin pe acasă, măcar să-mi rămână vreo 2-3 ore de meşterit până la lăsarea serii, că mâine plec iar târziu de la birou. Mai vrei să cumpăr şi altceva în afară de ce-i pe lista de aseară? 

- Să te uiţi de galerie şi şină pentru perdea. Galerie pentru living şi şină de pus în balconul mic. Arde crunt soarele pe timp de zi pe partea din faţă a clădirii. Amvăzut pe site că au nişte seturi de galerii din metal tare interesante, e o colecţie nouă, lansată sezonul asta, alege şi tu ceva modern, să se asorteze uşor cu maimulte tipuri de perdele în decursul unui an. 

- Şina pentru perdea ar trebui să fie curbată, nu? 

- Da, curbată, să urmărească traseul ferestrei. Aa, iubi, să te uiţi şi după nişte iarbă artificială, măcar să vezi la ce preţ e. Poate vom reuşi să amenajăm şi terasa din spate vara asta. Of, măcar lasă-mă să visez că am încheiat subiectul amenajări interioare.

După un schimb de păreri şi nelipsitele dulcegării conjugale la telefon, soţul din dotare-şi continuă programul de lucru obişnuit. Mai pe după amiază primeşte un mail de la consoartă:

Nuntă nu tarantele

O voce grava, ragusita si hotarata, taie linistea salonului de nunti, impreuna cu tacanitul piedicii unui pistol abia armat:

- Daca tu crezi ca-n ziua nuntii mireasa o sa fie trista, ia-ti adio de pe acum de la afacere! Si de la familie!

- Don... don Florin Mar...leone, o nunta pe malul piscinei n-are cum sa nu-i placa miresei! Ii pun si pian langa piscina daca vrea! Si-i amenajez si un ponton in asa fel incat sa poata dansa primul ei dans deasupra apei, inconjurata de artificii. O sa fac tot ce-i omeneste posibil sa nu va dezamagesc, don Marleone, va dau cuvantul meu... Acest salon de nunta e tot ce mi-a mai ramas, e afacerea mea de suflet, construita cu dragoste si pentru a gazdui dragostea in fiecare zi...

- Connie e singura mea fiica, ochii mei, sa nu mi-o dezamagesti! Ai primit o recomandare de la un partener de-al meu.

- Oh, cum as putea?! Suntem specialisti in organizari nunti aici la Saftica, vin la noi miri din toate colturile tarii sa petreaca cea mai importanta zi a vietii lor. Multe saloane de nunti din Bucuresti ofera mult sub nivelul nostru, don Marleone. Ia uitati ce sala inalta si fara stalpi pe mijloc! Intr-o parte asezam mesele si aici va fi un ring de dans imens, nimeni nu va sta pitit dupa stalp. Pe partea opusa e scena. O sa fie foarte aerisit si elegant, cu aer de anii '40, cum si-a dorit domnisoara. Ah, iata ca s-a intors! 

Kingston HyperX

"Poti sa-mi iei tot ce am mai scump pe lume, 

Poti sa-mi iei fardurile, rujul si oja de vrei, 

Sa ma lasi sa bantui intr-un magazin online, 

Unde sa-mi cheltui si ultimii lei, 

Dar sa nu-mi strici niciodata... laptopul!

Dar sa nu-mi strici niciodata... laptopul!

Vreau sa plutesc printre oferte si harduri, 

Sa-nvat despre Kingston HyperX tot, 

Sa aflu ce-i viteza de fulger si-apoi sa chemi vantul

Sa-mi presare cu oferte SSD peste ochi, 

Dar sa nu-mi strici niciodata... laptopul!

Dar sa nu-mi strici niciodata... laptopul!

Fiindca atunci am sa fac crize de nervi pe forum, 

Si munca mea de-o luna-ntr-o clip-ar fi scrum, 

Promotii SSD Kingston as cauta de nebuna,

Zilele sa-mi fie iar asa cum au mai fost

Pentru laptopul meu, pentru laptopul meu"

O adaptare nereusita a celebrei piese semnate de Holograf si pe care o fredonez de vreo saptamana. Da, stiu, nu mi-au iesit rimele prea stralucit, dar n-au iesit din cauza nervilor. Sunt numai un pachet de nervi de cand minunatul coleg de asternut a avut proasta inspiratie sa-si bage nasul intre componentele calculiciului meu de suflet. Habar n-am cum i-a reusit, insa acum cea mai potrivita descriere pentru laptopul mai s-ar rezuma la fix un cuvant: rasnita.

Ma chinui de-mi sar capacele pana mi se deschide un document Word sa scriu trei lulele pentru blog. Dupa ce l-am bagat in sedinta strasnica de familie pe Om, am hotarat amandoi ca e momentul sa-mi schimbe hardul cel vechi. Zice el ca de fapt din cauza asta mi-ar merge prost laptopul si ca o sa se uite pe la Mediadot dupa un SSD, ca ar fi mai bun decat clasicele harduri. Ar avea viteze de transfer a datelor usiase, s-ar accesa si transfera aproape instantaneu fisierele si ar zbarnai aplicatiile instalate. Eu nu ma pricep, am mai zis-o si alta data, dar inteleg ca fiind fara componente mobile, aceste SSD-uri trebuie sa fie mai rezistente la socuri si mai sigure.

Daca-mi citesti randurile si esti mai in tema decat noi, lasa-mi un comentariu cu cateva detalii despre aceste unitati de stocare de ultima generatie. M-ar interesa in special Kingston HyperX, ca-s destul de accesibile ca pret unele produse, dar de o calitate superioara. Multam!

*Articol scris pentru Spring SuperBlog, proba 12, un PC la puterea X