Veneam ieri spre casa, pe bicicleta. N-aveam la mine vesta reflectorizanta, era amurg, asa ca n-am riscat sa-mi iau amenda pe carosabil si mergeam cu bicicleta pe trotuar.
Lume putina, ce-i drept, era la plimbare. Printre cei porniti hai-hui era si un tatic insoti de cei doi copilasi.
Dupa ce i-am depasit aud in urma glasul dulce al fetitei: "Tati, ce de biciclete!" Am zambit si m-am bucurat foarte tare. Sper sa aud cat mai des ca sunt multe biciclete, sper sa vad cat mai multe prin parcuri si pe strazi.
De ceva vreme ies cu bicicleta de cel putin trei - patru ori pe saptamana. Ma bucur cand vad ca maidanezii s-au obisnuit cu biciclistii, nu-i mai latra. Pe stada mea copiii ies seara de seara cu bicicletele, mai mici sau mai mari. In parcuri vad grupuri de "calareti pe biciclete", fie ele personale, fie
inchiriate de la centrele de bike sharing. Incepem incet-incet sa ne civilizam, sa utilizam mijloace de transport alternative, sanatoase, in defavoarea autoturismelor.
Desi ramane la stadiul de VIS sa avem o retea pusa la punct precum in tarile nordice (Suedia, Norvegia, Finlanda) iar Bucurestiul nu va ajunge niciodata ce Amsterdamul (orasul cu mai multe biciclete decat numarul de locuitori), semnele indica un progres al omului. Bicicleta incepe sa ocupe un loc in viata lui, unul binemeritat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hei, nu plecati inainte de a-mi spune doua vorbe! Pentru mine conteaza parerea voastra! :)