Dorul Basarabiei

In primavara, o prietena mi-a recomandat un link de pe Youtube cu o melodie de-a lui Ion Paladi.

N-am  nimic cu acest interpret moldovean insa, dupa ce i-am ascultat la nesfarsit la radio melodia "Cinci chiperi" (fara sa pot trece peste ea si nici nu mi-a placut vreodata), am dezvoltat un soi de repulsie fata de tot ce vine dinspre Ion Paladi. Am fost sceptica si n-am crezut ca o sa-mi placa. De fapt, nici nu stiu daca-mi place melodia in sine. Videoclipul este atat de emotionant incat am plans cu lacrimi de crocodil de fiecare data cand l-am urmarit.

Povestea-i cam asa: doi copii, fetita si baietel, sunt foarte buni prieteni. Timpul trece, prietenia lor se transforma in dragoste profunda din care se zamisleste un prunc. Numai ca soarta-i crunta si

in 28 iunie 1940 Basarabia a fost anexata Uniunii Sovietice, mare parte din populatia basarabeana a fost deportata, iar cei doi iubiti au fost separati ca pentru totdeauna. Ea a fost dusa impreuna cu alti conationali probabil intr-unul dintre lagarele sovietice. Basarabia a trecut printr-un proces dureros de rusificare, cu peste 120.000 de moldoveni deportati, despartiti de familile lor, torturati, ucisi. Denumirile localitatilor au fost schimbate, alfabetul latin a fost interzis in unitatile de invatamant, monumentele istorice si bisericile au fost distruse.

Dupa jumatate de secol, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca isi declara independenta sub numele de Republica Moldova. Tanarul de altadata vine in gara sa-si astepte jumatatea inimii cu o fotografie din perioada in care erau impreuna, cu speranta ca o va mai recunoaste si cu un buchet de crizanteme legate cu o panglica tricolora. Revederea-i tulburatoare, sfasietoare.

In fundal, vocea lui Ion Paladi si acordurile orchestrei Lautarii din Chisinau (sub bagheta maestrului Nicolae Botgros) scot in evidenta atat de bine durerea din sufletele celor doi incat stana de piatra sa fii si tot tresari. 

Le inteleg starea si ma copleseste un sentiment de compasiune. Radacinile mele se trag din Basarabia, atat din partea mamei, cat si din partea tatalui meu. Am crescut cu povesti legate de vremurile demult apuse din Basarabia si la doar cativa kilometri de Prut. Inca mai am un unchi "dincolo".

Videoclipul despre care am vorbit poate fi vizionat mai jos. Sper sa va placa, iar ai mei copii sa traiasca intr-o ROMANIE din nou unita, in care "fratii de grai, fratii de cruce" sa nu mai fie despariti in veci!