Multumesc, Doamne, ca sunt sanatoasa si POT!

#talmacireaviselor #binecuvantare #eminunatcaPOT
Ma tot gandesc la un vis #ciudat din prima zi a anului trecut, din seara de Sf. Vasile. Ma prabuseam in gol cu fata in jos, eram in picare libera de la cateva etaje. Vedeam griul granitului de care urma sa ma lovesc. Nu-mi era teama, vedeam clar cum ma apropii de impact. Si brusc am auzit o voce grava, venita de nicaieri: “AI TREBURI DE IMPLINIT PE #PAMANT, INTOARCE-TE ACOLO!”

Nu stiu a cui a fost vocea. Daca a
ratiunii mele, a subconstientului, a unei persoane dragi sau… (o sa spuneti ca m-am tampit) - a lui Dumnezeu. Ma surprinde visul. Din perioada de maxima depresie postnatala, nu mi-a mai trecut vreun gand sau teama ca as putea cadea in gol in vreun moment de nebunie. Nu pricepeam mesajul visului, nici de ce a venit in prima zi a anului sau cand ortodocsii serbeaza Sf. Vasile. Nu-s eu femeia credincioasa din cale afara, nu ma vedeti postind saptamani in sir si tapetand casa cu icoane, ori in fiecare duminica la slujba; cred doar cat pentru sufletul meu, discret.

Multa vreme m-am intrebat ce treburi am de implinit aici, ce e cu acel mesaj?! Pana am pus pe hartie cazurile umanitare, sociale, in care m-am implicat mai mult sau mai putin, dar intotdeauna cu tot sufletul. Mi-a iesit o lista lunga, majoritatea finalizate cu bucurie. O sa trec doar cateva mai mari, despre care v-am vorbit si pentru care v-am cerut sprjinul:

- IRIS - cancer, vindecata
- M. - cancer, vindecata, in 17.05 va avea operatia de reconstructie a sanului, finala
- ELENA - autism - in terapie, evolutie pozitiva
- DENIS - sindrom rar cu descuamarea pielii, vindecat
- RADU - cancer, in tratament, evolutie pozitiva
- BIANCA - orfana, sprijin material
- F. - orfana, mama la 18 ani, sprijin material
- COSTEL - gospodarie distrusa complet in incendiu - sprijin material
- B. - mama de copil cu distrofie musculara si victima a violentei domestice - sprijin material
- DARIUS - cancer, campanie in derulare, urmeaza sa mearga in Turcia
- MIHAI - leucemie, prelungit timpul alaturi de familie
- dl. VIOREL - cancer, prelungit timpul alaturi de familie

Pastrez in taina alte dureri si strigate de ajutor. C-asa au vrut cei greu incercati sau ca n-am mai vrut sa stie nici vantul, nici pamantul ca am intins o mana, stie numai sufletul meu.

Ma simt o BINECUVANTATA privind la asa lista! Ma bucur ca POT implini lucruri mari aici pe Pamant, chiar daca uneori mai scap un “E ultimul caz in care ma implic”. Sunt inconjurata de OAMENI minunati, fara de care n-as reusi sa misc lucrurile. Eu sunt numai un varf de ac, un ac care face primele impunsaturi la viitoare broderii frumoase.

Stiu ca cineva de Sus ma iubeste si-mi tot trimite semne. Asa ca anul trecut, cand am iesit de la Manastirea Prislop, de la mormantul lui Arsenie Boca (vizita neplanificata, eram in vacanta in zona Hateg - Retezat) si pe cer mi s-a aratat un curcubeu in toata splendoarea. Era in ziua in care eu si sotul meu implineam 10 de ani de cand ne-am unit destinele.

Acum STIU mesajul din vis si de ce imi ies in cale cazuri grele, grave. Stiu ce am de implinit. Pentru ca POT sprijini chiar si cu o mobilizare, poate asta mi-e #menirea: sa ajut, sa fac bine celor aflati intr-o suferinta.

Multumesc, Doamne, ca sunt sanatoasa si POT!   

___
PS. Port in suflet alte 3 mamici dragi: M. (cancer, vindecata), M. (cancer, in tratament) si Dona (cancer, in tratament, mamica de copilas cu autism). Daca primele doua nu necesita sprijin, a treia, Dona, are nevoie cu varf si indesat de ajutorul nostru, la ea necazul a venit la dublu. In afara de niste formulare 230 pe care le-a strans in primavara, nu stiu cum s-o ajut.  Aveti idei, propuneri? Parca am mainile legate...