duminică, 2 octombrie 2016

UNText delicios

Sursă foto
Prietenii de la Blogal Initiative, în cârdăşie cu Kerrygold România (producătorul irlandez de unt şi lactate obţinute de la vaci nestresate de creşterea impozitului pe iarbă), se ţin de şotii. Astfel că m-am trezit cu o provocare delicioasă, vor să le spun ce rol are untul în viaţa mea. M-am codit, m-am învârtit, n-am ştiut de unde să încep, sunt o căruţă de spus fiindcă untul mi-e prieten şi duşman, deopotrivă

Aşa că o să încep în stilul pedagogului de şcoală nouă al lui Caragiale. Doar că în loc de "ce iaşte muzica", am să întreb "ce iaşte untul" şi am să caut şi răspunsurile în articolul de azi. Untul iaşte... acela de-l "unji pă pită arsă" dimineaţa, când abia faci ochi după altă noapte zbuciumată şi nu nimereşti gura cănii să sorbi o înghiţitură de cafea. Pentru cei mai mulţi, da, acela-i untul. Dar pentru o mamă... ah, Doamne! Cât de diferit este untul pentru o mamă descurcăreaţă! N-aveţi idee! Am scotocit în cufărul meu de amintiri şi trucuri şi-o să vă împărtăşesc cu mare drag experienţele şi tainele pe care le am.

 Untul în viaţa de mamă, femeie şi copil râzgâiat (eu sau al meu pui) înseamnă cam aşa:


  • juma' de găleată de lavabilă dată pe peretele de la living după ce moţata mea a avut o criză artistică şi mi-a creat o minunăţie de pictură murală cu niscaiva unt furat de pe masă;
  • două nopţi nedormite, cărare bătută dormitor-baie şi scutece schimbate din oră în oră după un festin cu unt rânced, savurat de amândouă;
  • o rochie albă din dantelă şi tul, făcută pe comandă, purtată cca 7 minute; mai exact, din dormitor până în bucătărie, la farfuria cu sandwich-uri, până m-am prins eu că-i prea linişte în casă;
  • o oră de ţipete, urlete, tăvălit pe jos când i-am luat moţatei mele bucata de unt din care molfăia ca din biscuite şi i se scurgea până la coate. Cam aşa:
Fiică-mea mâncând unt cu mare poftă
  • un vraf de hăinuţe abia strânse de pe uscător peste care a plouat cu un bol cu unt topit, pregătit pentru tortul lui tati; fenomen natural, n-am descoperit făptuitorul;
  • 3 ore de foame pe munte după ce singurele bucăţi de pâine spoite cu o coajă de unt din rucsac au făcut deliciul lui Puffy, căţeluşa. Darnică fată are mami!
  • o farfurie cu pâine proaspăt prăjită, mânjită generos cu unt galben, furată de maimuţică şi ronţăită după draperia din living;
  • o creaţie artistică de excepţie, inegalabilă, de forma unor mânuţe mici pe dosarul meu medical. Autor necunoscut.
  • o durere aspră de fesieri şi 3 săptămâni cu o mâna atârnată de gât, imobilizată, după ce pitica din dotare a avut grijă să lustruiască bine parchetul cu o bucată de... unt;
  • o bluză scumpă îmbrăcată câteva minute la un 1 aprilie; colegul meu de pat a avut inteligenta idee de a-mi schimba conţinutul deodorantului roll-on cu una bucată unt;
  • răsfăţul ieftin şi bun al mâinilor pline de crăpături după o săptămână de spălat zilnic rufe la maşina de spălat economică MariBiliWow;
  • o cratiţă nouă pentru mama şi nişte perdele spălate şi călcate cu viteza luminii, înainte să se întoarcă ea de la muncă. M-a apucat talentul în bucătărie, dar mi-a sunat telefonul. Iubitului meu îi era tare dor de mine. Şi mie de el! Mama mea e o norocoasă, casa e întreagă!
  • lumânarea improvizată dintr-un cub de unt şi o bucată de şerveţel la o cină romantică din vremea când stăteam cu chirie şi ne ghiorţăiau maţele prea tare pentru a mai da banii şi pe o lumânare parfumată;
Sursă foto
  • ingredientul minune pentru gospodina din mine, indiferent că-l pun pe nişte cartofi natur, fac un sos, o prăjitură, paste ori ung tava să nu mi se lipească mâncarea, îl adaug în clătite să se desprindă uşor de tigaie etc.;
  • bobul gălbui şi moale găsit în copilărie într-o sticlă de plastic a unchiului văcar. La cât alergase toată ziua, se separase untul din lapte. Minune mare, aşa am înţeles cum se obţine untul, care-i procesul tehnologic şi că nu-i mare şmecherie.
  • crema potrivită care mă protejează de petele de vopsea de păr când îmi las podoaba capilară pe mâna vreunei prietene stângace; pun un strat subţire pe piele, cam de 2-3 degete lăţime la rădăcina firului de par, iar vopseaua ajunsă accidental pe frunte, gât sau urechi nu-mi pigmentează pielea;
  • gustarea delicioasă şi sănătoasă (dacă e consumată în cantităţi rezonabile) obţinută prin mixarea smântânii până la separarea grăsimii de zer; se pune în strecurătoare şi iaca... unt de casă!
  • secretul fierberii laptelui în oală normală fără a se mai prinde de fund: ung oala cu puţin unt, fierb normal, am lapte neafumat!
  • soluţia eficientă pentru ca orezul ori pastele să nu-mi mai dea pe aragaz când ajung la punctul de fierbere şi eu nu-s pe fază. Ung marginea cratiţei cu puţin unt şi am scăpat de spălat aragazul.
  • momeala folosită de bunică-mea pentru cursa de şoareci: mânjea aţa cu unt, chiţăitorul o rodea şi... haţ! Ghinion de neşansă, odihnă veşnică.
  • gustul delicios căpătat de dovleacul copt în jar după ce o bucată de unt a sfârâit înăuntrul său;
  • soluţia antirugină găsită de bunică-mea de la ţară pentru păstrarea acelor şi foarfecelor vara, când avea de lucru la câmp şi mai puţin timp pentru cusut (sau deloc);
  • cea mai ieftină metodă de a înlocui crema de pantofi; în plus, untul conferă impermeabilitate şi hrăneşte pielea încălţămintei, făcând-o din nou moale;
  • untul mă scapă de scârţâitul enervant al uşii; pun un strop pe balamale şi gata, problem solved; pentru scârţâitul patului încă n-am găsit soluţie. Bine, nici n-am căutat. Scuze vecinilor, montaţi-vă geam termopan!
  • când nu-s prea sigură că-mi vor ţine bine borcanele cu zacuscă ori dulceaţă vreme mai îndelungată, pun deasupra un strat subţire de unt topit; previn astfel mucegaiul şi pătrunderea aerului în bunătăţi;
  • tot de unt mă folosesc atunci când mi s-a înnodat un lănţişor ori mi s-a blocat pe deget vreun inel;
  • banalul unt mă scapă de corvoada înghiţirii pastilelor amare sau de dimensiuni peste medie; tăvălesc pastila prin puţin unt şi alunecă mai abitir pe gât;
  • când vreau să-mi lucească din nou portofelul ori geanta din piele, frec delicat cu o cârpă de bumbac înmuiată în unt şi-şi recăpăta strălucirea naturală; e drept, fac asta destul de rar, portofelul meu e obiect de muzeu, ades bate vântul prin toate cotloanele; deh, tata n-a fost ministru...
  • să-mi hrănesc părul şi pielea capului, fac din când în când mască din gălbenuş de ou şi unt; plăcerea soţului când mă vede aşa; de fiecare dată mă avertizează să am grijă să nu vină apă foarte fierbinte şi să mă bucur de vreo omletă ad-hoc; pe lângă un păr strălucitor, evit mătreaţa;
  • împreună cu multele vitamine din unt, colesterolul conţinut de acesta ajută la dezvoltarea sistemului nervos al copiilor;
  • unii spun că untul m-ar ajuta să slăbesc datorită faptului că este uşor asimilabil şi nu se depune ca strat adipos; nu ştiu dacă-i drept, da' are fiică-mea grijă să mă ţină în priză, să nu pun un gram pe mine;
  • un truc transmis din moşi strămoşi, moştenire de familie adică, e păstrarea condimentelor proaspete în congelator fără a se pierde aroma. Umplu o tăviţă pentru cuburi de gheaţă cu oregano, rozmarin, cimbru şi alte verdeţuri aromate, fiecare în compartimentul său. Torn deasupra unt topit rece, dau la congelator şi folosesc câte un cub aromat oricând am nevoie. Savoarea e inegalabilă!
Sursă foto



În mare, cam asta îmi trece prin minte acum când vine vorba despre minunatul pachet de unt, amintirile şi lucrurile ce mă leagă de el. Totodată, aş mai adăuga nişte informaţii interesante, poate mai puţin ştiute:

  • untul are culoare mai gălbuie vara şi mai crem iarnă. Asta se datorează betacarotenului din compoziţia untului. Un factor important pentru obţinerea unui conţinut mai mare de betacaroten şi vitamine este hrana vacilor. Cu cât vacile pasc mai multă iarbă, cu atât calitatea laptelui şi a untului este mai bună. Cei de la Kerrygold se laudă că-şi lasă vacile pe pajişti grase (grass fed) vreo 11 luni pe an, faţă de 7 luni media bălţatelor autohtone. Atunci nu-i de mirare că untul lor e aşa de gălbui şi apetisant.
  • vacilor le place să pască în timpul unei zile în grupuri de câte 2-4, ca nişte prietene. La capitolul ăsta ne asemănăm cu ele când mergem la budă câte 2-3-4. Sunt mai liniştite şi fericite aşa, dau lapte mai gras şi implicit unt mai mult.
  • untul e de 2 feluri: unt A, cu minimum 80% grăsime (cel mai bun) şi unt de masă, cunoscut şi ca unt B, cu cca 65% procent de grăsime (cel pe care-l cumpărăm de pe rafturi conduşi de preţul ceva mai redus);
  • untul sărat rezistă mai mult decât untul nesărat, sarea are efect de conservare şi întârzie procesul de alterare;
  • untul şi margarina au cam acelaşi număr de calorii, doar că untul este cu mult mai sănătos, fiind un produs natural şi nu unul de sinteză;
  • se spune că untul a fost descoperit în urmă cu 3500-4000 de ani, când oamenii ţineau laptele în piei de vită atârnate în copac. Datorită balansului, grăsimea s-a separat şi s-a inventat untul pe care-l cunoaştem cu toţii azi.
  • pentru obţinerea unui kg de unt sunt necesari cam 20-25 litri de lapte şi aproape o jumătate de oră de "agitaţie" puternică;
  • cercetătorii care-şi croiesc drum lung spre zonele polare obişnuiesc să consume cantităţi mari de unt pentru a-şi creşte aportul caloric zilnic şi energia;
  • punctul de topire al untului este foarte jos, deja când ajunge la 35 de grade se schimbă consistenţa lui, devine lichid;
  • punctul de ardere al untului este printre cele mai scăzute, astfel că pentru a nu se arde prin prăjire, se amestecă cu alte grăsimi (ulei).


Dac-aţi ajuns până aici cu cititul, daţi un print articolului, să fie pentru posteritate, iote câte lucruri (noi) aţi aflat! Şi înainte să apăsaţi "botonul ics roşu", hai să mai vin şi cu câteva informaţii succinte despre Kerrygold, că din "vina" sa aţi citit azi juma' de roman. Mai aveţi puţintică răbdare, stimabililor! Aşadar:

Sursă foto

Lactatele şi brânzeturile #Kerrygold provin din Irlanda, de la vaci crescute responsabil, în libertate. Afacerea este una de familie, cu tradiţie, născută în anii '60. Produsele se găsesc atât pe rafturile marilor lanţuri de magazine, cât şi în magazinele online. Kerrygold a ajuns în mai toate colţurile lumii şi marca nr. 1 de unt din Germania. Untul (sărat, nesărat ori cu ierburi aromate) n-are nevoie de trucul cu paharul încălzit la scoaterea din frigider pentru că e uşor tartinabil. În Irlanda, cirezile de vite sunt de dimesiuni reduse, în medie cam 70 de capete, nu ca la GOSTAT-urile comuniste româneşti. Proprietarii acordă o atenţie sporită îngrijirii vacilor, iar imaginea cu 3 generaţii lucrând la aceeaşi fermă e una absolut banală în această ţară. La fiecare 18 luni, ferma Kerrygold e verificata de auditori independenţi, ceea ce creşte gradul de responsabilitate pe linia de producţie.



Ca fapt divers, că tot le-am pomenit foarte des mai sus, vacile sunt nişte animale foarte curioase şi atente la ce-i în jurul lor. De aici şi expresia românească "te uiţi ca vita!".

***

Aţi încercat untul Kerrygold? Aşa-i că-i de milioane? Vorba moldoveanului: "Di la Kerrygold nu-ţ chieri pofta pân-îl unji pi pâni"! 

PS1. Dacă n-aţi apucat încă, daţi o raită prin magazine, e musai să-l savuraţi cu veselie! 
PS2. Ce înseamnă untul pentru voi?
PS3. Ştiţi ce face butonul "like" de sub articol? Minuni! Ia apăsaţi-l! ;) 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu