Vezi UPDATE-urile in josul paginii (din 18, 19, 20, 21, 22 dec. 2016, 3 sept. 2017, 12 AUGUST 2018, 2 sept. 2019, martie 2020, septembrie 2020 ➕ 😢 )
Familia anunta ca in prezent e totul in regula, donatiile prin Asociatia Salveaza o Inima continua ca si pana acum. Multumiri pentru intelegere si scuze daca au fost produse neplaceri de orice natura! https://salveazaoinima.ro/campaigns/iris-bratosin/
***
Asa-mi este de ciuda si ma umplu de ganduri murdare inaintea Craciunului! Da Dumnezeu copii cui nu-i pasa de ei, cui ii lasa flamanzi pe strazi si prin gunoaie, iar cui iubeste copiii, nu.
Educatoarea Irina Bratosin de la gradinita Maria Natalia din Popesti Leordeni iubeste copiii si le dedica tot timpul si sufletul ei. Le-a indrumat pasii cu grija, s-a veselit cu ei, s-a daruit cu totul lor. Dar cand a fost sa se bucure de propriul copil, o fetita dragalasa, n-a putut. La nastere, micutul ingeras IRIS a fost diagnosticat cu cancer la coapsa stanga. A suferit la 4 saptamani o operatie, au fost inlaturate tesuturile canceroase de la nastere, insa cancerul a recidivat si in 13.12, la eco, s-a vazut si pe burtica, dar si alaturi de vechea operatie inca o tumora. Fetita a fost operata din nou ieri, 16 dec. La 2 ore de la operatie i-au fost depistate alte formatiuni tumorale in zona subratului, tumori care nu existau inainte de operatie. Cancerul evolueaza extrem de rapid. Din pacate, medicii din Romania nu mai pot face mare lucru, iar singura sansa la viata a ingerasului este o operatie si tratament la o clinica din strainatate URGENT. In cca 10 zile trebuie sa inceapa chimioterapia.
Va rog faceti-i un dar cat de mic, dati-i sansa de a-si bucura mamica, de a se vindeca si a avea o viata normala. 10 lei, 50 de lei, 100 lei sau orice alta suma mica pentru voi inseamna VIATA pentru ea. E foarte plapanda si mica, are abia 3 luni si jumatate de cand s-a nascut si tot atatea de chin.
Informatii si copii ale documentelor medicale aveti aici: www.facebook.com/alaturideiris sau la 0723053670 (Ana Unatinszki - www.facebook.com/ana.unatinszki)
- cont euro: RO25INGB0000999906495193, Mihai Bratosin, ING Bank Bucuresti Centrala, Cod SWIFT: INGBROBU
- cont lei: RO97INGB0000999901446987 Bratosin Mihai, ING Bank
2. direct la Oratoriul Leonardo Murialdo de pe Drumul Fermei, Popesti Leordeni, duminica 18 dec., orele 14-18.30. Exista o urna speciala, coordoneaza Ana Unatinszki, parintii fiind in spital cu micuta.
3. faceti licitatii pe pagina de Facebook dedicata (vezi mai sus) sau in orice alt grup / pagina, castigatorul vireaza suma in contul tatalui micutei Iris, livrati produsul celui care a oferit o suma mai mare.
Later edit:
4. in acest week-end exista o urna si la Casuta Aventurilor din Popesti Leordeni, coordonator Ana Cozma (www.facebook.com/ana.anita.96780)
Multumesc!
---
PS. Rog share!
***
Update 18.12.16, ora 23.15
Cazul a fost prezentat si de catre doua televiziuni nationale, Prima TV si Realitatea TV. Iata mai jos un material video cu micuta floricica IRIS BRATOSIN
De asemenea, in cadrul targului de Craciun organizat la Oratoriul Leonardo Murialdo din Popesti Leordeni s-a strans suma de 10976 lei si 20 de euro.
Din pacate, tratamentele sunt extrem de costisitoare si cancerul evolueaza fulgerator. Pentru a avea rezultate pozitive si sanse la viata, micuta trebuie sa inceapa chimioterapia cel tarziu in 27 decembrie. Suma minima estimata pentru tratamente este enorma, in jurul valorii de 60.000 euro, bani pe care familia nu-i are si nici nu-i poate accesa prin formularul E112 de la Ministerul Sanatatii din cauza timpului extrem de scurt (decontarea tratamentelor care nu se pot face decat in strainatate). Viata micutei atarna de ZILE nu se saptamani, nu se poate amana tratamentul.
In momentul de fata putem sa o ajutam prin donatii, astfel: 1. persoane fizice
- transfer bancar cont euro: RO25INGB0000999906495193, Mihai Bratosin, ING Bank Bucuresti Centrala, Cod SWIFT: INGBROBU
- transfer bancar cont lei: RO97INGB0000999901446987 Mihai, Bratosin, ING Bank Bucuresti Centrala, Cod SWIFT: INGBROBU
- numerar in Bucuresti si Popesti Leordeni la Ana Unatinszki (www.facebook.com/ana.unatinszki, 0723053670)
- numar de SMS incepand de maine 19.12.16 (revin cu informatia)Later edit: NU EXISTA inca
2. persoanele juridice
- transfer bancar cont euro: RO25INGB0000999906495193, Mihai Bratosin, ING Bank Bucuresti Centrala, Cod SWIFT: INGBROBU
- transfer bancar cont lei: RO97INGB0000999901446987 Mihai, Bratosin, ING Bank Bucuresti Centrala, Cod SWIFT: INGBROBU
- redirectionare 20% din impozitul pe profit in contul Asociatiei Salveaza o Inima (https://salveazaoinima.ro/campaigns/iris-bratosin/)
Orice mana intinsa este binevenita! Puteti lua legatura cu Ana Unatinszki pentru alte tipuri de donatii. Haideti s-o ajutam pe micuta sa traiasca! Daca nu puteti dona, macar faceti cunoscut cazul! Va multumesc impreuna cu ingerasul de mai jos.
***
Update 19.12.16, ora 23.50
E incredibil cum se misca lucrurile in cazul micutei IRIS, iar solidaritatea oamenilor e coplesitoare. La doar 3 zile de la ultima operatie, oameni cu suflet au fost sensibilizati de drama familiei Bratosin si infaptuiesc minuni, dand sperante parintilor si familiei.
Sunteti minunati, dragilor! Fiecare banut peste banut inseamna o noua sansa, inseamna o imbratisare in plus pentru tatal Mihai, un colier de manute calde in jurul gatului mamicii Irina. Datorita sprijinului vostru, familia ingerasului capata putere si curaj.
In acest moment se afla in discutii foarte avansate cu Bambino Gesu - Spitalul Vaticanului si cel mai probabil se va pleca spre Roma joi 22 decembrie, de indata ce se primesc documentele medicale din Romania, de la Spitalul Marie Curie. De la clinica din Paris inca nu au primit un raspuns concret. Dupa primele investigatii de acolo se vor stabili costurile, etapele urmatoare, planul de tratament, pasii de urmat. Tot atunci, parintii vor avea un document oficial care sa ateste ca se accepta formularul E122 al Ministerului Sanatatii din Romania, iar taticul Mihai va reveni in tara pentru a indeplini formalitatile necesare eliberarii E112.
Dar indiferent ce se va intampla cu formularul, micuta IRIS va incepe tratamentul, nu poate sa astepte nicio secunda in plus. Boala e necrutatoare. Va reamintesc, din 8 decembrie pana in 13 decembrie, i-a recidivat cancerul, a fost operata in 16 decembrie si la 2 ore de la operatie i-a fost identificata inca o tumora in zona axilei.
Asadar, sa ne unim fortele si sa o ajutam sa stranga cei 60.000 de euro, suma estimata ca fiind suma minima necesara. Cu siguranta, dupa operatiile si tratamentele din strainatate, micuta va avea nevoie de recuperare si totul de face numai pe bani.
Pentru donatii, raman valabile conturile de la update-ul din 18.12, de mai sus. Din pacate, numar de SMS pentru donatii inca NU exista. A fost o promisiune pentru astazi, insa nu s-a concretizat. Circula pe grupurile de socializare numarul 8832, insa donatiile facute la acest numar NU ajung la Iris. Va rog sa urmariti sursele de informare oficiale pentru ca donatiile voastre sa ajunga acolo unde trebuie. Gasiti link-urile in acest articol, mai sus.
Am speranta ca impreuna vom reusi sa aducem bucurie familiei greu incercate. Azi s-au alaturat cauzei DJ-ii Radio ZU, Mihai Morar si Daniel Buzdugan, in cadrul proiectului Orasul Faptelor Bune din Piata Universitatii din Bucuresti. A fost in direct prin telefon taticul Mihai Bratosin, iar ulterior mai multi ascultatori au facut donatii impresionante. Si nu vorbim neaparat de sume, ci de gestul lor. Din mult sau din putin, si-au rupt de la gura pentru a oferi speranta si sclipire in ochii tinerilor parinti, schimband lacrimile amare in lacrimi de bucurie. Iata imaginile mai jos, nu e loc de cuvinte. Maine o vom asculta si pe Irina, mamica frumoasa si buna a ingerasului.
Tot astazi, cazul a fost prezentat in cadrul principalului jurnal de stiri al postului Antena 1, la Observatorul orei 19.
Joi, 22 decembrie, la Oratoriul Leonardo Murialdo de pe Drumul Fermei, Popesti Leordeni, va avea loc un eveniment caritabil organizat de zana buna Alina Teianu Cocioran (https://www.facebook.com/alina.teianu) si ingerul in carne si oase Ana Unatinszki (www.facebook.com/ana.unatinszki). Vor fi alaturi de noi Andra Gogan (o stiti cu totii, este vocea Plusicai si a Printesei Sofia), Grupul Fargolino si Corul Adagio, vom dansa pe ritmurile trupei Amicii, dar si cu Toria&Gabi, cu numeroase premii nationale si internationale. Si fiindca Iris este inconjurata de magie, va fi alaturi de noi si cunoscutul magician Bogdan Muntean. Mamicile fac prajituri si pregatesc o multime de surprize. Banii pentru bilete (10-15 lei / persoana) vor fi donati in totalitate lui IRIS. Daca sunteti din Bucuresti sau Popesti Leordeni, sunteti asteptati in intervalul orar 18.30 - 20.30 la un eveniment memorabil. Detalii aici: https://www.facebook.com/events/1201463469935473/
Micuta floricica IRIS va multumeste pentru generozitate cum stie ea mai bine, zambind nevinovat si pur de pe un pat de spital, cu 100% dragoste! Va multumesc si eu! Continuati sa dati vestea mai departe!
Update 20.12.16, ora 11
Am o veste minunata! Joi dimineata, micuta Iris va pleca spre Roma! Ne-a confirmat mamica Irina azi la Radio ZU, in cadrul evenimentului #OrasulFaptelorBune, cu Morar si Buzdugan. Multumim pentru tot ajutorul!
Update 20.12.16, ora 11.30
S-au strans pana acum 30.000 de euro, jumatate din suma minima necesara tratamentelor micutei IRIS. Multumiri din suflet! Continuati sa fiti #AlaturiDeIris :)
Update 21.12.2016, ora 1.40
PANA LA SOLUTIONAREA UNOR SITUATII CONTRACTUALE APARUTE INTRE FAMILIA BRATOSIN SI ASOCIATIA SALVEAZA O INIMA, SE SISTEAZA DONATIILE PRIN ACEASTA ASOCIATIE!
Update 21.12.2016, ora 10.30
Familia anunta ca in prezent e totul in regula, donatiile prin Asociatia Salveaza o Inima continua ca si pana acum. Multumiri pentru intelegere si scuze daca au fost produse neplaceri de orice natura!
Update 22.12.2016, ora 15.30
Oameni dragi, "INGERII lui IRIS", asa cum va numeste mamica lui IRIS pe buna dreptate, cu mainile voastre ati facut minuni. Micuta floricica a ajuns cu bine astazi la Roma, e in grija medicilor de la o clinica dotata cu aparatura de ultima generatie, Spitalul Vaticanului - Bambino Gesu. I se refac analizele, acum soarta micutei e in mainile Domnului.
Sa ne rugam sa se intoarca sanatoasa acasa, sa-si colinde gangurind familia de Craciunul viitor si bineinteles pe Ana Unatinszki, prietena de nepretuit a familiei, cea care s-a implicat trup si suflet in actinea de strangere de fonduri si nu numai. E prima oara cand face asta, nefiind "de meserie", insa s-a descurcat remarcabil. Diseara ea va asteapta in numar cat mai mare la Oratoriul Leonardo Murialdo (Popesti Leordeni) alaturi de Alina Teianu Cocioran la un spectacol caritabil dedicat lui IRIS.
Pana azi la pranz, in doar cateva zile, s-au strans cam 80.000 euro (in conturile tatalui + conturile Asociatiei Salveaza o Inima), la care se adauga suma de 18.262 euro adunata banut cu banut in urna Radio ZU din Piata Universitatii, la Orasul Faptelor Bune. Solidaritatea a fost extraordinara, n-am vazut niciodata, la niciun caz de acest fel, sa se stea la coada pentru a se face o donatie. MULTUMESC e prea sarac pentru a descrie recunostinta pentru aceste gesturi de bunatate, pentru sansa la viata oferita acestei fetite dragalase. SANATATE fiecaruia, e cea mai valoroasa!
Update 3 sept. 2017, ora 10
Iris, micuta luptatoare, a impinit ieri 1 an. Izvor nesecat de putere, indarjire, veselie si dragoste, floricica a reusit sa atinga inimi de piatra, sa uneasca oameni de neclintit, sa faca imposibilul posibil.
La multi ani, minune mica! Irina, Mihai, stalpii ei de sprijin neconditionat, fiti mandri de ea si fericiti cu totii o viata intreaga! Sunteti frumosi tare! :*
MULTUMESC voua, tuturor celor care i-ati fost alaturi lui Iris in acest an greu. Sanatate!
UPDATE 12.08.2018
Cea mai asteptata veste a venit vineri 8.08.18, in postul Sfintei Maria. Minune cereasca, ingerasul Iris, dupa 707 zile de chin si lupta cu boala, este in remisie completa, NU MAI ARE IN CORP CELULE CANCEROASE!
Multumesc din tot sufletul pentru ca i-ati fost alaturi in orice mod posibil. Sanatate ei, sanatate voua!
Update 2.09.2019
Azi, micuta luptatoare IRIS a implinit 3 anisori. Ieri am avut bucuria sa sarbatorim impreuna aniversarea ei. E o dulceata de fetita! La multi ani, inger scump! <3 nbsp="" p="">
UPDATE martie 2020
Speram din tot sufletul ca IRIS sa fi invins pe deplin cancerul. Din pacate, la cumpana dintre ani, IRIS a plecat din nou spre Roma. S-a confirmat o recidiva la nivel cerebral. A fost operata de urgenta, iar acum a reluat lupta grea. Ne rugam sa invinga si de data asta IRIS, dar pentru totdeauna.
UPDATE septembrie 2020
Cuvintele sunt de prisos cand lacrimile se innoada sub barbie... La 20 septembrie, minunea IRIS Bratosin a plecat spre Ceruri. Zbor lin, ingeras! Vegheaza de Sus asupra parintilor tai atat de indurerati... :(
Iar voua celor ce i-ati fost alaturi in acesti 4 ani, va multumesc! Mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru ca IRIS să aibă parte de dragostea familiei ei, să crească lângă MAMI și TATI. Voi le-ați dăruit TIMP cu fiecare leu donat. Irina si Mihai au fost cei mai buni si iubitori parinti pe care ii putea avea orice copil! Putere, dragilor!
De cum a batut gongul ceasul intai al zilei de 1 decembrie, cu totii intram in fibrilatii. Si nu pentru ca am fi din cale afara de patrioti, mari iubitori de neam, glie si tricolor, ci pentru ca incepe luna cadourilor si negresit vom scotoci prin magazine, vom rupe banda internetului, vom intreba in stanga si-n dreapta "ce cadou sa-i iau lui X, Y, Z, Aa, Bb..Xx, Yy, Zz, Aaa...?" Se strange o lista interminabila cu oameni dragi carora TREBUIE sa le aduci aminte cat sunt de speciali pentru tine. Pica cerul daca nu le daruiesti ceva, o sa-ti stea sarmaua-n gat in ziua de Craciun daca n-ai dat tuturor daruri cat de mici.
Pentru ca nici eu nu fac exceptie de la regula, mi-am stors creierii in cautare de cadouri potrivite pentru Craciun 2016. Pornind in spiritul "hai sa-i spijinim pe producatorii locali", mi-am aruncat o privire prin batatura mea de pe Facebook si mi-am dat seama ca-s inconjurata de oameni asa de faini si talentati, care cu mainile lor fac minuni si minunatii, numai bune de daruit de sarbatori. De multe ori alergam aiurea, fara sa vedem ca frumosul si valoarea sunt fix sub ochii nostri, ca oamenii dragi noua pot oferi bucurie si altora. Si recomandandu-i mai departe, cu incredere, le aducem un strop de lumina in suflet.
Aceasta postare e darul meu pentru prietenii de pe Facebook si din viata reala, stiu ce pot oferi si ca fac bine ceea ce fac. Asadar, lista mea de recomandari de cadouri de Craciun arata cam asa (ordinea e aleatorie, sa nu-mi sara nimeni la beregata!):
1. Cutii de amintiri, albume foto si obiecte personalizate, lucrate manual
Cutiile de amintiri sunt cufere din lemn pictate cu migala si talent de Elena, o mamica tanara, cu multe idei frumoase. In ele se pot pastra pentru anii ce vor veni lucrurile de suflet, adevarate comori peste timp (fotografii de familie in format print, hainute ale bebelusilor, lucruri primite in dar altadata, bijuterii cu valoare sentimentala, obiecte de colectie etc.). Stii bine cate emotii te trec atunci cand revezi fotografii sau lucruri vechi! Atunci, ofera un dar de suflet creat cu sufletul. Daca o cutie de amintiri nu se potriveste manusa, dar totusi ai vrea obiecte personalizate, da-i mesaj Elenei. Sigur veti afla impreuna o solutie. O poti gasi pe Facebook ca Yoyo Boutique (www.facebook.com/YoYoBoutiqueHandmadeWithLove) sau pe noul site www.yoyoboutique.ro.
Cutia mea de amintiri arata cam asa si am comandat-o nmotatei mele cand a implinit un anisor:
2. Genti si plicuri din hartie, model unicat
Se ia una bucata Mihaela, i se dau niste reviste cu hartie dublu cretata / lucioasa si ea are grija sa-mpatureasca foaie cu foaie pana ies niste gentute cochete cum n-au fost altele. Ma rog, nu-i musai sa-i dai hartia, are ea sigur grupul ei de babe cititoare de reviste de fashion care o ajuta, zi-i doar ca vrei un plic nou pentru petrecerea din seara de Revelion. Sau poate vrei o geanta de mers de Craciun la biserica "The Silver Church" si-i musai sa le impresionezi pe celelalte enoriase. Fie ca vrei o geanta pentru tine sau vrei s-o faci cadou (sau orice alta ocazie ai nevoie), da comanda si bucura-te sa primesti un accesoriu unicat, rezistent, impermeabil, cu sau fara bareta/lant, cu inchidere in fermoar sau capsa, oricum vrei tu. Iata cateva modele mai jos. Poti vizita pagina de Facebook www.facebook.com/plicuri.genti.handmade
3. Manichiura cu gel
Tot pentru doamne e si cadoul urmator, o manichiura cu gel. Corina e nerabdatoare sa-si puna ideile crete in aplicare si sa rasfete niste unghiute atat de obosite dupa curatenia dinaintea sarbatorilor. Asadar, daca ai o prietena, colega, vecina, iubita, amanta, ruda pana la gradul a V-lea purtatoare de fusta, trimite-o in Titan la Corina. A inceput deja sa creeze modele de manichiura de Craciun. Vezi mai multe poze pe Facebook, eu las doar 3 mai jos.
Ploaia mocănească îmi spală cu picături de gheaţă paşii străini şi obrazul brăzdat de lacrimi seci. Alerg spre nicăieri, mă-nvârt în cerc. Nu-mi văd urmele, nu ştiu încotro mă-ndrept, sunt rătăcită într-o lume stranie. Merg înapoi sau înainte? Ţip şi m-agăţ de toate gardurile care-mi apar în cale. Îmi sfâşii rărunchii urlând, însă ploaia aşterne perdele surde peste restul lumii. Unde-au fugit cu toţii? Mi-e frig şi frică. E beznă din nou, fix când se întrezărea o rază timidă de lumină.
M-aşez neputincioasă în colţul meu stingher. Valuri de întuneric îmi plesnesc tâmplele fără pic de milă. Răcnesc disperată, poate-o s-audă cineva jeluirea mea. Dar nimeni nu-şi abate ochii spre mine. Am devenit nălucă oare? M-am transformat în morman de durere şi nimănui nu-i trebuie, ştiu. Tremur de furie şi-mi caut din nou drum prin mlaştină şi tină, suflând în mâini.
Mă mint că voi găsi cărarea înainte de crăpătul zorilor, că-mi voi spăla chinul din suflet cu zâmbete sincere şi braţe calde. Că voi fi EU din nou. Anevoie mă zbat să ies din hău. Mă lasă puterile şi-mi slăbeşte cugetul. Unde-s vracii rănilor mele, de ce m-au lăsat şi ei pradă demonilor din lumea mea smintită?
Mi-e ciudă pe neputinţa şi zbuciumul meu. Piroane uriaşe ruginite ca frunzele toamnei mă ţintuiesc în loc şi răni adânci se-arată pe trupul meu. Îmi sângerează călcâiele, am unghiile mâinilor roase şi părul răvăşit de zbateri. Întind mâinile vlăguită, cerşesc ajutor, mă tângui şi mă rostogolesc anapoda, pe lângă potecă. M-aude oare cineva?!
Poteca-i departe de mine, eu sunt pustiită de singurătate, abia am suflare. Găleţi imense de tristeţe interioară car în spinare, cocoşându-mă. Şi totuşi... cineva se uită acum spre mine. Mă vede oare? Mă aude? M-ajută să evadez din lumea mea cernită?
Genunchi stransi, maini inclestate una intr-alta, puls intens, dragoste oarba, manipulare, arta, suspans, mister, moarte crunta, pedeapsa pentru faptele noastre, halucinatii si crampeie de amintiri. Cam astea-s principalele cuvinte cand vine vorba de filmul Inferno la a carei avanpremiera am fost joi seara in Grand Cinema Baneasa.
"Adevărul poate fi întrezărit doar prin ochii morţii"
Pornind de la romanul lui Dan Brown, ecranizarea acestuia se vrea o continuare a Codului lui DaVinci si Ingeri si demoni, iar actiunea principala se invarte in jurul ideii de suprapopulare a Pamantului. Intr-un secol, acesta n-ar mai fi incapator, iar o decimare ar fi singura scapare a omenirii. Convins de aceasta idee, un biochimist devenit miliardar din patente biologice, Bertrand Zobrist (Ben Foster) a creat o molima similara ciumei bubonice, un virus extrem de periculos si ameninta ca il va utiliza curand, foarte curand, sa distruga cel putin jumatate din populatia globului. Adeptii "cultului" sau n-au intarziat sa apara, iar planurile oribile sunt gata sa fie executate.
Totul se petrece sub forma unui puzzle urias care trebuie rezolvat contratimp. OMS si organizatii guvernamentale depun eforturi consistente sa stopeze planurile diabolice si il arunca in joc pe profesorul Robert Langdon (Tom Hanks), expert in simbolistica, alaturi de doctorita Sienna Brooks (Felicity Jones).
Prietenii de la Blogal Initiative, în cârdăşie cu Kerrygold România (producătorul irlandez de unt şi lactate obţinute de la vaci nestresate
de creşterea impozitului pe iarbă), se ţin de şotii. Astfel că m-am trezit cu o
provocare delicioasă, vor să le spun ce rol are untul în viaţa mea. M-am codit,
m-am învârtit, n-am ştiut de unde să încep, sunt o căruţă de spus fiindcă untul mi-e prieten şi duşman, deopotrivă
Aşa că o să încep în stilul pedagogului de şcoală nouă al
lui Caragiale. Doar că în loc de "ce iaşte muzica", am să întreb
"ce iaşte untul" şi am să caut şi răspunsurile în articolul de azi.
Untul iaşte... acela de-l "unji pă pită arsă" dimineaţa, când abia
faci ochi după altă noapte zbuciumată şi nu nimereşti gura cănii să sorbi o
înghiţitură de cafea. Pentru cei mai mulţi, da, acela-i untul. Dar pentru o
mamă... ah, Doamne! Cât de diferit este untul pentru o mamă descurcăreaţă!
N-aveţi idee! Am scotocit în cufărul meu de amintiri şi trucuri şi-o să vă împărtăşesc cu mare drag experienţele şi tainele pe care le am.
Untul în viaţa de mamă, femeie şi copil râzgâiat (eu sau al
meu pui) înseamnă cam aşa:
juma' de găleată de lavabilă dată pe peretele de la living
după ce moţata mea a avut o criză artistică şi mi-a creat o minunăţie de
pictură murală cu niscaiva unt furat de pe masă;
două nopţi nedormite, cărare bătută dormitor-baie şi
scutece schimbate din oră în oră după un festin cu unt rânced, savurat de
amândouă;
o rochie albă din dantelă şi tul, făcută pe comandă,
purtată cca 7 minute; mai exact, din dormitor până în bucătărie, la farfuria cu
sandwich-uri, până m-am prins eu că-i prea linişte în casă;
o oră de ţipete, urlete, tăvălit pe jos când i-am luat
moţatei mele bucata de unt din care molfăia ca din biscuite şi i se scurgea
până la coate. Cam aşa:
Plouă mărunt, tomnatic. Vântul îmi aleargă haotic prin plete. Morocănoasă şi grăbită, îmi fac loc printre bălţile oraşului, în căutarea unui loc cu mai puţină apă tulbure. Abia ridic privirea când şi când, să nu mă ciocnesc de vreun trecător pitit sub o umbrelă sobră. Nu mai aud claxoanele isterice, nici zgomotul străzii. Aud în schimb o voce plăpândă care mă opreşte preţ de o clipă. Nu înţeleg murmurul. Mi-e rece şi abia aştept să ajung acasă la pitica mea dragă. Totuşi...
- Mă scuzaţi, ştiţi unde e Teatrul Metropolis? mă reţine din nou vocea necunoscută, insisent şi clar.
Ştiu cu siguranţă unde e, însă pe moment am uitat complet, nu reuşesc să-mi amintesc neam. Grămezi de informaţii s-au cuibărit în mintea mea, s-au amestecat şi nu izbutesc să le sortez. Mă uit în jur, poate mă pot orienta. Sunt la Piața Universității. În spatele meu e Teatrul Naţional. Cinci metri mai la stânga e Teatrul Foarte Mic. Bulandra e la câteva minute de mers pe jos de aici, pe străduţele întortocheate. Odeon e pe cealaltă parte a bulevardului, spre Victoriei. Teatrul de Comedie e în centrul vechi al oraşului, la vreo cinci minute depărtare. Pentru Nottara fac dreapta şi ţin bulevardul. Dacă merg înspre Cişmigiu, dau de Teatrul Elisabeta. Dar Metropolis?! Ah, tot nu-mi amintesc.
Zarva unei dimineti a fost intrerupta brusc de o voce domoala si o prezenta semeata in sala de clasa. Toti ochii s-au indreptat spre usa de la intrare. Eram cu totii precum melcii de parca era prima oara cand cineva ne dadea binete. De fapt, cineva ne saluta cumva aparte, intr-o limba noua, necunoscuta, neauzita pana atunci. Dar suna asa de interesant!
Un domn profesor nu foarte inalt, usor grizonat, cu trasaturi calde s-a asezat la catedra, fix langa banca mea. Nu mai facusem ore cu altcineva in afara de Doamna Invatatoare si toata curiozitatea din lume s-a concentrat intre cei patru pereti ai salii de clasa. Ii studiam fiecare miscare, fiecare gest, fiecare vorba. Emana o blandete incredibila, asemeni acelor bunici care-s in cale afara de bucurosi cand nepotii ii intreaba tainele lumii si le explica acestora de-a fir a par tot ce stiu, cu multa, multa dragoste. Era departe de varsta bunicilor, insa avea acelasi aer dulce si aceeasi dorinta de a impartasi cu noi, scolarii, tot ce am fi vrut sa aflam.
Ne-am dumirit repejor ca dumnealui avea sa ne predea tainele limbii franceze. Printre primele expresii invatate au fost formulele de salut. Mi-aduc aminte si acum cu cata gratie ne spuna dimineata "Bonjour, MES élèves!". Eram AI DUMNEALUI. Si era al nostru. Ne-a sadit in suflet nu doar limba franceza ci si repere de viata indispensabile oricarui individ. Am invatat impreuna respectul si increderea de sine, reguli de conduita nu doar in clasa ci si in lume, principii morale. Totul prin joaca, veselie, cantece si poezii haioase. Arar se incrunta cand cineva era necuviincios, ridicand o spranceana. L-am asemuit multa vreme cu Domnu Trandafir. Si acum mai cred ca a fost Domnu Trandafir al scolii mele, al copilariei lipsite de griji pe bancile roase de vreme.
Din cand in cand, ii fredonez copilei mele cantece in limba franceza invatate in primii ani de scoala, cu peste 20 de ani in urma. N-am uitat niciun cuvant, sunt la fel de vii in mintea mea. Am sorbit invataturile Domnului Profesor, mi le-am intiparit bine in suflet, la fel cum mi l-am urcat pe un piedestal pe dumnealui. Are un loc aparte, castigat meritat.
Toti anii in care mi-a daruit invatatura au fost pentru Domnul Profesor o neintrerupta teza, muncita pe branci, sapata cu sudoare si presarata cu multa dragoste pentru elevi. O teza pe care fiecare elev o poate corecta si nota dupa propriile masuri si valori. M-am gandit indelung ce nota sa-i acord, am masurat la microscop fiecare paragraf al tezei, fiecare fila a lucrarii uitandu-ma la mine, omul de azi. Sunt oglinda muncii dumnealui. Azi, intr-o zi speciala, a aniversarii Domnului Profesor, am sa fac publica nota mea formata nu din cifre ci din 11 litere, ca in scoala primara: VA MULTUMESC!
13! Sau XIII. Sau treisprezece. Ori treişpe. Câteodată 12+1. O duzină şi 1/12 din altă duzină. Dama de pică, vecină valetului. Uneori 1 după amiază. Radical din 169. Primul număr prim format din două cifre diferite, la rândul lor numere prime: 1 şi 3. Ultima piesă lajocul de rummy. 3 la puterea a doua adunat cu 2 la pătrat. Spaima superstiţioşilor. Numărul detestat de americani şi rar întâlnit peuşa lor de la intrare. 31 citit de la coadă la cap. Simbolul grafic al pisicii negre.
Ştiu, eşti nedumerit ce-i cu
atâta 13 în articolul de azi. Hai să te luminez: începe SuperBlog, ediţia aXIII-a la 1 octombrie şi-mi anunţ participarea cu surle şi trâmbiţe azi, marţi
13, ora 13.
Mă declar în pană gravă de idei
geniale, generatoare de articole de 100 de puncte, însă lista scurtă a
sponsorilor îmi dă apă la moară şi mă-mbie să-mi ascut creionul. E musai să le
şterpelesc măcar un premiu stimabililor (în)juraţi şi să urc în top 13.
Momentan sunt 10 sponsori
anunţaţi, unul mai fălos ca altul. Totuşi, parcă văd că mai scoate Claudia din
mânecă încă vreo trei sponsori zbanghii şi veseli sau stoarce din pământ, din
iarbă verde încă 3 probe de la cei deja intraţi în horă. Nu de alta, da' să nu
strice feng-şuiu' ediţiei 13.
13 motive să particip la SuperBlog 2016
dacă am participat deja la 3
ediţii, trebuie să mai particip la încă 1, pentru că 1 şi 3 puse alături
formează 13
cercetătorii britanici spun că
dacă nu-ţi foloseşti creierul la maxim, se stafideşte; nu risc să am un creier
în stare flască, atrofiat
1 octombrie pică sâmbătă, deci
începem cu o pauză de relaxare, doar n-o să scriem în week-end. Pauzele lungi
şi dese...
primele note apar abia după ce am
înscris articolul cu nr. 3, suficient cât să mă ambiţioneze să continui chiar
dacă la proba 1 am o notă de să se spele pe cap tot neamul juriului; uh, iar
cifrele 3 şi 1!
pot să mă laud că sunt
participantă într-un concurs serios, cu tradiţie: a XIII-a rundă de confruntări
superblogosferice
vreau să mă bat în idei cu
câştigătorul celui de-al XIII-lea trofeu SuperBlog, să-l învăţ minte şi data
viitoare să nu mai aibă tupeul să concureze cu mine! Am mintea odihnită şi-o să
scriu pentru SuperBlog şi când voi aştepta poştaşul să-mi aducă pensia pe
prispa casei.
scap de dat cu mopul şi de
bucătărit timp de 2 luni (mă rog, încă negociez cu fiica-mea situaţia asta)
sper să fie gala sponsorizată de
Ryanair şi să ne facă supriza de a o organiza în Croaţia, dar nu în oraşul
omonim cu moneda botswaneză. M-am răzgândit, accept şi acel oraş-cetate. În
fond, orice femeie trebuie să ajungă acolo măcar o dată-n viaţă.
dacă n-o să câştig nimic toamna
asta, mai am timp să învăţ o poezie frumoasă pentru Moş Crăciun. Ştiu că el nu
e chitros, mi-o oferi măcar o bomboană pe băţ în schimbul poeziei "Moş
Crăciun, ce ai în sac?".
cresc exponenţial traficul pe
blog, voi avea minimum 10 vizitatori în plus: membrii juriului
am şansa de a-mi resuscita
vocabularul de cartier când voi primi răspuns la contestaţii
întreruperea bruscă a
administrării de adrenalină superblogosferică poate crea sevraj, mai ales când
cu doar o ediţie în urmă am avut supradoze la 12 probe din 16, fix la ora
23.59, ora la care mi-am înscris articolele în platformă. Să nu rămân cu
sechele, Doamne fere'!
Multi ma stiu, putini ma cunosc. Unii ma au in preajma, altii ma citesc, altii se intreaba cine sunt. Asa ca m-am gandit sa aleg mai multe lucruri despre mine si sa le fac publice. Pe unele le-ati aflat deja, pe altele va las sa le descoperiti:
1. Sunt MAMA celei mai frumoase fetite, o SOTIE norocoasa, stiu ca nu puteam avea un sot mai bun si ma simt IUBITA
In postarea de azi, las informatii si TRUCURI despre cum poti economisi prin CREAREA unui MENIU SAPTAMANAL.
De ani buni fac cumparaturile si mancarea dupa un meniu dinainte stabilit si recomand oricui aceasta metoda simpla si eficienta, dupa ce am aruncat tone de mancare. Fara exagerare. Cumparam din magazine tot ce-mi pica in mana sau era la oferta, puneam in frigider si odata cu inchiderea usii de la frigider, pierea si pofta mea. Mi-aduceam aminte abia cand se strica sau expira ca am cumparat si X aliment si nici nu m-am atins de el.
La un moment dat, facand cateva calcule sa vad cam pe ce se duc banii mei luna de luna, am constatat cu surprindere ca cea mai mare parte a salariului mi se ducea pe ce "bagam in ghiozdanel" zi de zi. M-am hotarat sa nu mai arunc mancare si mi-am impus o disciplina drastica. Orice colt de paine uscata inseamna bani aruncati. Bani pentru care am muncit numai eu stiu cum.
Sursa foto: matthewgingell.com
Voi detalia mai jos metoda meniului saptamanal si cateva trucuri de economisire testate de mine:
- intotdeauna am o foaie si un pix in bucatarie, pe cuptorul cu microunde; ori de cate ori mi se termina ceva de prin casa, trec pe foaie; intocmesc practic o lista de cumparaturi, completand de fiecare data cand am nevoie, in timpul saptamanii.
- pe spatele foii imi trec ce as vrea sa mananc in saptamana care urmeaza, pe masura ce imi vin ideile, avand grija sa am ciorbe si mancaruri care sa nu se repete sau sa aiba aceleasi ingrediente de baza (de ex., daca luni fac sarmale, marti nu voi face pilaf de orez cu ciuperci sau daca luni am gatit paste bolognese, marti nu voi face macaroane cu branza).
- inainte sa plec la cumparaturi, verific sa am pe foaia cu meniul saptamanal cam 2 preparate/zi, adica vreo 12-15 retete / saptamana, sa acopar pranzul si cina; nu trec niciodata pe meniu "luni mananc X, marti mananc Y", ci doar numele preparatelor, vedeti mai jos de ce
Concediu, caut timp pentru mine si sufletul meu. Rup Facebook-ul cat motata mica si dragalasa doarme, sa n-o trezesc. Ma contrez online cu niste dudui carieriste pe teme legate de parenting, alaptarea in public si multe alte idei crete din mintea unor femei care n-au inca un copil. Si totusi sunt efervescente si ferm convinse ca NICIODATA nu vor face cutare sau cutare lucru atunci cand il vor avea.
Nervoasa, bag seama ca nu o scot la capat, le las in lumea lor si caut sa ma mai pun la curent cu ce se intampla in zona unde locuiesc. Pe grupul dedicat, gasesc o postare a unei vecine care ne roaga sa-i dam un vot pentru un concurs de fotografie. Citesc textul si-l ignor, apoi dau scroll sa merg mai departe. Mi se afiseaza o splendoare de fotografie cu un prunc la pieptul mamei, amandoi imbracati traditional, in ii. M-a induiosat instant. Acea imagine imi inspira atata dragoste si calm, atata puritate si naturalete incat nu le pot descrie in cuvinte. Momentul cand puiul de om papa de la san mi se pare cel mai frumos din lume si numai cine a alaptat stie ca nu exista definitie pentru acel transfer de iubire infinita de la mama la prunc si invers. Iar costumele nationale de pe ei dau un aer rafinat, elegant si unic fotografiei. Cadrul ales este si el unul pitoresc. Sedinta foto a avut loc la Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti, poate cel mai potrivit loc pentru a sarbatori Ziua Iei, iar poza e asta:
Neuronul mi-a tresarit, a inceput sa se dezghete. Dau like pozei ca o teleghidata, apoi vreau sa mai vad si altele la fel de frumoase, sa-mi incante retina. Click dupa click printre poze cu mamici si copii, care mai de care mai dragalasi si jucausi. Insa nicio alta fotografie nu m-a facut sa simt acel fior de mai devreme, oricat de expresive si frumoase erau.
Azi am văzut oraşul pustiu cum n-a fost de multă vreme.
Totuși, în Piaţă Romană, lumea pestriţă nu conteneşte să surprindă retina:
- o băbuţă ghemuită în forma literei G ţine în mâini vreo
trei buchete de lavandă cu aceeaşi înfocare cu care fluturau steagul României
protestatarii din vremea lui Emil Boc, în Piaţa Universităţii;
- o altă babă, cerşetoare în scaun cu rotile, pufăie de zor
o ţigară şi totodată arde banii zecilor de oameni cu inimă uriaşă care şi-au
făcut milă de ea şi i-au întins 1 leu pentru o pâine; am mai scris despre cei
ca ea în acest articol; gândiți-vă bine dacă merită să vă fie milă!
- o domnişoară are norocul să slăbească instant cu fiecare
pas făcut şi asta se reflectă în vitrina magazinului; aşa-i că deja acolo arată
mai slabă cu 5 kg?
- un ginerică vişiniu de foame a obosit după şedinţa foto
din intersecţie şi caută 2 lei pentru nişte covrigi de la Simit's;
- mireasa din fundal deja-i suspicioasă: mirele mai vine cu
covrigii ăia sau îşi ia de fapt o brichetă să-şi dea foc la pălărie, realizând
cu ce s-a pricopsit?!
Şi ziua de Rusalii, a Pogorârii Sfântului Duh, încă nu-i
sfârşită. Curând se-ntorc "bucureştenii" de prin satele natale şi
inundă străzile şi parcările. Mâine-i iar zi de trudă cu haos, poveşti din
minivacanţa de Rusalii, refacere după chef, claxoane şi nelipsitele... 3
ceasuri negre.
Voi ce-aţi surprins în imagini azi?
PS: Știe cineva ce căutau tinerii însurăței prin centrul orasului, îmbrăcați în haine de nuntă, în zi de luni?
In 1991 inca-mi stergeam mucii de sub nas, nici nu stiam cum sa-mi scriu numele de mana, abia invatasem sa scriu "mama" cu litere de tipar, schioape, necioplite. Pe atunci, pe piata bucuresteana, se contura insa profilul de succes al unei gazete de mica publicitate, Anuntul Telefonic. Suna asa simplu! Dar inca de la primele editii s-a dovedit a fi o publicatie apropiata de cititor, interesata sa atinga scopul lui real, mereu in schimbare si aplecand urechea la sugestiile venite din partea publicului. In fond, cata vreme clientul e multumit, mananci si tu o paine. Urmand trendurile de pe piata, a reusit sa urce si sa se mentina la cote inalte in preferintele cititorilor, castigand meritat locul si numele in media romaneasca.
Mi-aduc aminte din copilarie ca atunci cand cineva isi cauta de munca sau avea te-miri-ce de vanzare, dadea fuguta la agentie sau trimitea niste taloane decupate de prin ziar si in scurt timp gasea rezolvare. Pretul ziarului era modic, si-l putea permite orice "amarastean". La fel si preturile anunturilor. Prin servicii de calitate si atentie orientata catre client, neafiliere politica in nicio barca, seriozitate si implicare, tratament corect indiferent carei clase sociale apartine clientul, iata ca au trecut 26 de ani de cand tusul se imprima pe prima editie, semnand file de istorie valoroase an dupa an. Rasfoind un ziar Anuntul Telefonic de acum multi ani, poti sa-ti creionezi in minte o imagine destul de clara despre viata din acele vremuri, despre oameni si stilul lor de viata, despre starea economiei, pulsul pietei, gradul de dezvoltare a societatii.
Cu ocazia aniversarii, Anuntul Telefonic a reeditat un numar al ziarului din 4 iunie 1991 sub forma unui supliment special inserat in paginile editiei din 8 iunie 2016 si ieri am avut bucuria si placerea sa-l rasfoiesc. Nu pot cuprinde in cuvinte toate starile traite citind acele anunturi! Amalgam de amintiri m-a coplesit. Lucruri demult uitate au iesit de sub praful vremii si mi-au infrumusetat ziua.
Am citit pe indelete anunt cu anunt, am retrait o parte a copilariei si am spicuit cateva lucruri si situatii din acele vremuri, sa vi le impartasesc. Le voi comenta succint mai jos. La finalul articolului, voi lasa un link catre varianta electronica a acestui ziar de colectie, sa retraiti si voi macar o particica din anii '90. Va garantez ca nu va fi timp pierdut, ci doar o alta fila a vietii voastre, pe care n-o putem nega. Asadar, iata ce am gasit prin acest "papirus" de valoare inestimabila.
Obiecte puse in vanzare
- medicamente RFG - ohoo, medicamente aduse de la nemti, nu aspirine de la Iasi, probabil cu mult peste Carmol
- vanzare Dacia, plata in valuta - toata lumea alerga dupa valuta, in special dupa dolari si marci germane
- TV alb-negru si radio cu pick-up - gadget-urile momentului, cine avea TV alb-negru si vedea Dallas-ul de la ora 8, era "cineva" in cercul sau; mai stiti placile de vinil zgariate pana la refuz ce atmosfera creau la petreceri? Ce-o mai jelea Marina Cornea pe Paraschiva. Sau pe Ecaterina! Mai erau cele 3 Marine incluse intr-un album de pe la Electrecord, pe placa de vinil: Marina Voica, Marina Scupra si Marina Florea.
- apartament mobilat, cu telefon - telefonul era o raritate, nu si-l permitea oricine. Uneori, vecinii cumparau abonamente in cuplaj, adica doua receptoare pe aceeasi linie telefonica. Pentru a sti cine trebuie sa raspunda, creau reguli si le respectau: daca suna de 2 ori, raspund eu, daca suna de 3 ori, raspunzi tu. Ce mai conta ca fiecare oricum putea asista la conversatie daca nu punea telefonul in furca?
- Noul Testament in germana - lumea era credincioasa pe atunci si dornica sa invete limbi straine. Mai stiti "Eins, Zwei, Polizei" ce succes avea?
- fotografii cu actiuni din filme - mi-ar placea s-o vad pe Anna Karenina imortalizata pe peronul garii, pe "Cichi Cian" cum bate de rupe, pe Arnold Schwarzenegger facand spagatul mai slab decat Mircea Badea, pe Suellen cum degusta putin alcool din gelozie pentru J.R., pe Franco Nero cum musca din ceapa ca din mere in Cipolla Colt
- magnetofon Maiak si Mobra Super 50 - alte doua invetii pe val. Sper ca urcandu-se pe Mobra Super 50, vestita Dobra a reusit sa se bucure de... varza.
- discuri patefon - deja obiecte de colectie
- inscriere ARO - vechiul Jeep romanesc; mi-aduce aminte de anii de liceu, unul dintre profesori venea zilnic cu un ARO si cu cainele in el, iar interiorul "SUV-ului" autohton putea incredibil a oi si capre
- masina de scris electrica, cu car mare - rasfat pentru dactilografe, nu alta
- ceas pentru sah - lumea inca juca sah si-si antrena neuronii, nu descoperise nimeni Angry Birds, Facebook, Play Station
- pictura romaneasca in imagini - cum o arata pictura in imagini? Au si picturi cu sunet sau numai cu imagini?
- calculator HC 90, memorii 64 K + 16 K, memorie ROM - ce memorie! Bogata si aROMata!
- inscriere CEC Dacia - cati ani asteptati pana sa va luati o amarata de Dacia, cat dura inscrierea pe listele CEC?
- recamier si servanta - stramosii canapelei si comodei. Daca esti agent imobiliar, ai sansa sa mai gasesti prin blocurile comuniste aceste piese de muzeu. Cand am inceput sa dorm singura, fiind fetita mare, aveam recamierul meu. Ce bucurie! AL MEU!
- en-gros blue jeans si tigari, gablonzuri - astea-s aduse de la turci de bisnitari, bag mana-n foc!
- sapun FAX cu expediere in tara - vrei un sapun bun, sa-l dai cadou la ziua cuiva sau ai nevoie de o spaguta la doctor pentru inca o luna in concediu medical? Cu un cartus de Kent, More, Assos si niste sapun FAX sau Duru rezolvi fara mari batai de cap. ;)
- diapozitive color - astea-mi trezesc amintiri inca din vremea gradinitei, cand educatoarele puneau paturi in geam si ne aratau catei, mate, flori si cai verzi pe pereti
- pietre bricheta - acele pietricele de 1 mm cub care sareau cand ti-era lumea mai draga si ajungeai tot la brichete forestiere, cu pucioasa si scaparici; pe atunci cred ca era foarte populara replica de agatat "ai un foc?"
- videocamera Canon, caseta 8 mm, made in Japan - calitate japoneza, casete pe care le poti derula si cu pixul, creionul sau bete din copaci, fiecare cu ce are-n batatura
- geci de blugi Lewis Strauss - iti dai seama ce furori poti face in discoteca daca ai o astfel de geaca? Numai sa gaseasca spatiu pentru amenajare clientul de mai jos, intelegeti voi cand ajungeti cu cititul acolo. Sau iti iei tenisi noi, inveti un pic de bataie si te muti in Bucuresti. Trai pe vatrai!
- masca gaze noua, 15$ (lei) - i-o fi ramas de la Revolutie; accepta si lei, probabil n-are incriere la CEC pentru Dacie, nici nu face bisnita in cartier
- Haide, ba, ce esti bleaga? Azi o excursie prin tara, maine o balaceala la o piscină de lux, mai legi relatii si-ti ies combinatii avantajoase... Macar hai sa vezi despre ce e vorba. Avem un congres la finalul săptămânii...
Foto: vidu.ro
Cam asa ma bateau la cap niste tineri liberali, doar-doar ma alatur lor in organizatia de tineret a PNL. Nu ma dadeau pe spate argumentele lor, insa am zis sa vad care-i treaba, sa-mi fac o idee. Era in perioada de glorie a lui Tariceanu, prin 2007, cand el era prim-ministru, iar eu aveam deja creierul imbalsamat cu carti de legislatie, norme si cutume, coduri si proceduri, amalgamul juridic invadase putina mea materie cenusie. Cel mai mult ma batea la cap intructorul auto cu care desluseam tainele sofatului. Numai de gura lui am hotarat sa vin la congres, sa-mi fac o idee despre ce se petrece in acest domeniu.
Omu' meu drag ma sustinea de pe margine ranjind: "Nu-s destui incempetenti si bagatori in seama in politica, vrei sa devii si tu una de-a lor? La fotbal si politica ne pricepem cu totii...". Cu toate astea, am zis sa incerc, n-aveam nimic a pierde. Iar de-ar fi iesit ceva, era in interesul amandurora, as fi ipocrita sa spun ca nu-mi facea cu ochiul o posibila cariera politica.
Deşi suntem complet diferiţi unii faţă de alţii, nu ştiu cum
se face că mereu dau peste două mari categorii de oameni, total opuse: vampirii energetici care-mi seacă şi ultima fărâmă de vlagă, tocandu-mi toţi nervii şi
oamenii speciali care doar cu un zâmbet şi o vorbă caldă mă ridică la cer şi-mi
schimbă radical starea de spirit, mă îmbată cu un pozitivism incredibil.
Sursa foto TimelineCoverHD
Ieri am primit în redacţie o vizită neaşteptată. O persoană
foarte dragă şi specială mi-a făcut bucuria de a trece prin sediu. Abia venisem
la birou de vreo jumătate de oră, răspundeam mailurilor urgente şi eram capie
de emoţii şi griji pentru pitica mea, cea care ieri a făcut primii ei paşi
într-o grădiniţă. În sufletul de tânăra mămică s-au cuibărit o mulţime de stări
şi sentimente că abia aş fi ştiut să răspund cum mă cheamă de m-ar fi întrebat
careva. Evident, surpriza revederii a fost copleşitoare şi bucuria imensă.
Această Doamnă (cu majusculă!) a reuşit în doar câteva minute să-mi schimbe
toate fricile şi grijile cu câteva vorbe, să mă facă să zâmbesc până am ajuns
acasă. Întreagă zi am afişat un zâmbet larg şi am fost cu totul alt om decât cel
care venise la muncă. Şi nu i-au trebuit grămezi de cuvinte sau ore de bătut la
cap. A ştiut fix unde să pună vorba, să mă aline fără să-mi dau seama şi să-mi
dea o încredere în mine fără de margini, atât personal cât şi profesional.
Mă-nclin!
:*
