Pret de o clipa, da timpul inapoi, in vremea cand TATAL TAU era eroul puternic al copilariei tale. Il vezi cum te strange in brate si te arunca in sus, cu forta, iar tu chicotesti fara teama? Manutele tale ii mangaie barba aspra, ca un arici. Te inteapa si radeti in hohote. Apoi iti incolacesti bratele pe dupa gatul lui si-i dai pe obraz acel pupic apasat, strigand "Taticule, ce dor mi-a fost de tine!". Mai stii sentimentul? Lumea toata nu valora cat iubirea dintre voi. Aproape toti am trait asta in bratele taticilor nostri...
Si anii trec. Cu timpul, din "taticule" sau "tati", abia ii mai spui "tata". Il iubesti, dar rand pe rand, in viata ta, isi fac loc alte prioritati, alti oameni, alte sentimente. Cu sufletul bucati si lacrimi siroaie, mult prea tarziu, ajungi sa canti pana la final melodia de mai jos a lui Mihai Margineanu, "Dor de tata", pe versurile lui Marin Sorescu:
Si doare de crapi, dar nu poti schimba nimic. Ai da orice in lumea asta sa te mangaie pe crestet, sa te mai certe o data, sa te mai imbratiseze o data. Sa te mai astepte o data in pragul casei. Si te gandesti ca