Conferinta Internationala a producatorilor de roabe

- Impinge, ma, ce te uiti ca vitelul?! 

- Cu ce sa-mping? Nu vezi ca am mainile ocupate? Neamtul ala era in stare sa mi-o dea si pe soacra-sa sa i-o car pana la etajul 9, nu numai bagajele.

- Da cu genunchiul, tre' sa incapa cumva in lift, n-o fi ea mai cu mot. Nici nu vreau sa ma gandesc la o eventuala demontare si carat pe bucatele pana in sala mare de conferinte.  

- Ai idee cine-i primul speaker?

- Nu m-am uitat pe desfasuratorul lui Dragos, dar cred ca grecul Ku Qru Gall. L-am auzit mai devreme vorbind la telefon cand cobora de la restaurant. Era tare plin de el, ii povestea cuiva ca s-a cazat la hotelul Golden Tulip Times si o sa participe la un important eveniment corporate din domeniul sau. Zicea ca o sa aiba un discurs in deschidere despre importanta roabelor cu motor in agricultura moderna, el fiind unul dintre producatorii cu traditie din arhipelagul elen. 

- Da-l in frunze de maslin! Hai, suge burta sa incapi si tu in lift, sa mai scutim niste timp, ca avem atatea de facut. Cate roabe trebuie sa mai primim?

- Pai doar doua. Una mica, verde cu dungi roz, proprietatea lui Tha Shitu Ceva Mok si inca una cu parasolar atasat, a lui Tuy Roabama Sii, clientul care vara trecuta a rezervat intreg centrul de conferinte pentru o saptamana, cand a vrut sa-si lanseze grebla cu oglinzi retrovizoare. 

- Aa, da, mi-aduc aminte, a vrut mai intai Sala Ronda, insa pana la urma a optat pentru Sala Panorama, sa fie mai mult spatiu si mai aerisit. 

Si florareasa-i FEMEIE

Cu migala, dragoste de flori si frumos, cu entuziasm si dibacie, alegea in fiecare zi cele mai proaspete si parfumate flori pentru a fi daruite cu toata inima altor femei. Oricat de pretentios ar fi fost clientul, reusea sa ii insenineze ziua cu cate un buchet special, creat cu maiestrie.

Crescuse intr-o florarie din Bucuresti inca de cand invata sa faca primii pasi si stranuta de la polenul galben al crinilor. Obisnuia pe atunci sa-si bage nasucul mic si carn in cupele albe pana-i ramanea strat gros de polen pe varful nasului. Stia o multime de secrete ale florilor, cum sa le combine in buchet, cum sa le pastreze pentru a rezista mai mult indiferent de anotimp, cand se ofera flori cadou cel mai des, cui si pentru ce ocazie. Pentru ea, florile reprezentau totul. Zi de zi, in timp ce facea aranjamente florale, se pierdea in fiecare poveste a clientului care-i comanda flori in micul ei atelier de aranjamente cu dichis si bun gust.

Zilele de martisor erau cele mai aglomerate, abia prididea sa termine comenzile ce-i veneau ca pe banda rulanta. Urma apoi Pastele, cele doua sfinte Marii si multe alte zile onomastice de peste an, sfarsitul de an scolar si inceperea unuia nou, ocazii cu care incepea sa-si doreasca tot mai mult sa aiba o florarie online doar a ei. Poate asa n-ar mai fi indurat nici frigul, nici arsita, ar fi lucrat cu si mai multa placere pentru fiecare buchet nou creat, pentru fiecare cosulet cu trandafiri sau lalele. In plus, ar fi putut livra flori la domiciliu si ar fi ales de comun acord cu clientul cand sa se faca fiecare livrare de buchete. Insa era numai un vis al ei, unul nespus nimanui. 

Sfantu Gheorghe, paradisul unde Dunarea saruta Marea Neagra (2)

Am amanat 2 ani sa scriu despre vacanta din Delta Dunarii, la Sfantu Gheorghe, pentru ca niciodata nu gaseam suficient de multe cuvinte frumoase pentru a descrie paradisul din acest colt de lume. Zilele trecute am adunat in acest articol doar cateva sfaturi si recomandari de calatorie in zona, azi voi vorbi mai pe larg despre cum iti poti petrece o vacanta de vis fara prea multi bani pe litoralul romanesc. Sau in delta. De fapt, Sfantu Gheorghe e unicul loc din tara in care poti vedea cu ochiul liber cum Dunarea se contopeste cu Marea Neagra prin bratul cu acelasi nume, Sfantu Gheorghe. Fix la gura de varsare a fluviului in mare, o asezare pitoreasca e gata oricand sa-si primeasca turistii veniti de prin toate colturile lumii, dornici sa descopere minunatiile lasate pe pamant de Mama Natura.

Noi am petrecut aici o vacanta de vis in iulie 2014 si am ales destinatia cu cel mult 3 saptamani inainte de data inceperii sejurului. N-am avut prea multe date "din teren" (cineva mi-a aruncat o pastila ca e nisip foarte foarte fin, am dat search pe Google, dupa cateva poze ne-am si hotarat), iar la cazare am avut noroc de o ultima camera la o pensiune, cazarea la localnici fiind pentru mine o varianta de neluat in calcul. Mai jos sunt informatii culese din timpul acestui concediu, sper sa fie utile si sa atraga turisti in acest rai salbatic.

Cum se ajunge la Sfantu Gheorghe

Desi sunt peste 80 de km din Tulcea pana la Sfantu Gheorghe, in satul statiune se ajunge numai pe calea apei, pornind din portul Tulcea. In functie de buget si preferinte, se poate merge cu vaporul (5-6 ore) sau catamaranul (2-3 ore), ambele de la Navrom Delta sau cu salupa, de la particulari (1-2 ore). Tarifele variaza si ele in functie de confort: 48 lei la vapor, 60 lei la catamaran si de la 100 lei de persoana la salupa. Iata site-ul Navrom Delta pentru tarifele actualizate si orarul de circulatie al vaselor. Vara, se circula alternativ, o data vaporul, o data catamaranul si sunt cam 3-4 curse pe saptamana la Sfantu Gheorghe. Iarna, se intampla sa circule un vapor o data pe saptamana sau mai rar. 

Sfantu Gheorghe, paradisul unde Dunarea saruta Marea Neagra (1)

Vreme lunga am fugit ca necuratul de tamaie de litoralul romanesc. Nu-mi place sa merg nici in week-end, vacanta, sezon, extrasezon la marea noastra cea mai NEAGRA. Neagra de praf, mizerie, zgomot, fite, balarii, vanzatori ambulanti si semintari, masini parcate-n buza tarmului, mancare de cantina "impinge tava" scumpa si proasta, matrafuze siliconate si botoxate de care n-ai loc pe plaja, seringari si ierbofili.

Cum da nitel soarele pe cer mai sus de doua sulite si se termina ouale rosii, jupuitul mieilor si cura de slabire de dupa cozonac, lumea te-ntreaba unde mergi la mare anul asta. Eu m-am obisnuit sa raspund ca nu merg la mare, fara prea multe explicatii.

Mi-am propus sa calatoresc cat de mult pot in Romania si cu fiecare loc nou descoperit imi dau seama ce bogatie de tara avem si cat de prost o promovam. Avem locuri exceptionale, peisaje care-ti taie rasuflarea, cladiri cu istorie de sute de ani, comori nepretuite. Cap sa ai, ca Vacante Speciale, de neuitat, poti petrece si pe plai romanesc. Cati stiu ca in Romania exista canioane sau lacuri cu apa turcoaz? Avem Canionul 7 Scari, Laguna Albastra de langa Cluj, lacurile Scropoasa si Bolboci, Ochiul Beiului din Cheile Nerei, ghetar in Pestera Scarisoara, sculptura lui Decebal in Defileul Dunarii, la Cazanele Dunarii, Salina Turda, o minunatie din inima pamantului. Si astea-s numai cateva locuri de vis care trebuie vazute cel putin o data in viata.

Azi scriu despre o destinatie mai putin frecventata pe care am descoperit-o si asta pentru ca nu este accesibila oricarui cocalar. Aici n-are cui se lauda cu mertanul nou achizitionat, cu iubitica nou cucerita, nici cu lantul cainelui la gat, nici cu cea mai scumpa "sampagne". Toata lumea a auzit de Delta Dunarii, cei mai multi o evita. Eu o recomand din toata inima, va ramane mereu o destinatie de vacante speciale de 7* pentru mine, dupa ce am petrecut o saptamana de vis la Sfantu Gheorghe, in paradisul unde Dunarea saruta marea si se stinge in valurile ei inspumate.

Da, PARADIS, cel mai potrivit cuvant. Iata de ce TREBUIE sa alegi Sfantu Gheorghe cand iti doresti destinatii de vacanta superbe:

Interviu fara freon

"Haplea Cucutescu, 33 de ani, casatorit, 3 copii, stagiul militar satisfacut, studii medii, cunostinte minime de limba engleza, pasionat de automobile si sofat, ultimul loc de munca SC..."

- In CV-ul Dvs. vad ca ati trecut ca ultim job "operator incarcare freon auto". Nu prea vi se potriveste postul ocupat anterior cu ceea ce cautam noi acum.

- Stiu, stiu, domnisoara, dar sunt dispus sa fac o reconversie profesionala, am nevoie de un loc de munca sigur, am destul de multe linguri la cina. Pana voi reusi sa ma adaptez in noul orasel si sa pun bazele unei afaceri in domeniul in care-s specializat... mi se raceste si limba-n gura. Ma gandesc sa-mi deschid la un moment dat o mica afacere locala, sa ofer servicii de reincarcare freon si igienizare aer conditionat auto.

- Sa inteleg ca daca va angajam... o sa ne lasati balta dupa 3-4 luni petrecute in firma?

Buletin meteonergetic

Prognoza: 

In urmatoarea perioada, casa Bilibou va fi devastata de o puternica furtuna energetica. Valuri cumplite de frig vor invada incaperile inalte prin toate cotloanele, prin toate crapaturile, pe langa tevi si pe la geamuri, astfel incat plapuma 2.0 va deveni obligatorie si indispensabila, in special in dormitorul matrimonial. Paradoxal, o seceta apriga va mistui portofelele, cardurile, conturile bancare, purcelusii roz de portelan, ciorapii fara dobanda, pensia lu' mam' mare, alocatia lu' ala mic, carnetul CEC, salteaua. Un nor negru urias de origine polara va acoperi chipul celui care va indrazni sa desfaca factura de energie. Ceata densa cateva zile, becuri stinse, usi trantite, in special pana la gasirea unei surse (noi) de imprumut pana la leafa. Strat proaspat de igrasie va rasari in baie si bucatarie si va putea fi recoltat cu o solutie de hipoclorit (mai concentrat in special pe distrugerea plamanilor si cailor respiratorii).

Recomandari:

Desi toata lumea-si doreste sa atinga punctul G, iata ca exista si reversul medaliei, cand trebuie sa fugi ca necuratul de tamaie de asta, sa tinzi catre preasfantul A. Vorbim aici, evident, despre clasele de eficienta energetica, nu despre alte probleme domestice, soldate cu altfel de batai de cap.

Cercetatorii britanici specialistii in audit energetic din Bucuresti ne ofera urmatoarele solutii:

Animatofila anilor '90

Azi mogaldeata mea mica era maraita, eu cu 1001 treburi pe cap. Orice am incercat, n-am reusit s-o linistesc. Imi fulgera prin minte o idee: daca-i pun eu niste desene animate? Nu stie ea ce-s acelea, insa pot sa incerc. Caut o animatie care-mi placea mult in copilarie. Scotocesc prin minte, cu greu decid: Road Runner (strutul si coiotul). Tinem intotdeauna cu strutul si radeam de coiot!

Cu ochii atintiti la strut, se aseaza pe covorul din living, incruciseaza piciorusele turceste si tace malc. Era pur si simplu fascinata. Habar n-am cat intelegea, insa privind-o cum savura imaginile, mi-a defilat prin minte copilaria mea. Acele momente cand era liniste in casa iar eu si frate-miu ne holbam la "desene". Eram cei mai cuminti copii din lume! 20-30-40 de minute pe zi, cand isi facea mila TVR-ul.

Anii '90. Rulau cele mai frumoase animatii din toate timpurile. Multe dintre ele mi-au ramas in suflet si le-as revedea oricand, abunda de mesaje educative si veselie. Nu pot face un top, insa am scotocit azi internetul si atat de multa bucurie la revederea unor imagini din frageda pruncie n-am trait demult. Impart cu voi cateva titluri, poate vi le amintiti. Daca nu, cautati-le pe Google/Youtube, merita. Sau la Empire Film, distribuitor important de filme si animatii, colaborator licentiat si distribuitor exclusiv Sony Pictures Entertainment in Romania. 

Asadar, iata cu ce animatii am crescut si cum m-au marcat:

2 paini si 2 lei

Sursa foto

Era vara, imediat dupa revolutie, dar parca a fost ieri, asa de vie-i amintirea. Cu mana tremuranda pe o moneda mare, cenusie, de 5 lei si cu o punguta in mana cealalta, aveam sa ma avant pentru prima oara in lume. Iar "lumea" era la magazinul din centru. Acum pare atat de banal, insa pentru copilul de atunci era un pas urias sa plece singur de acasa si sa aiba prima sarcina, primul obiectiv de indeplinit.

Am primit cu emotie moneda si instructiunile:

- Vezi, ai aici 5 lei. Trebuie sa iei 2 paini si sa primesti rest 2 lei. Ai inteles?

- Da! 

Intelesesem. Si ca sa nu uit, am repetat tot drumul "2 paini si 2 lei, 2 paini si 2 lei..."

Ajunsa la bacanie, cer cu respect sa primesc... ce? 2 paini si 2 lei!

Cenusareasa zilelor noastre

Facebook Ads: "Imparatul Rosu Papuc da mega party sambata viitoare in cinstea unicului fiu mostenitor, Printul Condur, ocazie cu care acesta din urma isi va alege viitoarea mireasa. Sunt invitate toate domnisoarele din Regatul Unit al Papucenilor si Cizmarestilor. Pentru inscriere, folositi aplicatia de Facebook dedicata "Mama, eu m-as marita", completati formularul special, lasati adresa contului personal pentru verificari amanuntite si dati like & share acestei postari, sa vada cat mai multe posibile mirese. Data limita de inscriere: vineri dimineata. Domnitele selectate vor primi pe mail invitatia oficiala.".

- Ia vezi, apare in cronologia mea? Ca am dat acum share public.

- Ce sa apara?

- Evenimentul de sambata seara de la Palat.

- Huh?!

- E viral, soro, n-ai auzit ca printu' lu' Papuc face casting de neveste?! Uite link-ul! Hai, mai avem doua zile la dispozitie sa ne inscriem si sa ne pregatim. Cenusareasoooooo! 

Frumoase ca floarea de mac

Stateam ieri la coada la Farmacia Tei. Pentru cine nu stie, asta e cea mai mare si mai ieftina farmacie din Bucuresti. Fiind numai una in tot orasul, cu preturi foarte bune la medicamente si produse cosmetice, e mereu aglomerat, chiar daca sunt multe case deschise simultan. In fata mea, doua doamne distinse, romance frumoase, stateau de vorba. Le priveam fetele cu atata admiratie! Emanau sanatate prin fiecare por. Din discutiile lor am dedus ca sunt pensionare amandoua, dar jur ca nu se vedea asta pe chip. Aveau cateva riduri de expresie in coltul ochiului si pe langa nas, cam atat. Mainile lor aratau impecabil, pareau maini de profesoare, cu pielea bine hidratata, ingrijita, fara nicio urma de bataturi, de munca fizica. In mintea mea incercam sa fac o comparatie cu mainile muncite ale bunicii, cu asprimea lor si ma intrebam daca e ceva genetic si voi mosteni "zestrea ridata" sau pot sa previn acest "dezastru natural" cu tratamente cosmetice, creme scumpe, inovatii ale tehnologiei...

Interviu in casa noua

Interviul de azi ne este oferit de cunoscuta Consuela Nimenescu, stabilita de vreo doi ani in tara, dupa revenirea din Franta. Colegii de la monden au reusit sa stea de vorba cu ea si sa-i admire casa de vis abia terminata, situata in superbul cartier Campul cu Alizee.

- Buna ziua, bine ai revenit si multumim pentru primire.

- Bun regasit! (cu zambet in coltul gurii)

- Stim ca timpul tau e foarte important, asa ca n-o sa iti rapim prea mult, o sa trecem direct la lucruri serioase. Ne bucuram ca te-ai intors si am vrea tare mult sa ne spui de ce ai ales sa traiesti totusi in Romania, cu toate ca "afara" aveai un alt nivel de trai, un alt mediu, alte oportunitati.

- In toti anii in care am facut naveta Bucuresti - Paris ori am stat in orasul luminilor, ma simteam a nimanui, nu-mi gaseam locul si mereu mi-am dorit o casa a mea, un loc creat dupa gusturile mele, cald, placut, pe care sa-l numesc acasa. Acum doi ani, in vara, am decis ca aici in tara in care m-am nascut e locul perfect in care vreau sa imi construiesc un camin fix asa cum am visat de mica. Si iata-l! E tot ce mi-am dorit candva. In fiecare colt e amprenta mea, la fiecare pas ma intampina ideile mele puse in practica. 

- Ai vrea, te rog, sa ne vorbesti putin despre casa? E superba si sunt convinsa ca cititorii sunt foarte curiosi sa afle cum ai amenajat acest colt de rai, poate ii inspira. Abunda de bun gust si calitate, deja m-am relaxat, ma simt ca-ntr-o casa vesela si calda a unor vechi prieteni. Poate ne dai si cateva detalii oarecum mai tehnice.

- Asa si este, calda si primitoare. Pai, hai sa incepem din living, daca tot suntem aici:

Catastrofa din aeroport

- Ne pare rau, domnisoara, se pare ca bagajul Dvs. s-a ratacit, nu a ajuns in aeroport, am verificat de 2 ori deja.

- Cum e posibil sa se fi ratacit?! Celelalte doua bagaje au ajuns si acesta nu?

- Nu stim inca ce s-a intamplat, dar vom verifica. Avem insa nevoie de niste detalii de la Dvs., trebuie sa depuneti o declaratie si vom face tot posibilul sa va ajutam in cel mai scurt timp.

- Aveam atat de multe lucruri valoroase in ea, atat de multe suvenire adunate din toate colturile tarii, pe oriunde piciorul meu a calcat! Cu ele as fi putut arata intregii lumi in zeci de feluri cat de frumoasa e Romania mea...

Mi-a cazut cerul in cap. Geanta mea cu cele mai de pret lucruri era de negasit. Reprezentantii aeroportului imi dadeau asigurari ca in zilele urmatoare voi intra in posesia ei, insa eu trebuie sa o am ACUM! Stau in Geneva numai 2 zile, apoi iau calea Americii pentru a ma stabili acolo. Cu mintea intr-o mie de locuri, il urmez pe agent intr-un birou spatios dar rece, asa cum mi-era deja ziua. Imi intinde o foaie alba, scot stiloul sa scriu detaliat declaratia si incep sa enumar suvenirele pe care le aveam in geanta si motivul pentru care erau atat de importante pentru mine:

Aş inventa... O MAMĂ DOAR A MEA

Stingher, cu ochii goi şi pierduţi, cu mâinile tremurânde, încearcă să încropească stângaci un mini-roboţel din diverse materiale. Nu ştie dacă va reuşi, dar nu dă înapoi. Trebuie să reuşească!

Are emoţii gârlă. Atât de mulţi copii veseli nu a mai văzut niciodată! Nu în lumea lui gri. E totodată încântat şi fascinat de cursurile Academiei inventeaza.ro. Un om cu suflet l-a înscris, cu gândul că i-ar fi de folos în viaţă, că ar putea cândva să-i aducă un zâmbet pe chip, că ar putea să se descurce singur, fără ajutor, ca un copil şi om normal.

Fusese abandonat când avea mai puţin de un an, probabil când cea numită "mamă" şi-a dat seama că va avea un copil cu handicap pentru o viaţă întreagă. Fără inimă, l-a lăsat înfăşurat în cârpe, într-o geantă mare, lângă calea ferată. N-a cunoscut-o niciodată. N-ar fi judecat-o, deşi i-a simţit lipsa toată copilăria. A fost găsit de acar vânăt de frig şi aproape fără suflare, apoi a crescut într-un centru de plasament cu ziduri şi feţe reci în jur, cu program strict şi bătaie regulată, cu mâncare puţină şi proastă. Mâncare pentru care se lupta cu cei mai mari, cei care aveau nevoi pe măsură vârstei, la fel de mult precum lipsurile din orfelinat.

A învăţat greu să vorbească şi nici acum nu se descurcă prea bine. N-a avut cine să îl corecteze când pocea cuvintele sau pronunţa greşit anumite sunete. Erau prea mulţi copii şi prea puţine îngrijitoare. Nici jocuri nu ştia să practice, în afară de şah, furat de la cei mari. Visul său era să joace măcar o dată fotbal ca alţi copii. Ştia însă că e o utopie dorinţa lui. Piciorul său strâmb, inert, n-o să lovească niciodată o minge. N-o să dea şut la poartă, n-o să primească aplauze pentru vreun gol. Oh, măcar un gol... Un altfel de gol, nu ca acela din sufletul său de copil orfan.

Usturoi cu popcorn gratis

Ce combinatie nebuna, ce aroma si placere, ce bucurie si rasfat! Arta, maiestrie, talent, sensibilitate si tot ce-i frumos si autentic. Nu, nu bat campii, vorbesc despre Usturoi. Acel Usturoi scris cu majuscula si rostit cu palaria-n mana, rasarit din truda si sudoarea fruntii unui Gropar sibian (tot cu majuscula!) si-a unei satre de tigani unguri, in inima Ardealului, in Salaj.

Sambata seara, ca de Martisor, m-am rasfatat cu "fetele" la un film neaos, la cel mai "neromanesc film romanesc", numit asa chiar de producatorul Radu Bazavan, aflat si el in sala de cinema de la Muzeul Taranului Roman. Auzisem tangential cate ceva despre el, am frunzarit cateva recenzii, dar stim cu totii ca tine mult si de gusturile care nu se discuta si aveam oarecare rezerva. Ca deh!, film romanesc...

Numai ca nu-i chiar cum ma asteptam. Filmul Usturoi nu-i degeaba notat cu 8+ in IMDB si Cinemagia si-am sa si argumentez. Pe scurt, un film-interviu, poveste in rama (sau cum s-o numi), in care-i avem ca protagonisti pe doi pusti de clasa a III-a, unul roman si unul tigan care traiesc aventura vietii lor in incercarea de a depasi o anumita limita impusa de societate si a-si indeplini visul, acela de a deveni actori. De ce actori? Pentru ca, in conceptia lor, actorii au multi bani, se plimba pe covorul rosu, au gagici frumoase si nici nu muncesc prea mult. Aa, si inca un motiv, poate cel mai important: vor sa-l ajute pe fratele unuia dintre ei, pe Trandafir (din clanul Ceapa, sarac lipit), s-o ia de nevasta pe Zenobia lu' Usturoi (al' mai avut tigan dintre tigani, bisnitar de usturoi catre americanii veniti in Romania, in vizita la Dracula).

Fata babei si fata mosului 2016 - fragment

De cand o am pe fiica-mea, am citit biblioteci intregi cu povesti. Le stiu pe dinafara si le repet ca papagalul, in fiecare zi. Noroc ca micuta mea inca nu a invatat sa vorbeasca, sa ma certe ca nu-i spun ceva nou. E drept, uneori o vad ca nu-i convine alegerea mea si nu astept sa-mi protesteze, schimb repejor macazul, ca altfel... ma scutura "de-mi sare colbul". Asa am ajuns sa reinventez povestile clasice si un exemplu pe care-l stiti e Scufita Rosie in ajun de Craciun, despre care vorbeam acum cateva luni. Daca n-ati apucat sa va delectati cu ea, n-o ratati!

Povestile-s prea vechi, prafuite si monotone, asa ca le dau un suflu nou, le actualizez, le transpun in lumea noastra, a tehnologiei, online-ului, creativitatii si inventiilor inedite. Exact, le indexez cu rata inflatiei! Zilele trecute i-am povestit motatei mele cum facea fata mosului curatenie de primavara acasa la Sfanta Vineri. Tati s-a crucit si mi-a zis ca sigur n-am toate doagele si-l cred. Vreo doua sigur imi lipsesc. Recunosc, pentru "Fata babei si fata mosului 2016" m-a inspirat magazinul MarketOnline.ro, dupa ce mi-a tocat creierii vreo 3 zile matusa-mea, ca a vazut ea pe site un aspirator Rohnson profesional si ca-i numai bun la ea la tara pentru ca-i mare, robust si eficient pentru cine n-are timp sa stranga toata ziua praful si ca o sa-si cumpere unul curand. Da' sa-i vina pensia mai intai. Din fericire, mai are de asteptat numai cativa ani. Cam 20. De fapt, imi batea un apropo sa i-l fac eu cadou de Pasti. He, hee, stiu eu ce-i poate pielea!

Asadar, curatenie sa fie! In rolul principal: fata mosului, Aspirica.

***

Sursa foto