Dorica lu' Dorel

Mustacioara lui / Pana corbului,

Mustacioara ei / Cat lanul de mei...

An vara (adica anul trecut in vara, tradus din moldoveneasca pura), pe caldurile mari din Bucuresti, m-am hotarat sa ma dau pe purtat fuste in viata de zi cu zi, nu doar la nunti si cumetrii. Ma uit la mararul / patrunjelul / leusteanul de pe glezna, ma uit in agenda, n-am timp s-ajung la cosmeticiana mea. Hai ca mai merg panatalonii de in inca putin, mai am o rochie lunga, am s-o scot si pe aia pe strada... Mai trec vreo doua-trei zile-n care ma coc la "subrat", nu mai suport si-o sun pe "madam Jupuleasca". Era cu sezatoarea-n sus, se prajea la soare. Abia a plecat in concediu, vine peste o saptamana si ceva la munca. Iar la colega ei nu ma duc nici sa ma pici cu ceara (o sa fac un articol separat dedicat ei). Ghinion de nesansa. Da' eu nu mai pot sta asa blanoasa nici platita.

Caut repede un salon intr-o pauza scurta de munca, sa-mi faca cineva o epilare cu ceara si un pensat. Gasesc unul mic cu nume frantuzesc in zona Romana, Campiile nu-stiu-cum, in traducere libera. Fac programare pentru dupa amiaza, cand ies de la munca. Tii, ce noroc pe mine! Rezolv chiar azi problema spinoasa paroasa. De cand am umplut toata casa cu fum de ceara traditionala si mi-a mirosit a satra o saptamana, nu ma mai apuc sa ma penesc singura.

Se apropie ora stabilita, nadusind intru pe usa salonului. Receptionera si coafeza stateau la

taclale si rasfoiau un catalog de cosmetice MLM, manichiurista tocmai pleca. Curios ca nu prea era lume pe-acolo, insa m-am gandit ca au un sistem bine pus la punct, se respecta programarile si alte idei similare. Cosmeticiana avea client(a), sunt rugata sa mai astept putin. Arunc o privire prin incapere, nu ma da nimic pe spate, incep sa frunzaresc o revista. Aud din cand in cand cate un oftat greu si cate un tipat scurt venind dinspre cabina de cosmetica. Dupa vreun sfert de ora iese o duduita cam rosiatica pe la ochi si pe brate, usor iritata (si la propriu, si la figurat). O vad o clipa apoi o ignor, imi astept randul.

Intr-un tarziu (cred ca dupa ce dezinfectase tot salonul, judecand dupa timpul scurs), sunt chemata de catre cosmeticiana. Cateva schimburi de replici asa ca de complezenta, apoi trece la treaba. O rog sa inceapa cu sprancenele ca-s mai sensibila si sa aiba timp pielea sa isi revina cat de putin pana plec. N-are nimic impotriva, ia penseta si se-apuca. Nu stiu unde a facut scoala don'soara, da' eu puteam linistita sa numar cate fire de par am la fiecare spranceana. Mi le tragea asa de-ncet de-mi venea sa-i dau eu lectii (si-un cap in gura de durere la fiecare "extractie"). Mai punea lupa si ma chiora, iar mai tragea cateva fire, iar se uita sa vada daca-s simetrice sprancenele. Pana la urma nu i-au iesit simetrice pentru ca am eu "goluri" de par (si ea avea la mansarda, da' nu i-am mai amintit). Am lasat-o asa in crengi, sa nu ma sluteasca de tot.

Sa trecem si la epilat ca-i tarziu si mai am si altele de facut, spun. Ia aparatul de epilat cu ceara, trage de vreo doua ori pe mana, ceara de unica folosinta nu curgea, doar se lipea aparatul de piele si lasa urme. Cum sa se intinda ceara bine daca madmoazela uitase sa puna aparatul in incalzitorul de ceara dupa ultima clienta?! Ma uit stramb la ea in timp ce punea grabita ceara la incalzit. Mai facem conversatie putin despre ultimul trend in materie de cosciuge (serios!), se dezmorteste ceara, trage iar cu rola pe antebrat, hai ca se intinde de data asta. Apuca niste hartie de epilat, o aplica peste ceara roz si cu aceeasi grija trage usor, usor, usor de parca-i era frica. Sau o fi vrut sa imi dea ocazia sa numar si firele alea?! O incurajez sa traga mai cu talent, ca nu ma doare (nu putin!).

Prinde putin curaj, epileaza bratele si jumatate de picior si constata ca s-a terminat ceara din aparat. Ptiu! Batu-o-ar toaca! Toate-s pe mine azi? Desi avea mai multe cartuse de ceara noi pe masa si un incalzitor de ceara triplu, nu i-a dat prin gand sa verifice cata ceara mai are in flacon si iata-ma cum trebuie sa mai astept cam 20 de minute pana-i gata de folosire "marfa noua".

Deja mi se ridicase parul in varful capului de nervi si de nu eram doar pe jumatate jumulita, mi-as fi luat talpasita fara sa ma uit in urma. Cu chiu, cu vai, termina toata "tarlaua" de defrisat, cu mici palcuri ramase ici-colo. Eu, rosie ca racul peste tot pe unde creste par. Intre timp aflasem ca era de putina vreme in meserie. Fusese ospatarita si s-a gandit sa faca o reconversie profesionala, sa invete tot o meserie din care poate scoate de-o chiftea peste salariu, ca se saturase de stat ore-n sir in picioare. Ii zic cateva vorbe de duh ca la-nceput de drum, imi pun trentele pe mine si ies in hol.

Pe canapeaua din fata, o femeie (cred ca era femeie doar pentru c-avea breteaua de la sutien iesita pe sub tricou, nu si sani sau alte trasaturi feminine) isi facea aer cu o revista. Ma uit la ea si ma bufneste rasul, abia ma stapaneam. Astepta tot la cosmetica, doar ca spre deosebire de mine cred ca se tragea de mult mai putina vreme din neamul maimutaresc, ca abia ii cazuse coada. Parul i-a cam ramas. Imi statea pe limba sa-i zic: Fa-ti o rugaciune sau stanga-mprejur! 

Degeaba vrei epilare cu ceara de calitate si te duci la un salon ultracentral daca nimeresti o Dorica (si Dorel trebuie sa aiba pereche, nu?) amatoare doar de bacsis. Sa-i uram ceva, zic! Lasa-i un mesaj si i-l transmit cand (daca!) m-oi mai duce pe-acolo. Sau poate se descopera printre randuri...

*Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 4, Hair-Files.