Tehnologie la coada vacii

O bura de ploaie in zori a inrourat iarba binisor. Soarele-i pe cer de-o sulita. Ganduri de hoinarit ma bat. Imi las slapii la poarta si-o iau de nebuna pe camp, spre palcul de copaci de la marginea satului. Localnicii ii zic padurice. Pana acolo am de strabatut un islaz valurit, cu bucati de teren alunecat demult, santuri adanci prin care apa curge serpuit si din loc in loc movile de cartita. Culegeam toporasi primavara de prin locurile acelea, iar dupa ploaie, bureti de roua.

Trecand de calea ferata neterminata inca din vremea impuscatului, incep sa aud muzica. Ma uit in stanga, nimeni. In dreapta nimeni. Cireada de vite a satului paste linistita aproape de bazinul de adapare. Urc panta spre padurice. Muzica incepe sa rasune tot mai accentuat. Uimita, ciulesc urechile sa vad de unde vine. Dintr-o vagauna isi face aparitia, cu batul la subsuara stanga, un tip la vreo treizeci-si-ceva de ani, parlit bine de soare, cu haine usor ponosite. Il recunosc, desi nu l-am vazut de vreme lunga. Candva carciumar, acum a ajuns sa iasa la pasune cu vitele satenilor.

Salut voioasa si intru in vorba cu el. Din una-n alta, aud ca sistemul l-a falimentat, dar pentru ca are doi baieti, n-are ce face si trebuie sa le asigure o paine. Si-a incercat norocul si "afara", insa acolo nu-s asezati la rand cainii cu colaci in coada, asa ca a revenit la vatra. De cativa ani

e vacar. Nu castiga mare lucru, insa suficient pentru a dormi noaptea cu burta pusa la cale.

In fundal, muzica ne acompaniaza vorbele. Eu tot nu-s lamurita de unde vine. Intreb curioasa. Scoate din buzunarul de la geaca de fas o boxa micuta, portabila, cam cat jumatate de doza de Sprite.

 Ma uit la ea nedumerita. O sucesc pe toate partile, chioras. Citesc sa vad ce scrie pe micul gadget aproape cilindric. Allview S-bass. Si da, se auzea basul destul de bine. Posesorul imi spune mandru ca pe deal cu vacile, cat e ziua de lunga, n-are cum sa se plictiseasca. Asculta impreuna cu al sau coleg un post de radio de muzica populara de la telefon, prin Bluetooth. Eu ma uit ca vitica la poarta noua. Cica nu-i scumpa boxa, putin peste 100 de lei, dar isi merita banii. Are Handsfree inclus, Bluetooth, bas bun, raza mare de actiune (poate sa aiba telefonul si la 10 m dstanta), bateria il tine destul de mult. Bravo nene, hore te vad facand printre vaci!

Vazandu-ma interesata, scoate din buzunar si telefonul. Un dual SIM tot de la Allview, E2 Jump. Pe asta l-a primit cadou de la cumnata-su cand a venit din Germania, de la cules de ceapa. Costa in jur de 550 lei, insa el sigur nu si l-ar fi permis din salariul de vacar. Pentru banii astia, telefonul e rezistent la apa - iPX5 (deci numai bun pe camp daca-l prinde vreo furtuna si n-are unde se adaposti), are camera de 5MP cu autofocus si camera video cu inregistrare full HD, card microSDHC pana la 32GB, de Bluetooth si radio am aflat deja cand mi-a aratat boxa, WiFi, aplicatii preinstalate (sa-si poata face selfie si pune direct pe Facebook), memorie flash 8Gb si RAM 1GB, Android. Uh, mi-a mai zis, da' zau ca nu le mai tin minte. M-a pierdut pe drum. Ba nu, pe camp.

Cu mintea terci, o iau usor din nou pe dealuri, desculta, spre copacii parca tot mai indepartati. Ba da-ma naibii! Pana unde-a ajuns tehnologia de varf! La coada vacii! E musai-musai sa-mi iau ramas bun de la Samsungul meu cand ajung in Bucuresti. I-am fost fidela ani de zile marcii, insa cred c-am sa trec pe Allview. M-am uitat nitel pe site. Gadgeturi de calitate, brand romanesc, preturi mai mult decat prietenoase cu porcusorul meu roz de "porţolan".

Da' mai intai am sa-mi incerc norocul la Toamna Bloggerilor 2015, poate castig un smartphone Allview A5 Easy si-i lungesc zilele porcusorului pana la Ignat, cand oricum il sparg sa-l ajut pe batranul Mos Craciun.