La capat de drum in DOI

In pragul portii larg deschise spre infinit, DOI indragostiti se privesc ochi in ochi. EL, vizibil emotionat si cu mainile tremurande, scotoceste buzunarul de la piept. EA, nedumerita, zambeste stramb. O cutie mica rosie imbracata-n catifea, in forma de trandafir, se zareste-n lumina palida a serii. Curand, un inel micut avea sa pecetluiasca DA-ul EI, izvorat din iubire pura, in glas plapand de copilita vesela, emotionata, cu ochii umezi.

O banala poarta, trecuta de mii de ori cu piciorul gol in cei DOI ani scursi de la primul sarut devine simbol al inceputului de viata-n DOI. Peste alti DOI ani, aceeasi poarta veche, subrezita de vreme si vremuri, se gateste sa

primeasca alai frumos de nunta.

In "casa-cea-mare" (o camera cu zestre pana-n tavan tesuta si mostenita de la cei batrani, pastrata numai pentru oaspeti si pentru lucrurile de pret), o rochie alba din matase si organza, imbraca un corp subtire si firav. Cristalele ei par ale unei printese din povestile vechi in decorul rustic. Doua prietene de suflet aseaza straturile fine ale rochiei pe corpul zvelt, parte peste parte, pana cand in centrul odaii, ca prin minune, o fetiscana se transforma in MIREASA.

Trezit in zorii inrourari ai unei noi zile, EL nu-si gaseste locul. Deschide usa dupa usa, cautand cate ceva. De multe ori uita si ce cauta. Se-ntoarce si-o ia de la capat. Ah, acum cauta briciul. Curand un fecior avea sa-i rada barba de holtei sub privirile mamei incremenita-n prag, cu ochii pecetluiti de lacrimi. Puiul ei, singurul baiat din cei 6 copii, isi croieste alt drum, unul total diferit de cel de pana acum. Chiotele din fundal ii ascund suspinele. Cantecul de jale al acordeonului ii adanceste emotia si-i aminteste ca ieri il invata sa faca primii pasi prin batatura, iar azi, barbat in toata firea, alege sa se rupa de cea care i-a dat viata, urmand sa faca pasii alaturi de EA, aleasa inimii. Isi sterge obrazul cu incheietura mainii cand cineva o trezeste din gandurile ei, anuntand-o ca trebuie sa plece cu alai spre mireasa. Zambeste inca o data la cadoul adus de baieti la barbierit: un ciob de sticla drept oglinda, o sapa ruginita in loc de brici, un smoc de scaieti ca pamatuf, spray de muste pe post de parfum scump, niste sarma ghimpata impletita cu talc sa tina loc de pieptene. Nasii au primit un paner impletit de nuiele si in el un stergar rosu tesut manual, un cufar de lemn plin cu monede nenumarate si un vin bun, rosu sangeriu, sa-l bea amandoi in tihna, langa soba.

"Esti frumoasa tare, in alb esti gatita, / Ca o floricea de mai esti impodobita..." Valea rasuna de glasul patrunzator al lautarului de pe prispa casei, asezat pe un macat tesut in razboi, viu colorat. In odaie, mireasa scrie pe talpa pantofilor numele fetelor nemaritate. Al cui nume nu se va mai vedea in zori, aceea isi va gasi jumatatea in anul ce vine. La rand se-aseaza si mamaita, ca poate si-o gasi si ea vreun mos pe plac. Unul cu bani multi si zile putine, zice ea razand. Nu i se refuza cererea, iat-o trecuta pe lista, in hohotele celor de fata.

Lautarii anunta gatitul miresei, momentul cand nasa pune voalul brodat iar o domnisoara tine oglinda (platita de ginerica sa fie intoarsa, evident). De data aceasta, e randul soacrei mici si al mamaitei sa-si umezeasca obrazul cu lacrimi calde, imposibil de stapanit. Copilita lor se duce din casa. Si EA are lacrimi in coltul ochiului, dar de la acele de par cu care nasa fixeaza voalul. Agrafele cu capat rotunjit au ramas la coafor, asa c-o sa simta mireasa din plin fiecare podoaba nou infipta-n par si-o sa-si aminteasca momentul ori de cate ori va vedea agrafe negre in fata ochilor. Dupa "au" si "ooh" printre dinti, pus flori in piept invitatilor si servirea lor cu dulceata din chesea, binecuvantarea primita de la parinti, obicei numit iertaciune, tanara mireasa iese din nou in tinda. In usa, DOI feciori au un pai de stuf pus in diagonala, tinand-o simbolic in casa, amintindu-i ca "mila de la parinti anevoie se uita". Sunt "mituiti" repede de ginerica, iar EA rasare in mijlocul curtii pline de nuntasi, ca o floare in lumina calda a soarelui, pentru a i se rupe turta deasupra capului. Aici, rochia sa mireasa de un alb imaculat capteaza toate privirile. Dantelaria si cristalele aplicate sunt de un romantism aparte, iar gurile celor de fata incep un murmur nedeslusit.

Tinand in maini lumanari de nunta unite cu panglica alba, un baiat si o fata merg in fruntea alaiului, spre biserica din centru. Cu privirea inainte, zambet larg pe chipul tineresc si condusa de-a brateta de DOI vornicei, cavaleri de onoare, EA paseste pragul portii. EL o urmeaza, la bratul a DOUA druste, domnisoare cochete, in straie alese. In biserica, mana in mana in fata Domnului, EA si EL isi jura credinta, cu glas duhovnicesc in fundal: "Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta".

Soarele da sa scapete spre asfintit. Pe poarta bisericii, ce DOI miri ies la brat zambind impacati, alaturi de nasi si multimea adunata sa le fie alaturi. Lumanarile cu trandafiri albi si rosii sunt acum duse de ei. Miros a busuioc. Copiii cu cani in mana le taie calea cu apa si primesc in schimb banuti de la mire. Cei mai indrazneti uda mireasa pe varful pantofului sau vin cu galeata cu apa, sa aiba tinerii casatoriti noroc si belsug in casa. Cu cat sunt mai multi copii adunati, cu atat mai imbelsugata va fi casa noii familii.

In usa restaurantului, soacra mica tine un stergar alb in mana. Cu el ii leaga pe miri de dupa gat si-i trece pragul, apoi intampina impreuna nuntasii. In chiote de bucurie, primul dans da startul unei petreceri de tinut minte, cu lautari si cheflii multi dansand descult pana la crapatul zorilor. Pe mese, langa sfesnice, buchete de flori marunte incanta privirea. Bucate traditionale ca la mesele imparatesti apar rand pe rand, cat e noaptea de lunga. Sa tot stai flamand o saptamana, sa poti manca tot din blide la nunta!

Nici nu bate ceasul miezul noptii, ca mireasa-i furata. Rapitorii se-ntorc cu un pantof alb in mana, iar nasul mare n-are de ales si rascumpara mireasa platind greu. E rasplatit mai tarziu, cand o gaina grasa impodobita cu flori ii e jucata in fata mesei, in cinstea lui.

Cu veselie multa, oameni dragi alaturi, muzicanti batrani si flori in par, nunta rupta din vise se sfarseste pe ritm de Perinita. De aici incepe o cale noua a celor DOI indragostiti, EL si EA, impreuna intr-un gand. Trecut-au de-atunci fix 7 ani, luna asta. Cu suisuri si coborasuri, cotituri si poteci, vai si hauri adanci ori piscuri abrupte. Le-am trecut in DOI, TU si EU. Oricat de frumoasa mi-ar fi viata asta cu tine, vine insa un moment in care macazul trebuie schimbat. Si l-am schimbat. M-am indragostit din nou anul acesta, mai puternic, mai aprig, mai intens, iremediabil. Dar... nu de tine. Iarta-ma c-o spun public. E dragoste la prima vedere cum nici nu-mi puteam inchipui ca exista. Drumul nostru in DOI a ajuns la final si tu stii asta. Nu-mi mai doresc sa continuam asa acum dupa ce am gasit cheia implinirii pure. Cu siguranta nici tu. Asa-i ca e mult mai frumos in TREI? Eu, Tu si fetita noastra.

PS. Revin cu intrebarea de la inceputul lunii: pot reseta cronometrul pornit la cununie? Sa fim impreuna 100 de ani, dar de acum incolo.