Nastere si renastere

De-a lungul vremii am auzit de sute de ori intrebarea "Care-i anotimpul tau preferat?". N-am stiut si inca nu stiu ce sa raspund. Fiecare anotimp are farmecul sau aparte, mireasma specifica. Am invatat sa ma bucur de ceea ce Mama Natura ne-a lasat, de emotiile si trairile generate de te-miri-ce nimicuri ignorate de oamenii mult prea ocupati si acaparti de tehnologie, treburi si griji cotidiene.

Mi-e drag sa vad primavara un pom impodobit cu flori gingase, un boboc de lalea tanjind dupa soare, sa miros o zambila mov si sa pasesc cu talpile goale prin iarba cruda, sa pescuiesc zambetele si chiotele copiilor cu bujor in obrajori, iesiti in parcuri cu parintii sau buncii.

Imi place sa biciclesc in racoarea serilor de vara, alergata de micii

vampiri bazaitori pe aleile abia iluminate, sa urc pe poteci de munte cu rucsacul in spate si sa-mi spal fata cu apa rece de izvor, sa numar si sa urmaresc stelele in noptile senine de la tara, sa cutreier si sa cunosc locuri noi, oameni deosebiti, povesti nescrise.

Fosnetul frunzelor ruginii m-atrage magnetic, ma joc precum un prunc pe covorul tesut al toamnei, iar gustul merelor si-al strugurilor culesi tarziu, al mustului dulce mi-aduce aminte de casa bunicii, ploaia mocaneasca ma tine-n casa cat sa-mi reincarc bateriile si sa-mi pregatesc camara cu bunatati.

Pantalonii inghetati-tabla de la genunchi in jos au fost mereu in garderoba mea pana prin anii de liceu, sezon geros dupa sezon geros, micul om de zapada imi zambea de fiecare data la fereastra cat era iarna de lunga si ii peticeam hainuta cu omat proaspat cand soarele trecea de perdeaua cenusie de nori, saniuta abia putea sa-si traga sufletul cat eu buchiseam vreo cartulie prafuita imprumutata de la biblioteca veche a scolii iar patinele-mi danseaza si azi pe gheata bine lustruita, in miros de vin fiert si sub fulgi rataciti de promoroaca.

Toate cele de mai sus urmeaza parca acelasi curs, renasc an de an tot mai frumos si totodata lucruri noi se nasc aducandu-mi bucurie-n suflet, lasandu-mi amintiri de nepretuit si zambet larg pe chip.

Cum natura intreaga se trezeste la viata la 1 martie, de Martisor, mi-am propus sa ies si eu din barlog tot in aceasta zi, sa ma-ngrijesc putin de suflet, sa-mi pun ordine-n ganduri si idei, sa-ncep anotimpul cu dreptul. Pe langa micile maruntisuri de zi cu zi, in perioada in care voi sta acasa pana o voi aduce pe lume pe Bebica mea draga, ma voi inscrie si voi participa la Spring SuperBlog 2015. Este prima competitie de acest gen la care voi participa si sunt convinsa ca va fi o experienta placuta presarata cu stres si batai de cap, in care-mi voi testa neuronii sa vad daca n-au ramas cumva amortiti de la gerul aspru al iernii abia trecute.

Primavara asta voi naste povesti pe tastatura, voi naste emotii printre randuri si cuvinte, voi naste un pui de om. N-are cum sa-mi fie viata altfel decat FRUMOASA!