Bine ca n-am comandat sarmale

Zi de marti cu multa agitatie, emotii, treburi urgente de rezolvat, alergatura, stres in doua sau mai multe persoane, nervi intinsi pana aproape sa crape. Plecati de acasa inca din zori, n-am apucat sa imbucam mare lucru si pe la ora pranzului stomacul isi cerea zgomotos tributul. Ne amintim de un restaurant tare drag noua altadata si-o cotim spre el, cu ochii pe ceas, ca nu cumva sa intarziem la intalnirea asteptata de luni de zile.

Ajungem, ne asezam. Restaurantul aproape gol, fum sa-l tai cu fierastraul. De cand a fost renovata cladirea s-a cam dus din farmecul ce-l avea candva. Da' nici ca-mi venea sa ies la covrigaria de pe colt, macar de dragul gustului bun al mancarii de aici raman si-ndur.

Astept, astept si iar astept un meniu. Ospatarul avea alta treaba: impartea tacticos la fiecare masa afisul obligatoriu impus de fisc, cel prin care esti anuntat ca daca nu primesti bon fiscal, teoretic poti dispune de bunurile si serviciile comandate in mod gratuit. Era musai sa fie si pe mesele neocupate, bag seama. Vad ca n-are nicio intentie, ii cerem

meniul si-l primim intr-un tarziu. Rasfoim rapid sa vedem ce am putea comanda usor de preparat si pe data gasim, ca n-avem timp de pierdut. Trecem peste preturile care-i taie foamea aproape instant muritorului de rand. La vreo 10 minute imi primesc limonada cu menta, dar fara menta. Eh, o fi prins-o inghetul, zic. Peste alt sfert de ora vine salata. Ni se lungesc urechile de foame si mancarea nu mai apare. Primim intre timp si cosuletul cu paine, semn ca nu ne-au uitat de tot. Ceasul devine dusman. Mai avem juma' de ora la dispozitie si inca suntem cu matele ghiortaind. Chemam ospatarul, ne asigura ca in cel mult 2 minute ne aduce comanda. Habar n-am ce cronometru o avea el, eu am contorizat prin propria pipota cel putin 6-7. In cele din urma-l zaresc cu farfuriile pe brate indreptandu-se in pasi de balerina spre masa noastra.

Au trecut sigur-sigur trei sferturi de ora si-l intreb nervoasa de ce dureaza atat de mult daca restaurantul e aproape gol iar noi am comandat ceva mai mult decat banal. Senin imi raspunde: "La noi toata mancarea se face pe loc, e proasptata!". Imi sta prima imbucatura-n gat. Deja ma gandeam cat dura daca as fi comandat sarmale, ca erau in meniu pe prima pagina, cu titlu ingrosat "Specialitatile bucatarului".