Meniul saptamanal, bucurie in farfurie si portofel

In postarea de azi, las informatii si TRUCURI despre cum poti economisi prin CREAREA unui MENIU SAPTAMANAL.

De ani buni fac cumparaturile si mancarea dupa un meniu dinainte stabilit si recomand oricui aceasta metoda simpla si eficienta, dupa ce am aruncat tone de mancare. Fara exagerare. Cumparam din magazine tot ce-mi pica in mana sau era la oferta, puneam in frigider si odata cu inchiderea usii de la frigider, pierea si pofta mea. Mi-aduceam aminte abia cand se strica sau expira ca am cumparat si X aliment si nici nu m-am atins de el.

La un moment dat, facand cateva calcule sa vad cam pe ce se duc banii mei luna de luna, am constatat cu surprindere ca cea mai mare parte a salariului mi se ducea pe ce "bagam in ghiozdanel" zi de zi. M-am hotarat sa nu mai arunc mancare si mi-am impus o disciplina drastica. Orice colt de paine uscata inseamna bani aruncati. Bani pentru care am muncit numai eu stiu cum.

Sursa foto: matthewgingell.com

Voi detalia mai jos metoda meniului saptamanal si cateva trucuri de economisire testate de mine:

- intotdeauna am o foaie si un pix in bucatarie, pe cuptorul cu microunde; ori de cate ori mi se termina ceva de prin casa, trec pe foaie; intocmesc practic o lista de cumparaturi, completand de fiecare data cand am nevoie, in timpul saptamanii.

- pe spatele foii imi trec ce as vrea sa mananc in saptamana care urmeaza, pe masura ce imi vin ideile, avand grija sa am ciorbe si mancaruri care sa nu se repete sau sa aiba aceleasi ingrediente de baza (de ex., daca luni fac sarmale, marti nu voi face pilaf de orez cu ciuperci sau daca luni am gatit paste bolognese, marti nu voi face macaroane cu branza).

- inainte sa plec la cumparaturi, verific sa am pe foaia cu meniul saptamanal cam 2 preparate/zi, adica vreo 12-15 retete / saptamana, sa acopar pranzul si cina; nu trec niciodata pe meniu "luni mananc X, marti mananc Y", ci doar numele preparatelor, vedeti mai jos de ce

Oda fara cuvinte de ZIUA IEI

Concediu, caut timp pentru mine si sufletul meu. Rup Facebook-ul cat motata mica si dragalasa doarme, sa n-o trezesc. Ma contrez online cu niste dudui carieriste pe teme legate de parenting, alaptarea in public si multe alte idei crete din mintea unor femei care n-au inca un copil. Si totusi sunt efervescente si ferm convinse ca NICIODATA nu vor face cutare sau cutare lucru atunci cand il vor avea.

Nervoasa, bag seama ca nu o scot la capat, le las in lumea lor si caut sa ma mai pun la curent cu ce se intampla in zona unde locuiesc. Pe grupul dedicat, gasesc o postare a unei vecine care ne roaga sa-i dam un vot pentru un concurs de fotografie. Citesc textul si-l ignor, apoi dau scroll sa merg mai departe. Mi se afiseaza o splendoare de fotografie cu un prunc la pieptul mamei, amandoi imbracati traditional, in ii. M-a induiosat instant. Acea imagine imi inspira atata dragoste si calm, atata puritate si naturalete incat nu le pot descrie in cuvinte. Momentul cand puiul de om papa de la san mi se pare cel mai frumos din lume si numai cine a alaptat stie ca nu exista definitie pentru acel transfer de iubire infinita de la mama la prunc si invers. Iar costumele nationale de pe ei dau un aer rafinat, elegant si unic fotografiei. Cadrul ales este si el unul pitoresc. Sedinta foto a avut loc la Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti, poate cel mai potrivit loc pentru a sarbatori Ziua Iei, iar poza e asta:

Neuronul mi-a tresarit, a inceput sa se dezghete. Dau like pozei ca o teleghidata, apoi vreau sa mai vad si altele la fel de frumoase, sa-mi incante retina. Click dupa click printre poze cu mamici si copii, care mai de care mai dragalasi si jucausi. Insa nicio alta fotografie nu m-a facut sa simt acel fior de mai devreme, oricat de expresive si frumoase erau.