In asteptarea iernii

E 2 decembrie. Ieri a fost ziua noastra, a Romanilor! Ziua Romaniei Mari, o Romania trista si saraca. Din ce in ce mai trista si din ce in ce mai saraca. Pe un drum neluminat, mlastinos si cu abisuri la tot pasul. Condusa de... stiti voi cine... Avea Bolintineanu o poezie, din care imi amintesc si acum doua versuri: "Viitor de aur tara noastra are / Si prevad prin secoli a ei inaltare". Cred si eu ca secole vor mai trece pana ne vom ridica din nou in picioare. Suntem ingenunchiati de biruri, taxe, nepasare, nesimtire, tradare, mita, "marlanie".

Dar sa schimb subiectul... ca

Fată dragă, nu fi tristă, fiindcă e păcat...

Mădălina Manole

Imi spuneai mereu asta in adolescenta mea... Am crescut cu cantecele tale...

Azi, insa, ne-ai intristat amar. Tu, "Fata cu parul de foc". Tu, glasul cel dulce al iubirii... Azi, te-ai stins... Nu pot sa cred ca este adevarat, refuz sa cred... Nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a scrie ceea ce simt. Un gol adanc... Sper sa iti gasesti fericirea de care nu te-ai bucurat aici pe pamant... Sa iti gasesti linistea sufleteasca.

Pacat de tineretea ta, de pruncul pe care ti l-ai dorit ani de zile, de sotul si familia ta, de vocea ta, de cariera ta, de prietenii care te plang amar, de fanii tai... Nu ne doream sa te cheme Laura Stoica atat de repede la ea, in Rai... Ne-ai incantat ani de zile cu melodiile tale si niciodata nu ti-ai aratat suferinta interioara.

Pentru ultima oara, ropote de aplauze sa rasune la lasarea cortinei! Ne vei lipsi, Madalina Manole!

Mămucă... iacătă-mă-s!

Cum vremurile o cer... mi-am creat şi eu un blog, că doar n-oi rămâne mai prejos decât vecina mea care vinde flori in colţul străzii (ce bloggeriţă cu ştate veeechi e şi ea...)

Şi uite-aşa mai pierd timpul pe aici, mai practic "aruncatu' cu privirea" pe Goagăl, mai schimb o vorbă cu cine-mi "calcă pragul" pe blog şi mă minunez de cât de mare-i gradina lui Dumnezeu şi cât de mulţi i-au sărit gardul...