Vis de studenta

Profa de drept procesual civil, o tipa trecuta bine de primele doua - trei tinereti, trancane intr-una la pupitrul sau de vreo ora, citind rand cu rand pagini din cartea pe care trebuia sa i-o cumparam inca de anul trecut. Asteapta ca noi sa intelegem ideile principale si sa le notam. In amfiteatru, studentii sunt numai ochi si urechi, dar nu la ea. Fiecare si-a gasit cate o preocupare doar-doar o trece timpul si s-o termina si cursul de azi. Nici eu nu fac exceptie. Nu mi-e deloc draga duduia fosta judecatoare si oricum mare branza nu inteleg, prefer seminariile, acolo unde chiar se lipeste ceva de capul meu, lectorul universitar fiind mai din lumea noastra, mai apropiat de studenti atat ca varsta cat si ca stil de abordare a lucrurilor si vietii cotidiene.

Dupa ce am pierdut vremea vreo jumatate de ora pe niste site-uri de turism in cautarea unor oferte turistice (ca tot se apropie vacanta), mai arunc o privire la ceas. Mai am inca o ora si jumatate si-s plictisita moarta. As pleca unde-as vedea cu ochii, as cutreiera lumea cu rucsacul in spate. As pleca in circuite turistice cu avionul sau in circuite cu autocarul. Nici eu nu stiu unde. Oriunde. Vreau sa descopar lumea, sa cunosc oameni si locuri, obiceiuri culinare si traditii neaose, culturi diferite (adica civilizatii, nu culturi de fasole si hrean), stiluri de viata si de munca noi.

Nu neg ca imi face cu ochiul al naibii de tare o vacancta in SUA, prin programul work and travel. Am studiat cateva oferte pentru

un astfel de job destinat studentilor si oarecum m-as incadra in conditiile impuse de program, cred ca as fi eligibila pentru asa provocare de 4 luni pe plaiuri americane. Vazusem pe site-ul unei agentii specializate in vacante work and travel SUA (cred ca CND Turism, daca am retinut bine) ca de recrutarea, selectia si pregatirea studentilor internationali se ocupa o echipa din interiorul agentiei, locurile de munca sunt puse la dispozitie de angajtori americani, finantarea se poate obtine prin credit bancar, iar permisul de munca este in grija sponsorului partener.

Cu gandul la o vacanta combinata cu munca peste ocean, fac abstractie ca-s la cursuri, imi sprijin tampla cu mana stanga, iar cu dreapta incep sa astern pe foaie alba visele mele studentesti. Incep sa-mi creionez un #jurnaldecalatorie in SUA.

Ziua 1. 

Trezita cu noaptea in cap si inainte de cantatul cocosilor, imi beau cafeaua pe terasa. Emotiile m-au coplesit. N-am fost niciodata plecata de langa ai mei vreme atat de lunga. Si nu singura. Mama a bocit trei zile cand i-am zis ca vreau sa imi petrec vacanta de vara in State muncind. Nu stiu daca de bucurie, de grija ori de nervi. Vara trecuta am colindat prin Asia vreo doua saptamani toti trei si am fost fascinati de cate tipuri de turisti am intalnit in fiecare zi. Nu pot sa nu ma gandesc la cum o sa ma adaptez noului fus orar si vietii de acolo. Bagajele mi-s in masina de aseara. Parca am luat jumatate de dulap dupa mine. Se-aud zgomote, s-au trezit batranii. Toata dimineata mi-o petrec invartindu-ma ca o curca prin casa, fara stare pana in momentul plecarii.. Mama a ramas in prag bocind iar. Ii fac cu mana si ii promit ca ne vom vedea pe Skype. In aeroport, aglomeratie. Fac check-in, mi se fac verificari, ma descalta si ma pipaie o tanti grasa ranjind. La 12.30 avionul decoleaza de pe Otopeni. Zborul e cu escala la Londra. Ajung in New York la 20.30 punct, fix, dupa vreo 12 ore de zbor. Sunt asteptata in aeroport de o domnisoara draguta cu accent perfect. Ma conduce la noua locuinta, una in care voi sta alaturi de alte 4 studente, venite din Anglia, Germania, Franta si Elvetia. Par de gasca. Mancam obosite, adorm cu mana pe telefon, sunand acasa.

Ziua 2.

Dupa micul dejun, plecam sa cunoastem locul in care vom munci, o asociatie care se ocupa cu protectia mediului. Am noroc, vom lucra toate 5 in acelasi loc. Fiecare venind dintr-o lume proprie, diferita, avem sansa de a impartasi si a trai experiente inedite. E haioasa engleza vorbita de noi, in stil aparte. Cred ca o sa ne distram. Imi place de elvetianca, rade mult si ne molipseste pe toti. Luam pranzul la pachet, niste burgeri ciudati, cu gust asemanator celor din fast food-urile noastre. Viitorul sef ne-a prezentat restul echipei, birourile fiecareia si ne-a trasat in linii mari sarcinile. Vom participa chiar maine la plantarea unor pomi, alaturi de alti studenti americani. Am vorbit iar cu babacii, s-au linistit oarecum. Placinta cu rubarba nu-mi place. 

Ziua 3. 

Greu cu somnul deja. Ziua toata o petrecem pe un teren accidentat, gata sa alunece la vale. Am dat la cazma de mi-au iesit ochii. Pe seara ajung prima oara intr-un supermarket. Destul de ieftine alimentele si pline de chimicale. Pe strada multi obezi. Ma si vad mancand numai buruieni ca iepurele vreo 4 luni de frica sa nu ma-ntorc hipopotamita.

Ziua 4.

Azi am avut un training de vreo 4 ore despre ecologie si surse alternative de obtinere a energiei. In Romania le-as fi zis balarii, aici constientizez importanta lor vitala. Dupa amiaza o avem libera. Am in cap vreo 10-11 locuri in care as merge intai si intai: Muzeul de Arta Moderna, Grand Center Terminal - gara de acum 100 de ani din centrul Manhattanului, Empire State Building, Brooklyn Bridge - unul dintre cele mai vechi poduri suspendate, Conney Island, bulevardul Fifth Avenue, 9/11 Memorial - in amintirea victimelor din 11 sept. 2001, St. Patrick Chatedral, Statuia Libertatii, Times Square. Primul obiectiv pe lista bifat: Central Park, lung de vreo 4 km si lat de vreo 800 m.

Ziua 5. 

Dupa cina de aseara dintr-un restaurant, mi-e cam rau. Sun acasa. O aud pe mama zicand:

- Domnisoara Bilibou, puteti repeta ultima mea fraza, va rog?

Ohh, sunt inca la cursuri, am adormit visand la vacanta in Statele Unite ale Americii...

*Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 16, Jurnalul meu de calatorii - #jurnaldecalatorie